Crăciun Fericit!

Sănătate maximă, fericire cu duiumu', iubire şi tot ceea ce vă doriţi de sărbători. 

Crăciun Fericit şi moşu' să vă aducă tot ceea ce vă doreşte sufleţelu'. 

Să fiţi iubiţi de sărbători şi să trăiţi clipe de bucurie alături de toţi cei dragi vouă. 

"Care vine la Avatar?"

A trecut la fel de repede precum a venit. Nouăşpe decembrie aşa trece întodeauna. Rapid, într-un mod plăcut şi lasă în urmă chestii fericite. 

Ca de fiecare dată, cum spuneam, anul acesta a fost drăguţ. Am fost in Cluj, la Polus să... nu ştiu sigur. Cred că a fost vorba de vizionarea unui film, dar nu sunt sigură. Ce ciudat sună. Fie, Avatar. Am mers cu Simona şi Tudor. A fost primul meu film 3d, şi mi-a plăcut. Foarte interesant, lăsând faza cu ochelarii şi cu chestiile care vin spre tine şi apoi par că ies din ecran. Acţiunea a fost bine gândită şi detaliile foarte migălos stabilite. Exact cum a obişnuit James Cameron de atâta timp pe atâta lume. Povestea m-a mişcat oarecum. A fost despre puterea interioară, despre spiritualitatea şi influenţa ei, despre fiinţe magice. Da, efectele au fost foarte reuşite. După cum toţi presupun, Avatar va lua oscarul la efecte. 

Fie, a fost bun. Revenind la ceilalţi. Mi-a plăcut mult de tot. Am râs, am mâncat popcorn şi am băut Pepsi. Chiar dacă era oarecum ciudată sala aceea plină, eu m-am simţit destul de implicată în acţiunea filmului, încât să nu aud şuşotelile nimănui. 

Am stat lângă Simona şi am uitat să fac ceva. Defapt nu plănuisem, dar măcar de aş fi reuşit să îmi dau seama! La naiba!

Oricum, a venit Mond, mai precis un medalion de la Simo şi Tudi foarte drăguţ. E lângă Batman şi lângă jumătatea mea de inimă. 

Acum mi-am amintit replica veşnică a lui Tudor din ultimele câteva săptămâni, respectiv: "Care vine la Avatar?". O spunea obsesiv şi oricui, oricând. Fie, până la urmă am fost doar noi trei.

D-amar! Dă-i să zbo're. 

Luminile s-au stins odată cu speranţa.

Luminile s-au stins odată cu speranţa. Întunericul îngroapă oraşul adormit într-un abis pustiu şi mut, împărţind lacrimi şi disperare prin perdeaua de nori negrii care acoperă luna şi stelele. 

Iubirea a murit odată cu şansa de-a mai apărea vreodată chipul palid şi scheletic, înfăşurat în sărutări şi aşezat cu grijă pe pat, mort. 

Însăşi elementele celeste degajă o apăsare dureroasă, ascunzându-şi lumina şi dezvelindu-şi partea înfricoşătoare. 

A rămas doar durerea. Nimic nu mai încălzeşte pământul. Nimic nu mai aduce zâmbete puerile pe chipuri. 

Asta am scris acum, de cinci minute. E cam... lugubră, dar e cam ce e în capu' meu acum. Da, se înţelege, prea multe filme şi video-uri plângăcioase, dar fie.

Trecutul zace în marmură înmormântat.

Ador ziua asta. De ce? Nu sunt foarte sigură. Întodeauna mi-a plăcut. Poate pentru că pur şi simplu 18 decembrie sună bine, sau poate pentru că asta e înainte de 19 decembrie. 
Oricum, astăzi am avut o zi agitată. Mi-a crescut tensiunea din cauza unei replici handicapate: "Stau aici să te enervez pe tine!" şi am refuzat vehement să merg la magazin. 
Am întâlnit-o pe o vecină pe care o iubesc foarte mult. Mă rog, nu o mai văzusem de mult. Mi-era dor de ea. Oricum, am şi citit Queen of the damned. 
Lestat, până la urmă e oarecum un mitocan! Sau poate Akasha o nenorocită îndrăgostită? După toate ideile ei demente, moartea i-a adus-o "prinţul ei", care, oricânt de mult susţinea că o iubeşte, a lăsat-o să moară. 
Mai e şi Makare. M-a impresionat foarte mult povestea lor. De fapt, cartea am insistat să o termin doar pentru a citi povestea gemenelor. M-a uimit oarecum modalitatea prin care visele acelea au afectat într-un final atât de tare întreaga moarte a reginei. La sfârşit era acelaşi tablou ca şi în vis. Gemenele, mama lor moartă, creierul şi inima ei. 
Foarte bună Anne Rice. 
Acum aştept mâine. Merg în Cluj la Avatar sau la alt film, sau oricum, merg în Cluj cu Simo şi Tudi. 
O să revin cu un post curând. Sper. Până atunci, rămâneţi în pace şi vă odihniţi în măruntaiele muntelui. 

Câh.

Nu ştiu de ce, dar mi-e frică de teza de la mate. La naiba, e luni şi e îngrozitoare ideea. Am avut coşmaruri azinoapte. De necrezut! 
Am făcut exerciţii. Chiar am făcut. Acum totul e de... atenţie. Şi peste căteva zile e ziua mea. Mă rog, împlinesc 15 ani şi desigur, nu vreau asta. Până la urmă cine vrea să crească? Eu nu, oricum. 
Am început să lucrez în photoshop. Nu ştiu dacă am mai zis asta, dar fie. Au început să nu mai fie chiar atât de handicapate lucrările. 
Acum mai rămâne Lestat. Vreau să spun ceva despre el. E fantastic, defapt nu prea e altceva de spus acum. 
Presiune de la teză. 

Alt post. Contează? Azi a nins puţin şi apoi a fost soare, s-a topit şi acum e ca naiba afară. Frig şi urât. 
Revin mai târziu cu un post mai dezvoltat. 

'neaţa.

Bine. Se înţelege că urmează să fac ceva, având în vedere ora la care m-am trezit. Eh, da, merg la olimpiadă la română. N-am mai fost de o grămadă de ani, deci abea aştept. Înfara faptului că sunt răcită şi îmi fine continuu să tuşesc şi mă înţeapă gâtul, totul e perfect.
Fie. Am mai scris ceva, da' acu nu are rost să pun. Habar n-am pe unde l-am salvat. Oricum, mă pun să repet pe la română. Dacă e ceva...
Fie, am postat. Ah, şi mai e ceva fantastiiic. În max 6 zile Suzuki o să învie. O să renască din propria ei capotă şi va face iar chestii multe. Abea aştept să conduc. Oh doamne!

Long time no post.

Bine. Nu ştiu. Poate că pur şi simplu nu mai am chef şi nici ce să scriu pe blog. Ei bine, sună stupid, având în vedere că viaţa mea e la fel. Şi totuşi, nu ştiu ce să scriu. 
Poate e doar o perioadă. Poate o să-mi treacă şi o să mai revin cu câte un post. Dar până atunci, pe curând. Nu abandonez, doar plec o perioadă. Şi nici nu sunt sigură de asta. 
Fie, pe curând. 
Axl Rose rulz. 

Aberant.

Monoton. Aceaşi culoare zilnică. Aceleaşi acţiuni fără sens şi tot melodiile alea repetate la nesfârşit. Respir şi asta îmi diferenţiază secundele. 
N-am învăţat încă să respir ritmic. Aerul trece prin plămâni în cantităţi inegale încă. Dar ar trebui să-mi repar defectul? La naiba, asta ar însemna monotonie totală. Respiraţia salvează totul, până la urmă. Nu?

Şi totuşi, ce-am spus mai sus e prea aberant. Şi totuşi o să apăs pe "Publicaţi postare". De ce nu, până la urmă? 

Nimic, din nou.

Bine. Post fără sens, iar. Da' ce contează?Mâine, defapt azi e Halloween. Stau acasă, aşa că ce contează? Poate mă uit la un film, poate mă duc până în cimitir că-i ziua morţilor, da' sigur dorm până târziiiu. 
Da oricum, am un desen fain care-mi place. O sa-l pun curând. L-am făcut la desen, defapt acolo l-am corectat. Şi totuşi, asta-i important?

Ok. Asta-i tot. Mi-e cald acum. Mi-e dor de Axl Rose, şi vreau să-l am odată! Şi hanoracu, şi căciula!

La naiba!

Haotic.

Silence.

Don't know.

Never mind.

Night.

Moonlight.

Shit.

Ok. Habar n-am. Cuvinte scrise, fără înţeles şi degeaba. Cred că o să merg. Ce altceva să fac acuma? Mi-e prea somn şi cred că o să adorm fără  să vreau. Poate prin parc e mai interesant. Deh, ce să zic :)). Oricum, temele mi-e lene să le fac. Orare într-o lume haotică.

Post neînţeles.

Lume aeriană.

Plutitor.

Îmbietor.

Ameţitor.

Nimic nu înţelegi. Nimic nu înţeleg. Ce contează?

Silence.

Have to go.

Bye.

Last 7 days.

Bine, am găsit o aplicaţie interesantă pentru Last.fm. 

Pată de culoare.

Am uitat intenţionat de Blogger. Defapt m-am mutat pe Lj. Defapt nici eu nu sunt sigură de ce. Acolo mă exprim mai puţin, sau mă rog, nu scriu atâtea într-un post ca aici. 
Oricum, acolo e diferit. De ce? Nu ştiu. 
Şi da, mai e ceva, numit desigur, ŞCOALĂ. Ocupă mult timp, distruge multe ore şi răspândeşte coşmaruri. Cât de interesantă şcoala asta măăi. 
Oricum, nu asta e. Sunt prea obosită ca să mă chinui un post întreg să aduc motive despre cât de oribil distruge şcoala cam tot... Vreau să pun ceva nebun, ca de obicei, scris ieri. Defapt una distre cele două "schiţe". Celalată e mai reuşită, dar e prea personală. Deci:

Printre culori te-am descoperit. Printre culori te-am iubit. Şi printre culori te-am cunoscut.

Şi totuşi tu eşti doar o nunaţă. Tu nu simbolizezi prea mult bine. Nu eşti pur şi nici măcar nu poţi fi galben. În tine nu sălăşuieşte gelozia. Şi nu eşti fiul invidiei.

Eşti o pată nuanţată care distruge albul pur al unei planşe inocente. Eşti totul. Eşti nucleul tabloului care distruge întregul…

Şi dacă ai ştii câte vise ai spulberat… printre culori învârtindu-te haotic şi mâzgălind hârtii goale…

Ai murdărit… Ai înrobit… Şi ai fost mereu nuanţa pătată, nucleul tabloului…

Ai creionat o viaţă, ai animat un suflet, o culoare, ca apoi să o condamni la o umilinţă veşnică… tu, nucleul picturii. 

Acum citesc. Sau cel puţin nu mai scriu aici şi nici nu mai stau la pc. Mă dor ochii. 

Nana.

Bine. Nu am mai avut timp de mult să scriu pe aici. A fost şcoală, au fost multe teme şi alte chestii de făcut. 
Ei bine acu' e mai bine. Azi am hotărît să stau în casă şi să pierd vremea şi să fac ceva teme şi atât. Am început să ascult Cinema Bizarre(again) şi m-a luat cu câteva melodii pe care le ascult nonstop. Desigur, mai e şi albumul nou de la TH pe care îs nişte melodii fantastice. 
Şi că tot ziceam te TH, am văzut(sau mai bine spus, auzit) cum cântă Tom Kaulitz la pian. Sincer nu am visat niciodată să-l văd cântând la aşa ceva. Era prea masculin pentru un pian, şi totuşi nu îi stă rău, şi mai presus de toate, se şi descurcă... Video este dacă vreţi pe YT. Scrieţi "Tom Kaulitz plazing piano" şi dă. Mă rog, mie mi-e lene să pun.
Şi desigur, am uitat de Nana.(first movie). Ei bine, e sentimental, e de bocit, e dureros şi e foarte tare. Chiar dacă actorii vorbesc japoneza şi au ochii ciudaţi, tot sunt drăguţi. Mai ales Ren şi Nobu. 
Merită filmul. E chiar bun!
Nobu şi Ren. 

Fulgii cad doar iarna.

Bine, având în vedere că tânjesc după zăpadă, mi-a venit în cap ceva pe moment. Nu e strălucit, da' e ok (după mine). 

Trag aer în piept şi privesc cerul senin. Soarele străluceşte puţin şi încălzeşte zăpada. Paşii îmi scârţâie printre grămezile de alb nesfârşit. Acelaşi sunet slab şi uşor. Nu ştiu sigur unde vreau să ajung. Nu sunt prea sigură de unde am plecat. Doar merg. Melodia scârţâită e hipnotizantă.

Ritmul se înteţeşte. Încep să alerg. Nu văd nimic prin marea de alb, însă drumul pare uşor şi sigur. De ce să nu continui?

Şi totuşi, sunt neatentă de genul meu. Împiedicată uneori. Nimeresc pe burtă, cu faţa în zăpadă. Mă întorc râzând pe spate şi mă întind. Nu mă doare şi nici nu simt nimic. Sunt prea liniştită pentru toate. Mă joc cu mâinile printre fulgii de zâpadă căzuţi şi închid ochii deranjată de lumina puternică a soarelui. Stau aşa o vreme. O vreme îndelungată. Destul de mult, ca atunci când îi deschid să fiu din nou orbită de lumina puternică a unui soare cald de vară.

Privesc în jur şi observ dezamăgită că încă stau întinsă pe pat, acasă, în cel mai cald loc posibil, departe de zăpadă, pe frig şi de pufoşii urşi polari.

Vampire style.

Bine, Bill Kaulitz şi-a schimbat tunsoarea. Ei bine, ca de fiecare dată când o face, are stil. Mie îmi place foarte mult aşa, şi vorba lui Zuzu, e mult mai masculin. Dacă nu credeţi, luaţi link: http://i35.tinypic.com/2nh3xit.jpg
Şi am uitat. Azi e ziua lui Ale, aşa că: LA MULŢI ANI, Ale! Să fii fericită şi să găseşti câinele. Îmi pare rău că a plecat şi sper să găsească drumu' înapoi. Sorry for you. 
Şi încă ceva. Acum tocmai am ajuns pe la pagina 100 la "Interviu cu un vampir", aşa că a apărut Claudia. Ei bine, e fantastică! Îmi place. E printre personajele mele preferate din Cronici. Păcat că apare doar în prima carte, păcat că moare, şi păcat că nu mai apare decât ca o amintire până prin cartea 8 sau cam când o învie Louis. 

Şi desigur, Lestat e puternic. E foarte violent, rău, seducător... Louis îi accentuează toate părţile negative din caracter. Drăguţ din partea lui. E un băiat simpatic! Şi pentru că există şi filme, după Cronicile Vampirilor, mai jos sunt nişte poze cu cei trei vampiri: 

Apropo, aici e Claudia şi aici e Louis . Cât despre Lestat, există două variante. Mie sincer îmi place Lestat interpretat de Stuart Townsend din mai multe motive:
1. Stuart e mai înalt. Are măcar 1.80, spre deosebire de faimosu' şi frumosu' Cruise, care are 1.72, şi e mic şi îndesat. 
2. Stuart arată mai mult a vampir. Privirea lui e mult mai sexi. 

3. Nasu' lui Stuart nu e chiar aşa de mare.

Şi totuşi, nici Tom Cruise nu a fost rău când l-a jucat pe Lestat. Ştie cum să interpreteze un rol, şi asta compensează multe alte defecte. Oricum, aici două poze cu ambele variante ale lui Lestat. 

Stuart Townsend . Tom Cruise 

Ok. Mi-e somn şi vreau să dorm. Postez mai încolo. 

Prezentare pentru Lj.

Bine, după cum am spus şi în postul anterior, am făcut Lj nou. Şi aşa, a trebuit să îmi fac şi prezentare. 
Pentru că aici niciodată nu am făcut una adevărată, o să dau un copy paste de-acolo. Cam asta e: 
Mă numesc Cristina, da’ întodeauna prefer Yna sau Luna. Trăiesc în România, desigur. Nu merită caracterizare, aşa că nu o să mă strădui să fac una. Am 14 ani şi sunt în zodia săgetător.

