În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

vineri, 18 decembrie 2009

Trecutul zace în marmură înmormântat.

Ador ziua asta. De ce? Nu sunt foarte sigură. Întodeauna mi-a plăcut. Poate pentru că pur şi simplu 18 decembrie sună bine, sau poate pentru că asta e înainte de 19 decembrie. 
Oricum, astăzi am avut o zi agitată. Mi-a crescut tensiunea din cauza unei replici handicapate: "Stau aici să te enervez pe tine!" şi am refuzat vehement să merg la magazin. 
Am întâlnit-o pe o vecină pe care o iubesc foarte mult. Mă rog, nu o mai văzusem de mult. Mi-era dor de ea. Oricum, am şi citit Queen of the damned. 
Lestat, până la urmă e oarecum un mitocan! Sau poate Akasha o nenorocită îndrăgostită? După toate ideile ei demente, moartea i-a adus-o "prinţul ei", care, oricânt de mult susţinea că o iubeşte, a lăsat-o să moară. 
Mai e şi Makare. M-a impresionat foarte mult povestea lor. De fapt, cartea am insistat să o termin doar pentru a citi povestea gemenelor. M-a uimit oarecum modalitatea prin care visele acelea au afectat într-un final atât de tare întreaga moarte a reginei. La sfârşit era acelaşi tablou ca şi în vis. Gemenele, mama lor moartă, creierul şi inima ei. 
Foarte bună Anne Rice. 
Acum aştept mâine. Merg în Cluj la Avatar sau la alt film, sau oricum, merg în Cluj cu Simo şi Tudi. 
O să revin cu un post curând. Sper. Până atunci, rămâneţi în pace şi vă odihniţi în măruntaiele muntelui. 

Niciun comentariu: