În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Hai să fim citadini ca să putem citi înfriguraţi cărţi cu ţărani obosiţi.

Zilele trecute am terminat de citit "Heart Shaped Box" şi asta a fost o lovitură de-a dreptul. De ce? Pentru că a trebuit fac rost de cartea obligatorie pentru lectura clasei a x-a care, să fiu sinceră, mă dezgustă în ultimul hal. 

Cum ar putea România să evolueze, atunci când întreaga literatură obligatorie de citit în şcoală e plină de ţărani netemperamentali, bătrâne care caută oase şi alte bazaconii d-astea? 
Nu cred că într-o altă ţară se studiază astfel de cărţi pentru oameni cu minte încuiată. Revenind la Ion. Cine e Ion? Un ţăran violent care se dă la o ţărancă şi care încearcă să izbească tot ce prinde. Fantastic portret! Fundalul romanului? Un cârd de ţărani care beau rachiu pe prispă, se ceartă cu popa şi se ascund prin hambare ca să... mă rog, un gunoi de carte, la fel ca o grămadă de cărţi româneşti scrise pentru a descrie un colţ împuţit din-vr'un sat necunoscut.
Până la urmă tot Eliade îi ăla care scrie bine şi care nu-şi bazează scriitura pe poveşti cu ţărani beţivi şi turbaţi. 
Un căcat întreg românesc, asta-i defapt vestitul roman al lui Rebreanu'.  

Niciun comentariu: