În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Cândva era altfel...

Atunci când întunericul îmi umbreşte imaginaţia, ce pot să fac? Vreau să scriu. Mi-e dor să pot înşirui cuvinte în documente word sau pe hârtie. Mi-e sete să simt fiecare propoziţie acordată şi să pot fii înapoi printre grămada de litere.
Am nevoie de inspiraţie. Am nevoie de o motivaţie. Cineva să-mi aducă înapoi creativitatea. Şcoala mă seacă şi totul nu mai e cum a fost.

Acum citesc cărţi scrise de români, tâmpite, în care fiecare cuvânt e o măgărie şi paragrafele parcă-s capitole. Nu mai suport întreaga batjocură numită "literatură românească". Totul e o tortură şi inspiraţia mea a fugit. Cineva a răpit-o şi cineva trebuie să o aducă înapoi. Mi-e dor!

Dacă Rebreanu avea un stil uşor şi nu prea aburea în "Ion", Petrescu e un snob care se consideră un filosof înnăscut şi care aberează şi dezbate o idee douăzeci de pagini de parcă nu e capabil să spună în trei propoziţii şi ajunge să debiteze bâlbâit trei pagini... Interesantă carte de citit, că nici pe veceu nu te mai poţi relaxa când o ai în faţă.

Un comentariu:

Sabb. spunea...

Hei, Luna * hugs and kisses*
Cred ca toti am ajuns in punctul de a nu mai suporta literatura romaneasca... insa probabil ca doar pe cea obligatorie. Nu iti face o parere doar dupa romanele pe care esti obligata sa le citesti. Incearca ceva nou si poate ca o sa prinzi gustul.