Imaginatie obosita.

Insa totul nu dura foarte mult. Ea se desprinse din stransoarea lui, il privi ciudat si apoi, clipind des, sopti:
- Ne cunoastem?
Era cea mai banala intrebare care o auzise vreodata, insa rostita de ea avea un effect izbitor. Nu stia sigur c ear putea raspunde. Poate ar trebui sa minta, incercand sa se bazeze pe modalitatea ei de a incerca sa nu se injoseasca printre ceilalti. Dupa cateva secunde insa, rosti temator:
- Nu. Nu inca…
Era o replica copilaroasa si plina de sentimente… Ii privi chipul cum se schimba… Parea mai intelegatoare. Zidul care ii apara ochii se rosese putin, ingaduindu-i sa o privasca mai usor in suflet…
Abea dup ace schimbul de priviri, de replici si de sentimente se sfarsi reusi sa revina alaturi de ceilalti, sa simta prezenta oamenilor care ii inconjura.
Era ciudat. Fusese pentru prima data cand se rupse de realitate, cand zburase, concentrat doar pe o singura persoana…
Si atunci, ca un murmur in ureche, o auzi soptindu-I la ureche:

“Te asteptam, bine-ai venit!
Te cunosteam chiar daca noi nu ne-am mai intalnit
Nu mai credeam in vorbe mari
Cum nu mai credeam ca tu vreodata o sa apari
A fost de-ajuns o clipa sa te stiu
O viata si ceva langa tine vreau sa fiu
Toata dragostea din lume
Geloasa pe noi doi ma-ntreaba de-al tau nume…”

Reusi abea dupa cateva minute sa is idea seama ca vocea cristalina care ii mangaiase simturile era a ei. Si ca nu mai erau in cafeneaua plina de oameni. Si nici in oras…. Sau poate nu intr-o parte aglomerata a orasului.
Ramurile copacilor le dansau deasupra capetelor, raul le impartasea povesti si intreg stolul de pasarele dansau in fata lor …
Insa apoi totul se intuneca. Soarele disparu, copacii, pasarelele… Chiar si ea… Se afundau toate intr-un intuneric de nepatruns. Sau el era cel care nu se mai vedea in peisajul linistit?
- Nuuu! Isi auzi propriul strigat, infundat de cei patru pereti.
Broboane de sudoare ii curgeau pe chip. Ochii ii erau mariti si se afla pe podea. Fusese doar un vis … Ea nu ii cantase, nu ii impartasise sentimente dulci si nici macar nu se plimbasera pe malul paraului din parc. Cat de copilaresc!

E un next de la un fic, deci nu se prea intelege mare lucru :)). Ma rog, mie imi place cum a iesit, si poate fii folosit si ca proza :). Oricum... e facut numa' de mine.
Asta e tot ce am chef azi sa fac. Nimic altceva. Mi-e somn. Nu am dormit deloc azinoapte si nici de-amiza. Oh si desigur, mai e ceva. Caldura... Urasc caldura. Si e din ce in ce mai ... oribila! Nu mai pot sa cred cat de cald e ... Si totusi urmeaza vacanta:x Abea asteppt.
Am o multime de planuri pentru vacanta asta... O multime.
Am uitat sa zic. M-am uitat la "Qeen of the Damned" si a fost magnific. Inafara de faptu' ca e taiat din carti, totul e magnific :x
Il ador pe Lestat. Si pe Marius. Da... Marius. Pictoru'dement, indragostit de natura umana:x
Si acum e luna plina... Luna plinaaa...