Sincer o grămadă de treburi care-mi plac. Să scriu, să citesc, să fac poze, să ascult muzică, să fac curat printre cărţile din bibliotecă, să mă caţăr prin copaci ...

Că tot ziceam de cărţi, îmi plac Vampire Cronicles, Southern Vampires, Twilight, Harry Potter, Eragon, Lord of the rings şi încă o grămadă pe care mi-e lene să le scriu.

Şi pentru că există seriale făcute după cărţi, îmi place True Blood şi Gossip Girl. (sincer altceva n-am încercat)

Şi am uitat de muzică să zic mai multe. Îmi place să ascult în general rock, şi ascult o grămadă de trupe, însă care mă încălzesc întodeauna la sufleţel sunt Tokio Hotel, Def Leppard şi Nightwish.

Visez de ceva vreme să scriu un fel de carte lungă. Tot caut o idée drăguţă şi e degeaba. Până atunci însă o să mă rezum la proze scurte.

Alte chestii:

- Iubesc maşinile (4x4) şi în general alea murdare cu noroi.

- Îmi place aspectu’ exterior de la şcoala mea. Seamănă cu Hogwarts.

- Îmi place să schiez şi iubesc iarna şi frigu’

- Îmi e greu să înţeleg japoneza, coreeana şi chineza. Am impresia că mi se încurcă limba în gură când o aud.

- Îmi iubesc telefonu’ şi numele username’ului (respectiv ScotchTape3) vine de la Nokia al meu, bandajat cu bandă de izolat neagră.

- Îmi place să primesc multe cadouri de ziua mea care să nu includă flori.

- Plâng des la filme, defapt la toate.

- Sunt pasionată(dacă ăsta e cuvântu’ potrivit) de supranatural – vampiri, vârcolaci, vrăjitori şi cam toate fiinţele supranaturale.

- Nu mi-e frică de întuneric şi nici de vulpi.

- Există doar 2 persoane cu care pot să vorbesc orice. ( şi îmi ajung) – Zuzu şi Gabriela.

- Încerc de ceva timp să învăţ engleza şi tot degeaba. E prea complicată pentru mine uneori…

- Nu-mi place să beau sucuri, mai ales gazoase.

- Nu îmi place să joc basket şi am început să nimeresc totuşi mingea la volei.

- Am peste 30 de mini proze bolunde pe care le-am scris în anu’ ăsta şi pe care probabil că le voi pune pe-aci dacă mă plictisesc.

Şi aici e linku' de la lj(scriu acolo în română, deci e ok): http://scotchtape3.livejournal.com/

Lj Nou.

Bine. Astăzi Zuzu m-a pus să-mi fac Lj nou pe care să-l scriu în română. Cică Bloggeru' e naşpa. Mă rog, mie nu mi se pare. Înafară că skinurile se pun greu, totul e ok. 
Oricum, astăzi am stat o grămadă pe internet. Mi-am terminat temele, deci am avut o grămadă de timp liber. A fost un rahat, mai ales că pe mess toată lumea sare pe mine. Cred că până la urmă renunţ la messenger. Ce naiba, deja toate găinile au hi5 şi id de messenger. Ce şmecherie!
Şi pentru că am citit şi ceva din Interview with the vampire pot să mai şi zic câte ceva de carte. Ei bine, e diferită puţin. Eu mi-o aminteam fără atâtea întreruperi din partea lui Loius şi a băiatului. Şi parcă nici Louis nu îl ura aşa mult pe săracu' Lestat. 
Acum cred că cel mai bine ar fii să mă retrag. Mi-e somn(chiar dacă am dormit) şi mă doare spatele. Şi oricum, mâine mă aşteaptă două ore de matematică de la 8 dimineaţa. Lucky me! 

Back in black

Bine. Am început să recitesc "Interviu cu un vampir" de Anne Rice. E foarte interesantă, şi Lestat e descris ca un tip extrem de răăău. 
Acum tocmai am strănutat, deci nu e de bine. Poate fac rost de-o vacanţă şi reuşesc să ajung mai repede la "Vampirul Lestat". Desigur, aia e mult mai interesantă. E mai lungă, e descrisă de-un vampir rău, puternic şi, chiar dacă în mare parte e viaţa lui umană, tot mai interesant e el decât Louis. 
Acum trebuie să caut o compunere, aşa că nu prea mai pot scrie. Revin cu un post mai târziu. Ştiu, şcoala e naşpa şi ocupă tot timpul. 

Artificii.

Bine. Pentru că mi-am schimbat skinu' şi pentru că Alex şi-a făcut blog nou(al cinşpelea, da' ce conteazăăă?) mie mi-a venit chefu' să scriu. Ei bine, n-am mai scris ceva de o grămadă de timp, deci e ceva sec şi mă rog, stupid. 

Ideea e de mai de mult. Adică mă rog, de zilele oraşului când au băgat artificii de 100.000 de euro şi stăteau toţi cu gurile căscate şi se holbau ca la extratereştrii mi-am dat seama că defapt banii ăia explodează. Se ard, se aruncă în aer, se distrug pe un rahat de cinci minute. O groază de bănet care poate ajuta pe cineva care chiar are nevoie de ei... 

Oricum, gata. Aici e proza: 

 

Închid ochii, da’ în faţa mea tot mai văd luminile alea strălucitoare. Parcă nici măcar nu mi-am trecut pleoapele peste pupile.

Trag aer în piept şi încerc să respir un aer curat, pur. Degeaba. Praful l-a murdărit acum mult timp.
Deschid ochii şi mai privesc încă odată atent explozia de lumină. Puternică şi măreaţă, şi apoi căzătoare ca o stea... ca o viaţă de om.

Oftez. Degeaba. Deja au murit zece oameni pentru mănunchiul de lumină colorată. Zece oameni bolnavi, săraci şi împovăraţi de durerea necazului... Dar totuşi, pentru cinci minute, zâmbetele a 10.000 de oameni au renăscut pe chipurile lor.

Şi eu oare ar trebui să zâmbesc pentru fericirea lor trecătoare, sau să plâng pentru moartea lor eternă?

Două lacrimi îmi dansează pe obraz. E clar. Nu vreau să mă amestec în treburile colorate, scumpe şi gălăgioase ale unor netrebnici care ard bani.

Această postare nu are un titlu.

Bine. Am chef să scriu. Şi totuşi, nu am ce şi nu am cu cine şi nici despre ce. Am cam încercat să fac ceva de un timp şi niciodată nu iasă. Întodeauna abandonez totul după trei pagini. 
Ei bine, am spus asta pentru că visez mereu la ceva mai lung de şapte rânduri. Şi ălea îs uneori interesante şi transmit multe, însă de cele mai multe ori transmiţi mai multe cu ajutorul a vreo 100 de pagini. Părerea mea. 
Oricum, acum am editat postul trecut. I-am schimbat culoarea special pentru Alex. Nu de alta, da' pe ea "o deranja la ochi", vezi doamne. Fiţe! 
Cred că până la urmă o să mai scriu aici vreo 7 posturi. În noaptea asta nu prea am ce face. Exceptând faptul că mănânc îngheţată şi dârdâi, totul e destul de... monoton. 
Şi totuşi, cred că o să mă apuc să citesc pe Funny Fantasy ce-au mai scris fetele pe la Role-Play, mai ales că a postat şi Mitsu şi mai e şi rându' meu. Chiar, nu am spus niciodată despre forumu' ăsta, şi în general nimic despre forumuri. 
Faza e că îmi place să bântui aşa ceva. De obicei folosesc acelaşi username peste tot şi urăsc să le schimb. La cât sunt de ameţită, le-aş cam uitat. Dar oricum, sunt înscrisă pe F.F.(funny fantasy) de mai bine de-un an jumate şi cam tot de-atunci sunt şi moddie. Ei bine, îmi place foarte mult acolo. Chiar dacă nu-s cea mai activă, mă simt bine. 
Şi gata cu forumurile. Doar linkul de la FF: http://funny-fantasy.forumotion.com/forum.htm
Şi totuşi, acum că am schimbat skinu' au dispărut şi o grămadă. Adică nu o să mai pun topu' de pe Last.fm sau CinemaRx sau alte alea. Am încercat şi nu arată bine, deci mă las... E bine şi fără ele. Poate mai bine. 
Ăăă... Chestia asta mi-a venit când m-am uitat peste posturile vechi. 
AVÂND ÎN VEDERE CĂ MAI NOU BLOGUL MI-E ÎNCHIS LA CULOARE, ALEX POŢI SĂ DAI UN COPY PASTE ÎN WORD, CA SĂ REUŞEŞTI SĂ CITEŞTI. 
Şi oricum, nu mă prea doare pe mine dacă nu citeşte restu'. Am zis asta doar pentru că ALEX NU FACE PARTE DIN ¤REST¤. 
Mă rog, sper să nu roşească când citeşte asta(dacă reuşeşte să citească) pentru că nici io n-am roşit când am scris. 
Şi deci, asta e tot. 
Ps: Poza e una dintre preferatele mele făcute în vacanţă.

