Cândva era altfel...

Atunci când întunericul îmi umbreşte imaginaţia, ce pot să fac? Vreau să scriu. Mi-e dor să pot înşirui cuvinte în documente word sau pe hârtie. Mi-e sete să simt fiecare propoziţie acordată şi să pot fii înapoi printre grămada de litere.
Am nevoie de inspiraţie. Am nevoie de o motivaţie. Cineva să-mi aducă înapoi creativitatea. Şcoala mă seacă şi totul nu mai e cum a fost.

Acum citesc cărţi scrise de români, tâmpite, în care fiecare cuvânt e o măgărie şi paragrafele parcă-s capitole. Nu mai suport întreaga batjocură numită "literatură românească". Totul e o tortură şi inspiraţia mea a fugit. Cineva a răpit-o şi cineva trebuie să o aducă înapoi. Mi-e dor!

Dacă Rebreanu avea un stil uşor şi nu prea aburea în "Ion", Petrescu e un snob care se consideră un filosof înnăscut şi care aberează şi dezbate o idee douăzeci de pagini de parcă nu e capabil să spună în trei propoziţii şi ajunge să debiteze bâlbâit trei pagini... Interesantă carte de citit, că nici pe veceu nu te mai poţi relaxa când o ai în faţă.

Back in black.

A trecut parcă atâta de când n-am mai postat nimic... Mă simt ciudat acum să scriu şi parcă nici nu ştiu ce. De obicei îmi vine pe moment inspiraţia, însă acum... defapt cred c-am pierdut capacitatea de-a scrie lucruri drăguţe acum ceva timp. Se mai întâmplă şi de-astea.
Şi pentru că sună bine şi-mi plac mult, o să înşir vreo câteva melodii:



Pentru că Scorpions au fost, sunt şi vor fii o legendă întodeauna!



Cu melodia asta-mi vin în cap multe amintiri...



Colder e una din melodiile drăguţe de la Charion, pe lângă Christina Bleeds şi Little angel.

Sună-mă pentru că M. Cărtărescu e român şi pentru că a scris.

Suna-ma,suna-ma macar azi

de Mircea Cartarescu

sunt asa de trist,tu nu tii la mine.
stiam ca tu nu poti sa tii la mine.
…si construisem un dirijabil de catifea reiata doar pentru tine
…si cladisem un castel cu giruete de discuri cu Dylan doar pentru tine
…si pavasem autostrazi de cristal cu amprentele mele doar pentru tine
…si vanasem pauni cu alice de frezii doar pentru tine
…si incepusem sa cred ca lumea o poti tine-n palmele facute caus
…si ca poti sa bei din ea pana te saturi si ca toata noaptea apoi te vor arde pe gat constelatiile
…si incepusem sa sper ca voi musca odata buzele existentei
…si incepusem sa sper ca voi scapa de coasa de plexiglas
acum insa e totu-n ruine:
nu te gasesc la telefon si de cinci zile nu mi-ai dat telefon!

imi luasem abonament pe toate liniile din palma ta.
facusem cabotaj secole-ntregi de-a lungul coastelor tale.
te privisem cum iti faci in oglinda ovala genele,cromozomii.
cum rujezi norii,cum demachiezi soarele, cum dai cu oja pe turle

mâță, gandeste-te:
nu mai esti mica, da-te jos din cartierul cu strazile veștede
nu mai minti,nu te preface si nu ma-nsela.
sunt asa trist, dragostea noastra n-o sa dureze
tu nu tii la mine.
…si construisem un parc bomarzo cu monstri de sulf pentru tine
…si imi vatuisem umerii blocului ca sa par mai impozant pentru tine
…si intinsesem intre avioanele sanitare ghirlande de gura leului
…si cumparasem un firgider cu aripi de fluture tropical
…si incepusem sa cred ca pot asana timpul si ca pot umbla apoi cu cizme de cauciuc prin albia umeda si goala unde cursese timpul si ca pot aduna pestii fantastici care inotasera in apa timpului,pestii cu scheletul de ace de ceas,cu urechi de fotografiim cu inima de ochi omenesti
si incepusem sa sper ca voi sparge in dinti cochilia mortii
si incepusem sa sper ca iti voi vedea pasii,ca iti voi auzi pielea
de toate s-a ales praful.

ah,suna-ma,suna-ma macar azi!

Un fel de "Hai să ţinem minte" V

Filme(noiembrie - ianuarie)

• The change up cu Ryan Reynolds, Jason Bateman şi Leslie Mann

* Mi-a recomandat filmul Peţi azi la şcoală, şi chiar dacă-i miercuri şi mâine-i grea ziua, tot mi-am făcut spaţiu ş-am văzut un film, cred că-n zece ani într-o săptămână cu şcoală. Fie, a fost foarte drăguţ şi acţiunile au fost pe alocuri chiar foarte comice. Desigur, simetria dintre ei a fost foarte tare. Chiar mi-a plăcut cum cei doi au ajuns să ducă dorul vechilor vieţi... Un film interesant care merită văzut. Comedie pe parcurs, emoţional la sfârşit. 

• The other Boleyn Girl cu Nathalie Portman, Scarlett Johansson, Eric Bana

* Pentru că tot am făcut la istorie despre revoluţia engleză ş-am povestit puţin despre Henric al VII-lea, m-am gândit că n-ar strica să văd măcar un film istoric care are o temă destul de dezbătută. Desigur, a fost un film drăguţ, cu tot cu tema tragică în care o domnişoară "floozie" încearcă să-l joace pe regele Angliei pe degete, rănindu-şi chiar propria soră şi ajungând într-un final să fie condamnată la moarte. Fie, a fost interesantă mai ales prestaţia lui Scarlett Johansson de soră mai mică speriată care are părul blond şi magnific şi lung şi care e eclipsată de o soră mai mare răutăcioasă. Fie, mi-a plăcut mult c-a început şi s-a terminat c-o joacă de copii. Oricum, merită văzut filmul.

• Bad Teacher cu Cameron Diaz 

* L-am văzut pe bucăţi şi m-a distrat foarte tare. A fost o temă destul de interesantă cu profesoara care fuma marijuana şi îşi strângea bani la fiecare salariu pentru-n implant de mărirea sânilor.
Şi totuşi, finalul a zguduit prin ideea că până la urmă tot dragostea învinge, chiar dacă umblii după bani sau nu. x] Un film drăguţ şi cu o mulţime de faze haioase, că doar nu degeaba e comedie.  

• No strings attached cu Ashton Kutcher, Natalie Portman, Kevin Kline

* Cât am stat acasă, luni, am avut umpicuţ de timp să mă tot uit la filme. Ăsta a fost unul dintre ele. Mi-a plăcut mult, cu acţiunea imprevizibilă, cu personajele drăguţe (yeah, Ashton) şi cu sfârşitul fericit. Un film interesant care merită văzut. :]

• Machete cu Danny Trejo, Steven Seagal, Jessica Alba, Michelle Rodriguez

* Filmul ăsta l-am văzut ieri şi a fost primul meu film cu Danny Trejo (de-aia m-am uitat la el, mai sincer spus). Îl văzusem ca dealer de arme în Sons of Anarchy, însă într-un film cu el în rol principal a fost total altceva. E impesionant cu mişcările şi joacă destul de bine. Un film care mi-a plăcut, mai ales prin prezenţa celor doua "hot chicks". N-am ştiut cu care avea să stea Machete în final, însă poliţista a fost o alegere ok. :]

• Real Steel cu Hugh Jackman

*Aseară am văzut filmul şi a fost interesant. Mi-a plăcut mult ideea roboţilor care au înlocuit oamenii în ring şi felul în care a decurs acţiunea. Desigur, am fost dezamăgită de ideea că l-au bătut ăia trei, da totuşi, finalul a fost foarte drăguţ. :] Merită văzut mai ales că copiluţu' era de-a dreptu' simpatic cu păru tuns ca o oală şi hotărârea fantastică. 



Dirty Dancing: Havana Nights cu Diego Luna, Patrick Sweyze, Ramola Grai 


*M-am uitat la filmul ăsta puţin din plictiseală. Îl aveam pe lista "de văzut" de mult, însă tot am amânat. Sincer, nu se compară deloc cu prima versiune de Dirty Dancing. Un "remake" sau mai exact "reinspiring" slăbuţ. Actorii erau cam anemici şi parcă secundarii îi întreceau pe protagonişti, iar acţiunea era cam aiurea. În general îmi plac filmele în genu', însă ăsta chiar m-a dezamăgit. Drăguţă a fost în schimb apariţia lui Patrick Sweyze ca instructor. 


Cărţi(noiembrie - ianuarie)

• Ion de Liviu Rebreanu

* Bine, l-am avut la lecturi obligatorii şi deci n-am avut nici o plăcere parcurgând cele 445 de pagini care, dacă stau să mă gândesc s-au putut numi şi-un calvar. N-a fost defapt vorba decât despre un ţăran care bătea pe toţi, muncea ca un cal şi îşi dorea multe pământuri şi care până la urmă a ajuns în pământ, Dumnezeu săturându-l de atâta pământ. Fix, carte românească, se înţelege, înţesată de ţărani, bătrâni şi oameni cu idei fixe. Şi cartea asta o fost făcută să fie. 

• Te voi revedea de Marc Levi

* Am citit cartea pentru că vroiam să trag umpicuţ de aer în piept după Ion. Fie, a fost drăguţă, cu tot cu romantismul exagerat şi multitudinea de siripoşenii. Altfel, mi-a plăcut cum a decurs întreaga acţiune, până la urmă ăsta-i un plus al naratorului, că ştie să facă totul lin şi uşor, să menţină un echilibru şi să îşi descrie frumos personajele. O carte care ar trebui citită doar de persoanele doritoare de dulcegării. :]

• Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

M-am cam luptat cu cartea asta o lună şi ceva. A fost foarte puţin interesantă, detaliile legate de bătăliile purtate de Ştefan în război fiind anapoda şi fără rost. 
Acum mi-e greu să încerc să îmi amintesc ceva. Tot ce ştiu e că gelozia lui tâmpită şi exagerată nu l-a prea ajutat cu nimic. Desigur, în final tot a aflat că nevastă-sa-l înşela ca turcii. 
Totuşi, încheierea mi-a plăcut. A fost drăguţă ideea cum că i-ar fii făcut o donaţie cu toate, incluzând şi trecutul. 


Seriale(noiembrie - ianuarie)
Sons of Anarchy season 3, season 4. 
Sex and the city season 1, season 2. 

Tumblr, I ♥ you.

Vampiri care mănâncă ciocolată Kinder.

Până la urmă visele sunt numai experienţe ale subconştientului care prevăd o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apar în timpul somnului. Univers paralel sau locul în care fiecare-şi refulează cele mai ascunse dorinţe, este până la urmă o călătorie fantastică unde se pot întâmpla lucruri pe care ni le-am dorit sau nu. 

Fie, astăzi cineva mi-a zis înainte să îmi iau rămas bun ceva legat de nişte vise dulci cu vampiri care mănâncă ciocolată kinder. Poate că datorită lipsei ciocolăţii din ultimele ore, sau poate pentru că am (iar) o slăbiciune pentru sângerei, m-am topit. 
E vorba până la urmă de tabloul ăla drăguţ întruchipat de-un sângerel care mănâncă ciocolată de copii. Fantastică privelişte! 
Concluzia e că, până la urmă chiar aş vrea să visez un monstruleţ sângeros care mănâncă ciocolată Kinder. :]

Hai să fim citadini ca să putem citi înfriguraţi cărţi cu ţărani obosiţi.

Zilele trecute am terminat de citit "Heart Shaped Box" şi asta a fost o lovitură de-a dreptul. De ce? Pentru că a trebuit fac rost de cartea obligatorie pentru lectura clasei a x-a care, să fiu sinceră, mă dezgustă în ultimul hal. 

Cum ar putea România să evolueze, atunci când întreaga literatură obligatorie de citit în şcoală e plină de ţărani netemperamentali, bătrâne care caută oase şi alte bazaconii d-astea? 
Nu cred că într-o altă ţară se studiază astfel de cărţi pentru oameni cu minte încuiată. Revenind la Ion. Cine e Ion? Un ţăran violent care se dă la o ţărancă şi care încearcă să izbească tot ce prinde. Fantastic portret! Fundalul romanului? Un cârd de ţărani care beau rachiu pe prispă, se ceartă cu popa şi se ascund prin hambare ca să... mă rog, un gunoi de carte, la fel ca o grămadă de cărţi româneşti scrise pentru a descrie un colţ împuţit din-vr'un sat necunoscut.
Până la urmă tot Eliade îi ăla care scrie bine şi care nu-şi bazează scriitura pe poveşti cu ţărani beţivi şi turbaţi. 
Un căcat întreg românesc, asta-i defapt vestitul roman al lui Rebreanu'.  

Apogeu' monotoniei.

Astăzi e la fel ca ieri şi mânie o să fie la fel ca azi. Am nevoie de altceva. Vreau să fie iar altfel. Nu mai vreau să trăiesc pentru lunile viitoare, ci vreau să stau în prezent şi să fie drăguţ. Nu două ore, ci o zi-ntreagă.
Fie, aşa îi de fiecare dată în timpul şcolii. Nimic nu-i mai la fel ca vara, când indiferent de cât de multe chestii ciudate se întâmplă, tot îi fain.


Altfel, nu mai vreau să zic nimic. Vreau doar să fie doar iar vineri. Vreau să fie sâmbătă până-n 23 decembrie şi după iar să fie bine. Degeaba.
Azi cred că termin "Heart Shaped Box" şi o să încep "Ion". Iei! Îs aşa fericită că-mi vine să înjur.

Ciocolată.

Azi am avut parte de cel mai dulce răspuns. Azi a fost ca ciocolata de bună vocea şi privirea lui.  

  

Tumblr, I ♥ you.

Dimineaţa pe răcoare, înainte de plecare.

E atât de obositor să mă trezesc la şapte-n fiecare dimineaţă. M-am săturat. Vreau să dorm măcar până la opt, nouă. Ce-i atât de greu să se schimbe ora de mers la şcoală, ca să nu se mai lupte nimeni pe absenţe şi restu' chestiilor aiurea?
Oricum, până la urmă tot ucigaşă de dinozauri sunt. Da, îl aveam pe mână şi acum nu îl mai am.

De ce nu-ţi place pisicu'?

Doare.  

De ce-a trebuit să-mi rupă aripile şi apoi să mă lase îngropată într-un cimitir de suflete vândute unui deavol material, inexistent şi monstruos?

Doare. 

Nu mai e soare, nu mai e nici fericire şi nici prea multă libertate. Acum totul nu-i decât o îngrădire dureroasă cu spini şi ace care înegreşte fiecare porţiune de piele şi nu se cicatrizează decât după ce sângele a udat toate pietrile mormintelor de marmură albă. 

Doare.  

Lumina nu mai e la fel de strălucitoare şi totul e schimbat. Lanţuri şi bare de fier care rup totul în realitatea prăfuită. Gropi, întuneric şi disperare. Tristeţe, supărare şi deznădejde. 

Doare. 

Cel mai bine era să fii zburat departe de-aici. Undeva unde să nu fie aglomeraţie, oameni şi prostie. Doar un fel de libertate, fericire şi soare.   

A trecut o grămadă de când nu am mai scris nimic pe-aici. Şi acum, nici măcar nu-s tristă. A fost ceva instantaneu. Un fel de nu ştiu ce chestie neserioasă care mi-a trecut prin cap. Mi-era dor de scris. 

When the smoke is going down I'll rock you like a hurricane.

Bine, până la urmă am apucat şi la bilete la Scorpions şi iar o fost bine aseară. Desigur, n-o început tot excelent pentru că în deschidere am crezut c-am greşit locaţia - era ceva trupă de greieraşi de munte care tot săreau ca nişte porcuşori săltăreţi. Fie, a fost umpic dubioasă situaţia. Nu mă aşteptam să apară specimene d-alea pe-acolo. 
Au urmat apoi Semnal M, care vorba vine, îs buni, Compact care se descurcă cu melodiile alea cunoscute a lor, vechi şi drăguţe şi Voltaj care au băgată în vene energie cu electroşocu'. 
Fie, deranjant a fost că s-au cam băşit jackurile chitărilor când tot ieşeau din instrumente, da în rest la români a fost bine. Semnal M au avut cele mai drăguţe melodii, pentru că Voltaj au fost parcă prea dinamici pentru toată treaba asta. 

Mă rog, Scorpions au fost magnifici. Au strâns 40 de mii de oameni şi nu i-au dezamăgit pe niciunul, la sigur. Eu, cel puţin am fost cea mai fericită când m-am gândit că am reuşit să ajung la concert. Până la urmă sunt trupa mea preferată, cu tot cu longeviva lor carieră şi originea germană. 
Fie, au cântat excepţional, sonorizare excepţională, show şi talent. :] Îi iubesc pe oamenii ăştia. 

Pozele le-am făcut în timpul concertului. Nu-s reuşite, da' măcar pe mine mă fascinează pentru că-mi aduc aminte de seara aia! =D 

Şi totuşi... rămân.

"I love you with all my black little heart."

Probabil că cel mai bine-ar fii să plec. Şi totuşi rămân. Stau aici şi scriu, şi aştept şi butonez şi nu prea înţeleg foarte multe. Îi foarte aiurea, mai ales că ştiu că n-ar trebui. Îi deja târziu şi ar trebui să mă încalţ, să trântesc uşa şi să plec. 
Şi rămân. Stau pe scaun şi scriu. Literă după literă, rând după rând şi timpu' trece. 
Îmi trebuie curaj. Serios? Credeam doar că puţină voinţă. 

Şi totuşi, timpul trece... şi tot aici rămân. 

Tumblr, I ♥ you.

Alte trei poze. Până la urmă chiar e o chestie drăguţă să tot selectez şi să le pun pe-aici. Îs, până la urmă, pozele de moment care-mi plac cel mai mult. xD 

Când o să fie iară bine?

Vreau aer, vreau să respir şi să trag în piept altceva decât praf de pe străzi pline cu gunoi şi oameni fără scopuri în viaţă. Vreau să fie cum a fost odată, cald şi bine. 
Mi-e dor de senzaţia de libertate, de timpul pierdut pe iarbă şi sub copaci umbroşi. De ce nu se întorc toate? De ce-au fugit? 
Şi şcoala mă asfixiază. Mă sufocă într-o parte de lume unde nu aparţin. Oraş şi străzi murdare. Copaci tăiaţi şi cărţi cu ţărani obosiţi. 

Am o problemă. Ştiu. 

Oricum, nu o să ţină totul la nesfârşit. Până la urmă o să fie iar soare, iar bine. Până atunci mă refugiez în "Heart Shaped Box", cartea magnifică a lui Joe Hill care o ador şi care o să fie ca o gură de aer curat în prafu' ăsta de nerespirat. 

Tumblr, I ♥ you.

Nu ştiu exact ce mi-a venit dar am selectat câteva poze - trei - din folderul cu imagini salvate de pe tumblr şi le-am pus. Desigur, îmi plac şi cred câ de-acum o să fac un fel de grămadă pe care o să le înşiruiesc în câte-un post la un anumit interval de timp. :]

Război început târziu, sau maratonul lecturilor obligatorii.

Probabil că şcoala ocupă tot timpul. Defapt nu-i probabil, chiar aşa e. A început de cam două săptămâni şi parcă deja abea aştept să se termine. M-am plictisit de ore, de trezirea matinală şi de monotonie. Vreau iar să fie spontaneitatea aia plină de verde şi de soare care-i numai vara. :]
Era atât de bine odată, puteam să fiu atât de plină de fericire vara. Şi-acum e toamnă. 
Copacii mor. Nu mai au frunze şi pământu'-i acoperit cu-n covor ruginiu. Citesc lecturile obligatorii cu care trebuia să mă lupt în vară şi de care-am uitat. Mă scufund în viaţă. Aştept să mă trezesc şi să mă întorc înapoi în vară. 
Oricum, până la urmă poate nici nu-i atât până-n iarnă. Poate merg în Austria :]
Fie, până acuma am citit: 

Hanul Ancuţei de Mihail Sadoveanu

Harap-Alb de Ion Creangă.  

O să editez mai încolo când termin ce-am început acum. xD  

Cândva era bine, acuma iară nu-i.

Azi a fost oarecum hardcore. Azi am fost, după mult timp, în Chei cu Christian şi mai spre dupămasă cu Peţi. Interesantă treabă, mai ales că m-am obosit ca un ponei după ce o traversat Marea Nordului pentru că-n ultima săptămână am dormit deloc aproape şi-am văzut un sezon din Sons of Anarchy. Totuşi, am pedalat cumva până-n chei şi m-am tolănit lângă buncăr şi am stat acolo şi-am râs o grămadă şi a fost drăguţ. Partea ciudată a fost la final când am împărţit biţi cu Christi şi-am coborât Drumu' Mocanilor pe bară. Au, au! Înafară de fazele limită când puneam picioru jos că mă dezechilibram sau trăgeam de ghidon ca de cablu de la teleschi, totu' a fost bine. 

Altfel, până la urmă pun nişte poze făcute azi că de mult n-am mai pus nimic p-aci. Mi-era şi dor.

Acum, sincer, mi-e frică. Luni începe, chiar dacă nimeni nu vrea, şcoala. Şi mai e şi stupiditatea accea numită colectivitate pe care trebuie să o suport iar un an de zile. Aşa m-am săturat, era atât de bine fără ei! 

Back in black sau în traducere înapoi în negru.

Din titlu poate că se înţelege gresit. Da' nu e vorba de nici un fel de întoarcere la perioade tragice sau pline de suferinţă c-alea vin şi trec mai repede ca talibanii prin Siria, îi despre stilul pe care am reînceput să-l am. Da, iar tricou negru, pantaloni închişi la culoare şi geacă de piele, grămadă de inele şi brăţări cu ţinte şi bocanci. 
Bine, ce mi-a venit? Nu ştiu, s-a terminat vara şi nu-i mai soare şi nu-i mai cald şi mi-era dor de negru. Arăt altfel aşa, si sincer, şi mă simt altfel. 


Altfel, mâine merg în Chei. Poate că o să fac poze. Poate că nu. Cert îi că n-am cum să caţăr pentru că, tragic fiind spus, n-am echipament! Ştiu, doare, da' măcar o să pedalez ceva şi sper să nu mă obosesc şi să-mi fie bine până în chei că până la urmă vara asta am tot fost. 

Ţuichişoara, între Himalaya şi Kantakuchi.

Până la urmă toate-s bune, chiar dacă nu-n totalitate, măcar parţial. Ieri am venit din Băişoara unde toate-au mers numa' cum am plănuit. Tare, nu? Inconvenienţele au apărut exact când am intrat în Turda şi au început fiecare să aibă fiţe de oraş şi pretenţii. La naiba cu şcoala, curăţenia şi restu' treburilor care tre' făcute degeaba. 
Oricum, weekendu' ăsta-am fost departe de lume şi-a fost bine. Fără o grămadă de oameni care să bâzâie ca albinele bolunde. Am fost în Ţuichişoara, între Himalaya şi Katakuchi. 
Poze? Am făcut o grămadă da sincer mi-e lene să le selectez şi atunci probabil că o să le pun într-un post viitor sau cu-n edit. 

Tragedia începutului sau poate a sfârşitului

Exil. Parcă şi aud huruitul trenului şi apoi paşii grăbiţi care se îndreaptă spre clădirea putrezită unde sufletele se înrolează la un an de detenţie şi fiecare corp luptă o bătălie cu timpul şi gratiile. Parcă deja simt fiorii reci ai orelor petrecute-ntr-o nesfârşită somnolenţă printre explicaţii neînţelese şi voci molcome. 
Cândva lupta era mai lejeră însă atunci viaţa era şi ea mai puerilă. Nimic nu era complicat şi războiul purtat părea o joacă. Acum în schimb e altfel. Acum există sânge, concurenţă şi o mulţime de chipuri urâte.Acum fiecare se zbate pentru propriul câştig. Şi totuşi timpul trece, huruitul trenului răsună în gara aglomerată, iar paşii grăbiţi înaintează spre închisoare. Exil.       


Sună foarte ciudat. Parcă ar fii un fel de marş funebru sau înrolare evreiască din 1944. Aiurea, ştiu. Defapt nu i subliniată decât ideea că începe şcoala şi că, oarecum, totul se termină. O să fie complicat, dureros şi fără multe opţiuni, însă măcar o să fie. Aşa e de cam nouă ani continuu. La fel şi întodeauna diferit. 

Tragic. 

Adio vară, adio libertate, adio fericire încălzită-n raze de soare.

Azi e ultima zi de vară. 

Azi a plouat şi-am stat toată ziua în casă. 

Azi am ameţit şi am dormit toată ziua. 

Până la urmă s-a terminat. Ca toate celelalte lucruri, s-a terminat şi vara iar acum urmează o toamnă ploioasă şi rece iar apoi o iarnă înzăpezită sau umedă. Ce poate fii mai drăguţ? 

Desigur, până la urmă totul e destul de bine pentru că oarecum iarna e drăguţă. Până să înţeleg libertatea verii, iarna era anotimpul meu preferat şi în răceala ei mă simţeam cel mai bine, ascunsă-n întuneric şi ferită de răutatea lor. Acum, în schimb iarna nu-i decât o bătrână zgribulită, înfofolită cu o pătură albă care omoară natura. 

Sper totuşi ca anul ăsta şcolar să fie mai bun ca precedentul. Să fie bine cu notele, cu profesorii şi cu colegii. Până la urmă dacă mi-ar ieşi toate mai bine ca-n anul precedent ar fii atât de bine. Nici nu-mi vine să cred că iar începe şcoala! Parcă ieri intram în vacanţă şi ne durea pe toţi în cot...

Fie, măcar mai îs două săptămâni şi ce contează acum îi weekendu' ăsta, când merg în Băişoara la cabană. Abea aştept. Chiar dacă n-am voie să beau, măcar o să mă distrez de restu'. xD 

 

Ploaie, soare, ploaie, soare... cine-nţelege ceva?

Nu mai ştiu ce simt. Oscilez între fericire, tristeţe şi nici măcar nu pot să mă echilibrez pe muchia subţire dintre cele două. E aşa aiurea să încerc să nu cad prea tare dintr-o extremă-n alta. 
Gosh, de mult timp n-am mai aberat, da' asta numai pentru că de mult timp nu m-am mai simţit aşa. În orice caz n-are rost să mai obosesc tastatura că-i degeaba. Subiect închis, oricum nime' nu înţelege şi ăla căruia aş putea să-i explic nu-i pasă. Vorba unuia, păţăşti. 

Şi revenind la treburi serioase, în 14 am fost cu Cristi şi cu Sică cu biţi şi a fost destul de interesant. Chiar dacă vremea n-a fost favorabilă - ploaie din două-n două minute - am reuşit să pedalăm umpicuţ - cam 20 de kilometri. 

Aenament? Aproape deloc, eram obosită după Chei şi a fost destul de complicat să ţin ritmu'. 

Dificultăţi? Ceva dealuri, mai ales ăla de lângă sensul de la intrare-n Sânduleşti. Coborâtu' şi mersu pe sub autostradă. Drumu' pe şosea din Copand până în Turda.
Cunoştinţe noi? Nimeni. 

Locuri marcante? Deluleţele alea de lângă Copand pline cu ciupercuţe şi cu tânţari. 

Kilometrii - aproximativ: 20 

Ieri, azi, mâine şi pentru totdeauna.

Ieri a fost plimbare. Ieri am fost noi doi şi două biciclete-n Chei. Şi toată lumea s-a săturat de acceaşi rezervaţie naturală, şi toată lumea s-a plictisit de aceeaşi crăpături în munţi, da' dacă altceva mai bun nu avem, ce putem face?
Da, chiar am gândit la un moment dat problema. În ultimu' timp am fost în Chei mai des decât la magazinu' din vecinătate. Gosh, mi-am format un fel de obicei din a întreba: "Am voie-n Chei pe-o zi mâine?". Şi da, m-am şi obişnuit cu secul răspuns de la daddy: " Mai întrebi? Du-te."
Îi foarte interesantă poteca cu toate malformaţiile ei şi cu numeroşii necunoscuţi turişti needucaţi care-o împânzesc, da totuşi parcă-i mai bine undeva pe sus prin peşteri sau pe zuruş. 
Altfel, ieri am văzut două căprioare. Ieri erau în lanul cu porumb şi odată ce ne-am apropiat mai tare s-au speriat şi au început să sară pe-acolo agitate şi până la urma-au fugit. A fost aşa drăguţ să le urmăresc cu privirea. De mult n-am mai văzut căprioare!
Aş mai scrie acum da' urmează să plec cu Cristi cu biţi într-un circuit obositor - iar. Iei, măcar mai văd una alta. xD
Ps: Încă nişte poze totuşi: 

 

Piatră, rock, ko!

De vreo două ore-am ajuns acasă. Am fost weekendu' ăsta-n Chei şi-am dormit - pentru prima dată - în buncăr. A fost una dintre chestiile-alea ciudate care nu le faci toată ziua pentru că nu-s organizate în mod oficial de şi unde poţi să te exprimi liber, departe de Turda şi aproape de stânci. 
Ieri am fost prin defileu puţin, am urcat pe zuruş ş-am ascultat gemetele nebune de la alpiniste. Serioasă treabă, nu? Era ceva gen la fiecare mişcare se scutura câte umpic ceva rând de pietre, da' până la urmă totu' a fost bine şi nimeni n-a ajuns izbit.
Seara a fost bine sau cel puţin destul de bine, ca mai apoi, azi dimineaţă să mă trezesc şocată. Măcar am căţărat. - pentru prima dată - şi a fost interesant. Pe lângă faptu' că prizele îs destul de nasoale, măcar în timp mai prind câte una alta şi mă construiesc altfel. xD  

Later edit: Şi pentru că am primit câteva poze, tre' să pun: 

Circuit cred.

Azi a fost mult. Azi am pedalat. Azi am văzut o grămadă de peisaje şi am tras în piept aer curat. 

Antrenament? Nu prea, am  fentat pe parcursul situaţiei. 

Dificultăţi? Când cum, am împachetat un spin în cameră şi-am vulcanizat treaba undeva la 200 de metri distranţă. 

Cunoştinţe noi? Ceva mătuşă din Iara, bătrână şi sociabilă. 

Locuri marcante? La strâmtoare, lângă Crăieşti unde-am stat cu Cristi şi-am văzut o grămadă de peştişori şi broscuţe.
Kilometri - aproximativ: 90 

Sincer, nu ştiu câţi kilometri au fost, însă eu îs entuziasmată c-am rezistat. Cristi zicea ceva de-un 90, eu îs încă-n dubiu da' găsesc curând o metodă de-a afla. 

Până una alta-s destul de obosită. Revin cu detalii altă dată şi poate dau un edit cu nişte poze c-am făcut câteva. xD 
Edit: Până la urmă zvârl şi nişte poze pe-aici că doar nu degeaba le-am făcut: 

Transylvania Fest 2011 - Blaj.

Zilele trecute m-am întors din Blaj, unde pe perioada 29 - 30 iulie a avut loc festivalul Transylvania Fest organizat în scopul de a promova cultura, turismul şi mâncarea transilvăniene. 

Astfel, ne-am adunat o mulţime de voluntari: de la Raţiu vreo zece plus ăia de la Peace Corps care erau tot vreo zece şi-am lucrat umpicuţ pe-acolo. 

Ar fii aiurea să înşir evenimente "interesante" pentru că la ora asta nu-mi amintesc şi oricum îs prea multe. Important îi c-a trecut şi totu-i bine. 

Nişte poze: 

Cam toate cred că-s făcute de Gelu, aşa că sper că nu se supără că le-am "împrumutat". Până la urmă c-am zis că-s a lui se numeşte credit, nu? 

Oricum, noi să fim sănătoşi! 

Giveaway by Emily II.

Emily a organizat un nou concurs pe blogul World of Books şi prin intermediul ei fiecare are ocazia să câştige o carte.  
Pentru mai multe detalii, fiecare poate să arunce un ochi aici: Link

 

Love bites and summer rain.

Dacă până la urmă n-am ajuns la Bon Jovi sau la Scorpions, măcar la Judas Priest trebuia să apar. Mi-am luat bilet, am urcat în maşină şi până la Bucureşti n-am făcut decât vreo trei opriri. 
Well, a fost cu siguranţă cel mai reuşit concert la care-am fost şi care m-a impresionat din mai multe puncte de vedere. 
În primul rând au fost ăia de pe scenă, că doar nu degeaba se adună Whitesnake şi Judas Priest. Au cântat demenţial, au făcut show şi şi-au cântat toate hit-urile. Sonorizarea a fost bună, în sensu' că la Whitesnake a scârţâit la început umpicuţ că doar Judas erau cap de afiş şi no, da la Judas totul s-a auzit perfect, a fost extraordinară toată treaba. 
În al doilea rând au fost oamenii pe care i-am cunoscut şi cu care o să ma văd cât de curând că doar no, dacă stăm să ne gândim, suntem nişte fiinţe sociabile cărora ne place să comunicăm. Ar fii ceva să-i înşir aci pe toţi, păcat că mi-e lene. 
În al treilea rând sunt locurile. Ştiu că Bucureştiu' e mizerabil şi jegos şi îngrozitor, da' măcar pot să zic şi eu c-am fost în capitală şi că-i la fel de plină de gunoi ca toată ţara, poate chiar mai.  Oricum, important îi c-am mai văzut ceva nou. xD 
Şi pentru că trebuie, îs aici şi nişte poze: 

 Well, cam astea îs alea aproximativ reuşite, da-s făcute de mine şi din spate, deci se înţelege că nu-s cele mai extraordinare. Dacă chiar vrea careva să vadă poze meseriaşe, există pe facebooku' şi chiar şi pe siteu' oficial a ălora de la rockfm. 
În orice caz, Rob Halford se ţine bine. Omu' ăla are cam 60 de ani şi sare pe scenă şi se mişcă şi toate alea. Gosh, oricum, îi undeva pe lângă Dickinson, că dacă stau să mă gândesc vocalu' de la Iron Maiden îi mai agitat pe scenă. Oricum, de altfel şi Coverdale îi bun. 

Ps: N-a plouat deloc, chiar dacă se anunţase taifun.  

Un fel de "Hai să ţinem minte" IV

Filme(iulie - septembrie)

• American Pie Presents The Naked Mile - 5 -  cu John White, Jake Siegel, Jessy Schram

* Filmu'  ăsta poate fii foarte bine concentrat într-un singur cuvânt: şocant. De la prima secvenţă cu moartea bătrânei şocată de imaginea nepotului care se satisfăcea singur, până la cursa de 1 milă în jurul unui campus dezbrăcat, totul e plin de umor şi o grămadă de faze tari. Actorii sunt drăguţi şi părţile care vizează viaţa studenţilor (liceenilor) sunt foarte fain făcute. Merită văzut, mai ales cu câţiva prieteni - în cazu' meu şase - şi o grămadă de pungi de popcorn - în cazul meu şase - în braţe. Binedispune şi e foarte orgasmic, ca să folosesc un cuvânt nou învăţat.  

• American Pie - 1 - cu Chris Klein, Jason Biggs, Thomas Ian Nicholas, Mena Suvari, Seann William Scott

* L-am văzut zilele trecute şi a fost drăguţ. Râdeam fără motiv în faţa calculatorului şi descopeream treptat faze de-a dreptul scârboase şi de neimaginat. Well, totuşi a fost interesant şi parcă viaţa ălora patru se derula parcă la unison, nu exista posibilitatea ca unuia să-i fie rău şi altora bine. Şi totuşi Stifler era ăla care rula acolo cu tot cu petrecerile, casa imensă şi mama nebună care şi-o punea cu colegii lui ăi mai urâţi.  

•  American Pie - 2 - cu  Chris Klein, Jason Biggs, Tara Reid, Mena Suvari, Sean William Scott, Alyson Hannigan

* Azinoapte am râs ceva la fazele din partea asta. Well, până la urmă American Pie îs destul de serioase, cu tot cu scârboşeniile perverse şi situaţiile penibile pe care le debitează personajele alea obsedate. 
Altfel, acţiunea e simplistă şi totul se bazează mai mult pe părţile alea şocante în care câte unuia i se mai întâmplă ceva tragic. Comedie neagră câteodată.  

• American Pie Presents Band Camp - 4 -  cu Tad Hilgenbrink, Arielle Kebbel, Eugene Levy

* Până la urmă comediile astea-s romantice. Toate se termină cu ceva siripoşenie dinaia fericită. Desigur, ăsta n-a fost aşa jegos ca alealalte dar şi el a avut doza lui de lucruri ciudate gen chestii înfipte-n chestii şi alte alea. A fost o comedie drăguţă, da' cu acţiune previzibilă, gen eram sigură de la începutu' filmului că blonda şi cu Stifler o să fie pe felie. Mă rog, i bun de văzut aşa, odată în viaţă. 

• Harry Potter and the Philosopher Stone - 1 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut.  

• Drag me to hell cu Alison Lohman, Justin Long 

* Chiar dacă am văzut mai mult secvenţe din el, am reuşit totuşi să înţeleg ideea şi să apreciez ideea de groază. Da,  chiar dacă a fost scârbos cu tanti aia ţigancă care tot băga mâna-n gâtu fetei şi apărea peste tot, îi interesantă faza cu blestemu' şi legătura cu nasturele şi mai apoi şi ochii scârbei alăia de babe urâte. Oricum, a fost serios şi am văzut mai mult din el decât din Rio, al doilea film la care ne-am "uitat" azi când au fost ăştia la mine. xD 

• Harry Potter and the Chamber of Secrets - 2 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
• Harry Potter and the Prinsoner of Azkaban - 3 - cu  Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut 
• Harry Potter and the Goblet of Fire - 4 - cu  Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
• Harry Potter and the Order of Pheonix - 5 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, 
• Superhero Movie cu Drake Bell, Sara Paxton

* Au venit la mine ăştia la un film şi de la acţiune gen Blitz am ajuns la comedie-parodie gen Superhero Movie. Destul de radicală schimbarea, da uneori trebe'. Filmu' urmăreşte acţiunea petrecută-n primul SpiderMan şi ironizează fiecare mişcare a lui Peter Parker - aici Rick Riker care ajunge de cele mai multe ori în ipostaze comice. Am râs o grămadă şi spre deosebire de filmele trecute care le-am văzut cu ăştia la ăsta chiar am fost atentă. În orice caz i fain de văzut cu ceva oameni pe lângă, poţi să râzi cât vrei.

• Eragon cu Jeremy Irons, Ed Spellers - revăzut. 

* Ieri am terminat în final de văzut filmu'. După ce mi-a luat cam trei zile, am reuşit să-l văd pe bucăţi. Cel mai dezamăgită am fost c-a murit Brom, ca de fiecare dată pentru că omu' ăla era superb şi Irons iară.

• Crank cu Jason Statham, Amy Smart 

* De ceva zile au venit la mine căţiva şi ne-am uitat la Crank. Cred că ăsta a fost primu' film pe care l-am văzut şi am şi fost atentă la peste 85% din acţiune. Desigur, Amy Smart mi se păruse cunoscută de undeva - Butterfly Effect şi aveam aşa un lapsus! Fie, măcar s-a făcut remarcată don'şoara prin scena lipsită de inhibiţii când a făcut-o cu protagonistu'-n Chinatown. Fabuloasă metodă de a atrage atenţia, ce să zic. Fie, seamănă cu Crank 2: High voltage, că doar în ambele Statham rupe şi îndoaie tot ce-i iese-n cale ca un fel de tanc rusesc. Mă rog, a fost drăguţ cu tot cu clişeele lui de film de acţiune în care tot se termină oarecum cu bine - serioasă ultima parte-n care el aproape moare.  

Cărţi(iulie - septembrie) 

• Un veac de singurătate scrisă de Gabriel Garcia Marquez

* Pot să zic că m-am luptat mult timp cu cartea asta. A fost una dintre cele mai grele cărţi pe care-am pus mâna prin simplul motiv că dialogul lipsea în mare parte şi toată istoria se relata prin intermediul naraţiunii. Şi totuşi, a fost o carte bună pentru că universul construit, satul Macondo a fost foarte bine conturat, cu detalii şi personaje vii (care apoi mureau şi bântuiau oricum) şi o mulţime de descrieri. 
Altfel, finalul a fost de-a dreptul interesant(puţin previzibil) însă ideea cu cercul închis şi finalul celor 100 de ani de singurătate sunt de apreciat. Merită citită dacă există timp. 

• Unde eşti scrisă de Marc Levy

* Am fost destul de rapidă cu cartea asta. A fost un adevărat salt dacă ar fii să o pun în balanţă cu precedenta. Oricum, a fost foarte liniştită şi uşor de citit, în stilul în care obişnuieşte să scrie Marc Levy. Chiar dacă a fost tristă şi de câteva ori mi-au dat lacrimile, am fost fascinată pe alocuri de mizeria provocată de bebeluşii aceia săltăreţi care distrugeau tot în cale. Da, viaţa prin America centrală e destul de anapoda, complicată, greoaie şi deloc fericită. În orice caz, merită un plus pentru felul în care a fost descrisă partea cu uraganele. Totuşi, a fost nasoală partea că cei doi n-au rămas într-un final împreună, sincer vroiam să aibă un final fericit pentru ea deoarece de-a lungul cărţii ea a fost victima care şi-a sacrificat viaţa pentru salvarea altora. 

•  Alchimistul scrisă de Paulo Coelho 

* A fost una dintre cărţile interesante da' căreia nu i-am dat prea multă atenţie. S-a nimerit ce-i drept destul de aiurea exact când aveam cele mai multe de făcut. Totuşi apreciez mult idea iar finalul îl consider unul dintre cele mai reuşite. Da, a fost un fel de lecţie de viaţă până la urmă, pentru că chiar dacă piramidele sunt frumoase, parcă nu se merită să iroseşti atâţia ani pentru o privelişte şi-atât.

Altfel, merită citită.

•   Şi dacă e adevărat... scrisă de Marc Levy

* Am terminat cartea şi am fost plăcut surprinsă - din nou - de felul în care Marc Levi a scris cartea. E, ca celelalte pe care le-am citit de la el, romantică, uşoar de citit şi cursivă. Desigur, a fost puţin ciudată ideea de comă şi acţiunile cam camicaze ale lui, însă într-un final iubirea lor sufocantă a fost drăguţă.

O carte numai bună de vacanţă. Aştept să mă sune de la bibliotecă pentru continuare. 

• Dans dans dans scrisă de Haruki Murakami 

* A fost o carte foarte bună. Mi-a plăcut mult ideea şi cursivitatea acţiunii. Interesante au fost şi incursiunile în vise şi atenţia acordată graniţei şubrede dintre realitate şi ficţiune. Desigur, personajele au fost de asemenea captivant construite, prezenţa Omului Oaie şi a lui Kiki fiind cele mai pregnante pe parcursul întregii lecturi. 
Totuşi, chiar dacă am lăudat-o atâta, poziţionarea geografică, numele oraşelor şi ale locurilor mi-au creat dificultăţi. E destul de aiurea să încerci să citeşti încâlceala aia de litere. A fost complet aiurea şi complicat. 
Totuşi, trecând peste asta, cartea merită citită pentru că este extraordinară.

• Prinţesa gheţurilor scrisă de Camilla Läckberg 

A fost o carte lungă şi de mult timp nu mai citisem una. Plină cu o grămadă de acţiune, mister şi suspans, dragoste şi luptă interioară.

A fost drăguţă, chiar dacă-n început nu promitea prea mult, pe parcurs chiar îmi venea greu să o las din mână.

Lipsuri a avut referitor la scriere. Nici o sintagmă interesantă, nimic marcant. O trecere, pentru mine, de-a dreptul dureroasă. De la "Dans dans dans" de Haruki Murakami unde din rând în rând se găseau construcţii extraordinare şi idei gândite de personaje profund, aici a fost de-a dreptul un lac secat.

Oricum, interesantă intriga. A compensat ceva parcă. :]

• Hanu Ancuţei scrisă de Mihail Sadoveanu 

* Am fost mai mult obligată să citesc cartea asta pentru că se află-n lecturile obligatorii pentru clasa a X-a.

Sinceră să fiu nu regret chiar atât de mult c-am citit-o, prin mână mi-au trecut şi cărţi mai înspăimântătoare. Desigur, Sadoveanu cu întregul lui avânt în povestire, foloseşte cuvinte de-a dreptul învechite sau fraze tâmpide. Oricum, a fost drăguţă împărţeala şi totuşi putea şi comisu' Ioniţă să povestească-n final ce tot a muşcat acolo că vrea să povestească...

O carte românească până la urmă, cu ţărani, regionalisme şi povestiri.  

• La ţigănci scrisă de Mircea Eliade

* Chiar dacă am aflat pe la jumătatea cărţii că trebuia să citesc doar nuvela "La ţigănci" şi nicidecum integral toată cartea, am ales totuşi să o termin. A fost una dintre cărţile nu foarte interesante a lui Eliade din simplul motiv că a fost pentru şcoală. Chiar dacă povestirile au fost interesante, cu descrieri fantastice şi mistice, totuşi nu m-a făcut să agreez prea mult lecturarea ei. Obligaţia e naşpa.

Oricum, fiecare în parte a avut lucrul ei interesant. Merită citită cartea, că doar nu degeaba la autor scrie Mircea Eliade. :]

• Heart shaped box

* Cum am tot citit cărţi pentru lectură obligatorie, m-am gândit să iau o pauză şi să citesc ceva mai drăguţ. Ceva carte să-mi facă plăcere să dau paginile. Am terminat de citit cartea acum cîteva zile şi desigur acum sunt fascinată de fiecare părte. Este o lectură de-a dreptul plăcută, cu o multitudine de elemente fantastice interesante şi răsturnări de situaţie drăguţe.
Portretul lui Jude care reiese din cele 292 de pagini este cel a unui om extraordinar cu multitudinea lui de defecte şi cu bocancii lui DocMartens.
Fie, întreaga idee e de apreciat, cu lupta fantomei de a-l elimina şi cu strădania lui de a rămâne în viaţă. De-a dreptul o lecţie pentru ăia care renunţă uşor.
Drăguţă iarăşi partea în care numeroşi cîntăreţi de rock apar în diferite ipostaze. :]
O carte care merită citită. Până la urmă cum să n-o recomand, când e cartea mea favorită?
Ps: Cînd am recitit-o, am început să subliniez pasaje serioase. Îs mîndră de ce-o ieşit. :]

Seriale(septembrie)

• Sons of anarchy cu Charlie Hunnam, Katey Sagal, Maggie Siff s. 1,2, şi 3 ep 1