Inspiratie.

Ok. E ceva timp de cand m-am trezit. Poate 1 sau 2 ore. Eh. Deci in ultimele zile:

• m-am uitat la Juno si mi-a placut mult. 
• am citit Brisingr si am ajuns abea la pag 440[ stiu, scoala, temele si restu' ma omoara]
• am invatat ca nebuna la istorie si m-am balbait in fata la clasa
• mi-am descarcat toate mel care nu le aveam si care am vrut sa le am. 
• am facut febra de la emotii pt ca mi-era frica de ora de isto
• am dormit cam cate 2-3 ore pe zi
• m-am plictisit. 

Si, cam asta am facut in ultimele zile. :)) Ma rog, azi si ieri si alaltaieri[ sau cum se zice]. Acum ma chinui sa fac un dialog la romana care nu prea stiu cum sa-l fac. Ideea o am da' nu stiu daca i-ar place foarte mult la profa sa auda cam cum am gandit eu dialogu'. Oricum, pana la urma tot cum vreau eu il fac, chiar daca o sa se sperie toti :))
Si acum ceva... scris mai demult, insa sincer nu-mi mai amintesc. Pun asta pentru ca in ultimul timp e cam lupta intre primavara si iarna in oras. Ba e un soare ingrozitor, ba e ditamai zapada :x
Deci: 
Fulgii de zăpadă cădeau încet peste pădurea adormită. Întreaga natură se afla sub dominaţia puternicei ierni.Însă asprimea ei începu să-şi facă simţită prezenţa doar atunci când un vânt puternic şi aspru începu să pătrundă trunchiurile bătânilor copaci, încercând parcă să-i smulgă din rădăcini. 
Un zgomot infernal începu sa distrugă liniştea. Zăpada de un alb pur care până atunci se depuse peste firavele crengi ale copacilor, cădea strigând răguşit,lovindu-se şi depunându-se în troiene lângă trunchiurile îngheţate ale copacilor chinuiţi. 
Nici o vietate nu păşea în acel tablou unic şi splendid, însă atât de înfricoşător şi rupt de restul lumii... Întregul regn animal era demult adormit, sub greutatea anotimpului, departe de ravagii.
Cu greu luptând contra puternicilor nori de plumb, soarele reuşea să deseneze steluţe strălucitoare pe suprafaţa pământului acoperit cu plapuma rece, parca veşnică a zăpezii.
Întreg tabloul era de o tristeţe de nedescris. Singurătatea care învelea fiecare colţ, pustietatea... Şi singura vinovată era însăşi iarna, care domnea asemeni unei regine peste toata pădurea.

Si totusi, acum m-a apucat frenezia rockului "batran". Deci e mai rau decat in perioada de acum 2-3 ani in care eram fan Tokio Hotel :)). Si e ciudat... Noroc ca acum ai mei mai stiu melodiile si chiar si vecinii nu mai au probleme, cred ca le chiar place, avand in vedere ca e de pe vremea cand ei aveau 20 de ani :))...