Skin nou.

Bine. Mi-am schimbat skinu' la blog. Era deja prea vechi şi devenise parcă mai roz decât la început. Oricum, vreau să îi mulţumesc lui Zuzu(că din câte îmi amintesc nu am făcut-o) pentru că a avut răbdarea să  caute 30 de skinuri şi să îşi dea cu părerea despre fiecare şi să copieze 20 de coduri. 
Oricum, Zuzu rulz!. 
Şi pentru că asta e prima postare de când a început şcoala o să mai dau cu părerea şi despre noul an. Dacă e ceva de adăugat. Până la urmă îs aceiaşi colegi, aceleaşi prostii şi aceaşi grămadă de ore complicate. (bine, poate că e nouă latina...)
Şi pentru că m-a apucat din nou cu o melodie, aici pun versurile. E veche, e rock şi e foarte cunoscută. (aaa... made by Smokie)

Smokie - Who the fuck is Alice?

Sally called when she got the word,
She said: "I suppose you've heard -
About Alice".
Well I rushed to the window,
And I looked outside,
But I could hardly believe my eyes -
As a big limousine rolled slowly
Into Alice's drive...

Oh, I don't know why she's leaving,
Or where she's gonna go,
I guess she's got her reasons,
But I just don't want to know,
'Cos for twenty-four years
I've been living next door to Alice.
Alice, who the fuck is Alice

Twenty-four years just waiting for a chance,
To tell her how I'm feeling, maybe get a second glance,
Now I've got to get used to not living next door to Alice...
Alice, who the fuck is Alice

Grew up together,
Two kids in the park,
Carved our initials,
Deep in the bark,
Me and Alice.
Now she walks through the door,
With her head held high,
Just for a moment, I caught her eye,
As a big limousine pulled slowly
Out of Alice's drive.

Oh, I don't know why she's leaving,
Or where she's gonna go,
I guess she's got her reasons,
But I just don't want to know,
'Cos for twenty-four years
I've been living next door to Alice.
Alice, who the fuck is Alice

Twenty-four years just waiting for a chance,
To tell her how I'm feeling, maybe get a second glance,
Now I gotta get used to not living next door to Alice...
Alice, who the fuck is Alice

Sally called back, asked how I felt,
She said: "I know how to help -
Get over Alice".
She said: "Now Alice is gone,
But I'm still here,
You know I've been waiting
For twenty-four years..."
And the big limousine disappeared...

I don't know why she's leaving,
Or where she's gonna go,
I guess she's got her reasons,
But I just don't want to know,
'Cos for twenty-four years
I've been living next door to Alice.
Alice, who the fuck is Alice

Twenty-four years just waiting for a chance,
To tell her how I feel, and maybe get a second glance,
But I'll never get used to not living next door to Alice...
Alice, who the fuck is Alice

Now I'll never get used to not living next door to Alice...

Ei, am ales să postez varianta necenzurată cu acea întrebare deoarece "Living next door to Alice." nu am prea ascultat-o şi am un sentiment că lipseşte un vers de fiecare dată când o ascult.