În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

joi, 1 decembrie 2011

Sună-mă pentru că M. Cărtărescu e român şi pentru că a scris.

Suna-ma,suna-ma macar azi

de Mircea Cartarescu
sunt asa de trist,tu nu tii la mine.
stiam ca tu nu poti sa tii la mine.
…si construisem un dirijabil de catifea reiata doar pentru tine
…si cladisem un castel cu giruete de discuri cu Dylan doar pentru tine
…si pavasem autostrazi de cristal cu amprentele mele doar pentru tine
…si vanasem pauni cu alice de frezii doar pentru tine
…si incepusem sa cred ca lumea o poti tine-n palmele facute caus
…si ca poti sa bei din ea pana te saturi si ca toata noaptea apoi te vor arde pe gat constelatiile
…si incepusem sa sper ca voi musca odata buzele existentei
…si incepusem sa sper ca voi scapa de coasa de plexiglas
acum insa e totu-n ruine:
nu te gasesc la telefon si de cinci zile nu mi-ai dat telefon!

imi luasem abonament pe toate liniile din palma ta.
facusem cabotaj secole-ntregi de-a lungul coastelor tale.
te privisem cum iti faci in oglinda ovala genele,cromozomii.
cum rujezi norii,cum demachiezi soarele, cum dai cu oja pe turle

mâță, gandeste-te:
nu mai esti mica, da-te jos din cartierul cu strazile veștede
nu mai minti,nu te preface si nu ma-nsela.
sunt asa trist, dragostea noastra n-o sa dureze
tu nu tii la mine.
…si construisem un parc bomarzo cu monstri de sulf pentru tine
…si imi vatuisem umerii blocului ca sa par mai impozant pentru tine
…si intinsesem intre avioanele sanitare ghirlande de gura leului
…si cumparasem un firgider cu aripi de fluture tropical
…si incepusem sa cred ca pot asana timpul si ca pot umbla apoi cu cizme de cauciuc prin albia umeda si goala unde cursese timpul si ca pot aduna pestii fantastici care inotasera in apa timpului,pestii cu scheletul de ace de ceas,cu urechi de fotografiim cu inima de ochi omenesti
si incepusem sa sper ca voi sparge in dinti cochilia mortii
si incepusem sa sper ca iti voi vedea pasii,ca iti voi auzi pielea
de toate s-a ales praful.

ah,suna-ma,suna-ma macar azi!

Niciun comentariu: