În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

duminică, 30 august 2009

Bine, iar am uitat.


Bine. Am uitat( din nou ) de treaba cu blogspot.com. 

Ei bine, mi-a placut totusi, ca oricum nu stiu daca as fii avut imaginatie sa scriu. Poate ca suna ciudat, da' chiar asa e. 

Si totusi, nu m-am putut abtine sa nu pun poza asta:x Deci e fantastica:X O adoor :X :x :x De ce e asa cruda lumea cu unii dintre noi, si nu ne da niste par cret :((... 

Iar acum sigur nu am ce zice. Mor de somn... Oricum, ceva ce mi-a iesit acum ceva timp: 

Puterea-mi curge prin vene. Inima îmi pulsează forţa, odată cu sângele. Stropii de ploaie care-mi scaldă trupul valsează pe trupul meu, curgând lin pe conturul venelor, conturându-mi muşchii încordaţi. 
Scrutez noaptea. Întunericul nu mă deranjează. Îmi e prea familiar pentru a mă deranja în vre-un fel. 
Au trecut prea mulţi ani pentru a mai simţii fiori strabătându-mi coloana şi făcându-mi trupul să tremure sub răcoarea mistuitoare. 
Şi nici şoaptele lor nu le mai aud. M-am plictisit să le mai ascult ideile, poveştile induioşătoare ale vieţii lor. Deja fac parte din décor, asemeni clădirilor masive care-mi domină corpul. 
“Şi totuşi, cine sunt?” Asta ar fii întrebarea simplă care vă apasă mintea. Exista doar o întrebare, iar aceasta va macina gândurile…
Dar ce contează? Până la urma nimeni nu va ştii cine sunt. Nici eu nu ştiu. Sau poate mai corect ar fii sa spun “nu mai ştiu”. Secolele peste care am trecut nu m-au ajutat deloc. Doar mi-au sclerozat memoria şi mi-au hrănit trupul cu mai multă putere. Dar ce poate face un izvor de putere invelit în plapuma propriei nebunii, infăşurat în durerea minţii sale distruse? Singurătatea e posibil să fii ajutat, însă adevaratul motiv al bolii care se impleteste cu forţa mea e timpul. 
Totul s-a crestat adanc în mine. Şi totuşi, doar subconştientul meu mai reuşeşte să trăiască clipe de luciditate. Eu de mult m-am afundat in sucul propriei mele nebunii, înecat… 
Închid ochii, iar imaginea rece îmi dispare din minte. Nu mai persistă. Totul se distruge după câteva secunde. Asta e noua mea viata. Să traiesc apasat de secole în pustiu, arzând mereu mocnit, dorind la nesfârşit imposibilul, şi afundandu-ma mereu în durerea uitării… 
Dar nu a fost mereu aşa… Odată îmi puteam amintii orice, puteam lupta şi mă puteam folosi de forţa trupului meu. Sunt atât de sigur de asta… Sau poate ma înşel? Cine poate ştii? 
Acum sunt doar un rătăcitor fără nume, îngropat în cimitirul parăsit al propriei minţi…

Pana una-alta. Am uitat sa zic. :x Astept luni :x O sa ador luni :x O sa iubesc :x O sa fie fantastiic :x Intr-un final s-a gandit sa repare Suzuki :X In sfarsit e gata:x 

Asta e tot ce imi vine sa zic pe moment. 
 


luni, 17 august 2009

Dima dintr-a saptea.

Bine, acum citesc "Elevul Dima dintr-a saptea" si e destul de interesanta. Adica de obicei nu citesc carti romanesti, da' acum n-aveam altceva, asa ca... 
Ei bine, e destul de inocenta, copilareasca. Imi chiar place cum gandeste Grigore( omg, chiar nu-mi place numele). Are niste vise si idei fixe foarte ciudate.
Oricum, ma simt ciudat. Adica am inceput-o cand am venit din Valea Pai ( cam acum o saptamana) si sunt tot la pagina 76. Destul de putin da' chiar nici timp n'am prea avut, si nici chef...Sunt putin socata. E cam mare...are 450 de pag. 
Acum o las pe Gabita, deci nu mai pot scrie. Revin cu pareri cand mai avansez.

duminică, 16 august 2009

The vampire Bill.

Ok. Am gasit niste poze foarte interesante pe google. Cautam sa vad cum arata Bill Kaulitz anu' asta si am gasit niste fake-uri foarte interesante. Imi plac... Una dintre ele.

Wake me up when september ends.


Ok. M-am trezit de exact 2 ore. As incerca sa spun "Buna dimineata" insa totusi as exagera putin. Am stat ieri la majorat pana pe la 4 deci se intelege prelungirea asta ciudata. De obicei nu imi place sa dorm, insa am fost chiar obosita...


Pana la urma, cine n-ar fii? Ei bine, acum nu prea am chef sa scriu. Nu prea stiu cum ar trebui sa ma exprim si ce ar trebui sa spun pe-aci.


E cam complicat, avand in vedere ca... de obicei mi-e usor sa scriu.




Astazi am citit ce mai scrise Zuzi pe Lj si m-am speriat cand am citit ca mai sunt cam 4 saptamani de vacanta. Chiar asa? Si iar o sa incepem? Oh la naiba! Nu vreau!




Si totusi e ceva bun in treaba asta. Intr-un final vine si frigu'. Nu mai e atat de cald, atata soare si atatea fite :x Intr-un final imi pot face planuri de ski :x




Toamna e tare, si mai ales frigul si ploile mai putine si desigur, gandu' ca in curand va fii zapada! :x

joi, 13 august 2009

Miss my Zuzi.


Fericire. A mai trecut o zi. Nu mai e decat vineri, sambata si duminica merg acasa. Fain de numa, asa? Ei bine, chiar as mai sta da' parca astept sa vorbesc cu Zuzi. Aici e bestial. Ador locu' asta! Da' daca Zuzi nu-i pe-aci sa stam la o poveste...


Acum ascult Big Bang - Lollipop si e super tare melodia. Ma face sa ma simt ca un copil de sapte ani. Si totusi, vocea lui T.o.p. ma omoara! T.o.p. e fantastic!:x


Si am uitat sa spun. N-am cheltuit chiar toti banii. Mai am o gramada, sau cel putin mai multi decat ma asteptam sa am.


Si pentru ca imi veni inspiratia:




Razele lunii ii alinta chipul oposit. Stralucirea nepamanteana a reginei noptii ii impodobeste privirea. Zambetul lui e doar o urma care dispare cate putin. Totul e trecator la el. Doar frumusetea ii ramane. Isi trece o mana prin parul rebel, aranjandu-si buclele blonde inundate de lumina lunii.


Incordarea i se simte pe trup. Se vede bine cum fiecare muschi se contracta si se relaxeaza intr-un ritm ciudat. Ochii ii radiaza de putere. Isi deschide putin gura, lasand la vedere coltii mici si taiosi. Mintea il roaga sa inceteze cu totul, insa foamea il comanda. Iar el e prea slab sa i se opuna.


Dintr-un salt ajunge deasupra caprioarei. Cu ochii inchisi gaseste artera plina de sange. Ii rupe trupul si bea insetat pana cand animalul ramane fara viata. Pana cand vanatoarea se incheie, si el redevine ceea ce cu greu s-a luptat secole de-a randul sa ramana: un suflet curat.
  

Fericire printre cosmaruri.



Pot sa spun ca am avut cosmaruri, ca nu am dormit deloc bine, si totusi sunt fericita?

Ma rog, n-as avea prea multe motive sa fiu nervoasa. In orice caz, pe la 3 juma' merg cu Gabita dupa cadou la Miru si la Zuzi. Habar n-am ce-as putea sa cumpar si asta ma streseaza. Mai am doar 50 de ron. Oare exista ceva de cumparat cu 60 de ron pentru 2 pers?

Ma rog, acum rad. Tocmai am baut apa de la izvoru' din cimitir care spala mortii pe picioare... Si chiar, e foarte buna. Rece, numai buna de baut.

Bine, am uitat sa spun ca pe la 1 jumate ma durea burta de ras. Gabita tocmai se trezise si era nehotarata cu privire la faculta pe unde sa mearga. Ma rog, mai e ceva pana cand sa se hotarasca, insa deh...
Am ras, chiar am ras azi de dimineata...

Si totusi, mi-e dor de Zuzi. Mi-e foarte dor de Zuzi. ( si de Tokio Hotel.)

Nu am mai asc de mult mel de la ei si acum chiar am nevoie de melodii de la ei. Vreau vocea lui Bill si chitara lui Tom, si cel mai tare, albumul nou :x.

miercuri, 12 august 2009

Fara titlu.



Ok. E cald. E foarte cald. Azi noapte nu am prea putut sa dorm. Am tot visat o gramada de aiureli care ma tineau treaza. Mi-a fost sete, am ascultat cum ploua si m-am injurat pentru ca am uitat camera. Da, sunt ametita. Doar eu puteam sa o uit. Ma rog, specific mie. Asa ca nimeni nu stie cand voi face rost de cele 90 de poze promise. Da, am facut 90 de poze cu alt aparat...


Acum ma doare un picior. Am alergat, da' nu e normal sa doara amandoua? Fie, eu sunt pe dos, deci doar dreptu'. Fie, acum ma cam zbat de caldura. Nimeni nu-i afara la ora asta si nimic nu e de facut. ( omg, mi-am adus aminte de Nimeni sta pe nimic) Ce e asta? Ei bine, o propozitie cu subiectul "nimeni" care m-a pus profa de romana s-o fac. Desigur, a ras toata lumea. Ciudat, asa?




Si pentru ca oricum nu stiu ce sa mai spun, o sa fac o lista cu chestiile care-mi lipsesc:
  • Zuzu
  • Suzuki
  • Povestile cu/despre vampiri
  • Compu'
  • True Blood ( Bill )
  • Copacu'
  • Cheile Turzi
Si desigur mai lipsesc o gramada de alte alea, care ar lua prea mult sa le insirui. Astea-s principale, iar cu privire la imagine, imi aminteste de ploaia care m-a facut fleasca vineri.

Ok. Am uitat sa vorbesc de Cheile Carashului, da' acum mi-e lene. Next time if I'll be able to remind all details.

marți, 11 august 2009

Joi-Duminica si atat.


Ok. Inainte de-a merge intodeauna am gandit ca iesirea cu cortu' va fii cea mai handicapata perioada. De altfel, ce se intrevedea frumos in a dormi intr-un cort, pe pamant, sub vreo cinci paturi si fara lumina? Nimic. Eh, ciudat. Acum gandesc total diferit.


Ei bine, cand am plecat din Resita ploua cu galeata. Drumul a fost ingrozitor de lung si incet. Prin minte imi zburau doar imagini cu Vitara si cu vitezometru' care indica peste 60. Stiam prea bine ca drumu' pe care cu masina normala il parcurgi intr-o ora, cu Suzuki o scoti mai repede de juma' de ora.


Ei bine, am stat cu Gabita in masina, deci n-am prea avut ce vorbi. Mai mult am ascultat muzica si am "admirat" peisaju'.


Cand am ajuns cam pe unde trebuia sa ne pozitionam corturile am descoperit ca avem de trecut apa:x. Si desigur, 3 masini obisnuite au dificultati in a trece apa. ( normal, comparam situatiile in care treceam cu Suzuki si radeam gandindu-ma ca la un moment dat s-ar fii intepenit vre-una in mijlocu' raului).

Cand am ajuns pe-acolo a fost interesant. Ne-am dat jos si am cam descoperit ca EXISTA semnal. Gresala mea, telu' era acasaaa... Ghinion, nime' nu ma putea deranjaaa...


Dupa vreo juma' de ora, cand aproape toate corturile erau "ridicate" am reusit sa descoperim cam cum era treaba cu hotelu'. Desigur, eu cu Gabita eram "proprietare", iar Mada si Iza erau cam in chirie...

Ma rog... Cam toata lumea s-a chinuit sa faca "monstru'" vreo ora, si cand bagam betele toate descopeream ca erau exact invers... L-am sfintit pana la urma si asta a fost cea mai buna parte de la-nceput.

Se cam facuse seara pana cand am tot instalat alea p-acolo, asa ca ne-am cam pus pe langa foc si am inceput sa mancam seminteee... :x Urasc seminteeele!

Cam pe la 2 am abandonat caldura focului si ne-am mutat pe saltea... Am vorbit toti 5 cam pana pe la 4 juma' si apoi am dormit...

A doua zi habar n-am pana pe la cat m-am trezit si nici nu-mi amintesc cam ce-am facut. Cred c-am citit, si apoi am mers dupa apa pana la izvor, unde foarte tare treaba, ne-a prins ploaia. Parca eram vre0 6... Oricum, am carat niste ciumegi ( defapt le zice butuci sau chituci sau ceva de genu') si eu am nimerit pe cel mai greu... Ma rog, era mare si a trebuit il duc c-o mana, ptr ca in cealalta duceam papucii ( of corse, am umblat desculta). Drumu' a fost destul de lung, da' mie sincer mi-a placut...


Mi-a luat ceva sa ma usc si a fost complicat sa mai ies din cort. Gabita nu ma lasa si m-a stresat la maxim cand m-a pus sa stau la perete... Oricum, ploua taree si nu multi erau pe-afara... Ma rog, intr-un final s-a mai oprit si ploaia si am schimbat cortu'. (yeah, Mada se umflase de la curent ptr ca nu se inchidea bine un fermoar...bla bla). Intr-un final am schimbat cortu' cu un iglu in care trebuia sa intri ciudat.


A fost interesant oricum, avand in vedere ca era FOARTE mic si era albastru si mi-a luat ceva sa invat sa intru in cortu' corect. Toate erau albastre si erau insirate si eu aveam obiceiu' sa le iau la rand pe toate pana sa nimeresc in ala bun.


In noaptea aia a fost cel mai tare. Dupa ce-am vorbit la foc o gramada si au cam mers toti la somn usor am mai ramas 6 care am mers pe un deal. (aprox 1 km). A fost tare, mai ales ca era intuneric bezna si se auzeau cainii cum latra si era ud pe jos si era o gramada de copaci in departare si Cristi lumina mereu cu lanterna dupa "ochi rosii". Chiar am asteptat in varf sa vina da' degeaba. Aia parosi cu colti mari si ochii rosii nu mai veneau... El a zis ca-s prinsi in trafic... Pacat, nu? Ma rog, a fost cea mai tare noapte :X Nu stiu de ce Gabi, Iza si Mada erau asa speriate... La un moment dat am inceput sa le zic pe numele fetelor din GosspipGirl si parca le mai trecuse teama, da' tot degeabaa... Oricum, mie nu mi-a fost frica delooc:x ( sa nu uit sa zic, era LUNA PLINA)


Cand am venit am mai stat la foc pana pe la vreo... 6 si apoi am mers la somn. Cand m-am trezit era cam vreo 12. Mi-era foarte cald si nu mai eram uda. De dimineata am vopsit-o pe Barbie roscata ( papusa de pe farfuria din care "mancam" dimineata). Toata ziua n-am prea facut multe. Mai mult am jucat volei ( da, am jucat.) si am citit intr-un copac ( desigur, peste tot exista un copac in care sa ma pot face comoda.)


Seara am stat la foc. Am vorbit toti si am baut suc si apa cu mormoloci. Desigur, a fost destul de interesant, mai ales ca am vorbit despre fiecare. Ne-am zis pareri si de-alea despre fiecare... Eram vre-o 16, asa ca nu era chiar asa de mult timp. Totusi am lungit-o pana pe la 2, cand au inceput sa plece fiecare la somn. N-am mai ramas prea multi si oricum a fost destul de frig. Pentru prima data mi-a fost frig la spate. Defapt nu mi-a fost.


Pur si simplu trebuia sa stau cu spatele ca sa nu-nghet. Am povestit si pe la 5 juma' am mers in cort. Si, cum desigur n-aveam somn am vorbit prin corturi cu Cristi si am adormit abea pe la vreo 6 jumate cand am terminat de discutat o gramada de cacaturi si cand imi era cu adevarat somn.


Next day a fost interesant. Adica chiar mi-a placut. Dupa ce-am terminat de desfacut corturile am mers sa facem baieee si sa jucam volei si am castigat de 2 ori la fileu.( dah, exista un fileu, mai exact trei pari mari si alea alea...


Ma rog, am facut baie cu toate hainele pe mine si-am colectat vreo 10 kg de apa... A fost super, mai ales c-am ajuns la 11 acasa...


Acu as mai povesti da' tre sa ies p-afara cu Gabita. Deja am lungit-o cam mult. Oricum poate mai zic ce-am facut azi mai tarziu ( am vazut Cheile Carasului si o pestera si mai multe alea alea...)

Bine, exista repeat?


Acum ma chinui sa scriu. Eh, faza e ca nu tre' sa fac zgomot. Si inevitabil, fac. A naibii tastatura. As incepe sa povestesc despre "excursia cu cortu" da' ar fii destul de nasol. Ma omoara tastele...




Ok. O Sa povestesc maine daca am timp si ma lasa Gabita.
Vreau, de-ncheiere sa specific ca as vrea sa existe repeat. As vrea sa mai petrec inca odata ultimele 4 zile ( mai bine zis de joi pana duminica). Au fost printre cele mai tari din vacanta asta.




Si, ca sa nu fie un "happy post" mai adaug ceva: Ma innebuneste situatia asta. Vreau la Zuzi. Mi-e dor de Zuzi! Vreau la o poveste cu Zuzi. A naibii treaba cu distanta asta.




Cu privire la poza. Nu stiu de ce am ales-o. Poate ptr ca nu prea am gasit prea multe prin pc-ul lui Gabi. Oricum, e draguta.