"Care vine la Avatar?"

A trecut la fel de repede precum a venit. Nouăşpe decembrie aşa trece întodeauna. Rapid, într-un mod plăcut şi lasă în urmă chestii fericite. 

Ca de fiecare dată, cum spuneam, anul acesta a fost drăguţ. Am fost in Cluj, la Polus să... nu ştiu sigur. Cred că a fost vorba de vizionarea unui film, dar nu sunt sigură. Ce ciudat sună. Fie, Avatar. Am mers cu Simona şi Tudor. A fost primul meu film 3d, şi mi-a plăcut. Foarte interesant, lăsând faza cu ochelarii şi cu chestiile care vin spre tine şi apoi par că ies din ecran. Acţiunea a fost bine gândită şi detaliile foarte migălos stabilite. Exact cum a obişnuit James Cameron de atâta timp pe atâta lume. Povestea m-a mişcat oarecum. A fost despre puterea interioară, despre spiritualitatea şi influenţa ei, despre fiinţe magice. Da, efectele au fost foarte reuşite. După cum toţi presupun, Avatar va lua oscarul la efecte. 

Fie, a fost bun. Revenind la ceilalţi. Mi-a plăcut mult de tot. Am râs, am mâncat popcorn şi am băut Pepsi. Chiar dacă era oarecum ciudată sala aceea plină, eu m-am simţit destul de implicată în acţiunea filmului, încât să nu aud şuşotelile nimănui. 

Am stat lângă Simona şi am uitat să fac ceva. Defapt nu plănuisem, dar măcar de aş fi reuşit să îmi dau seama! La naiba!

Oricum, a venit Mond, mai precis un medalion de la Simo şi Tudi foarte drăguţ. E lângă Batman şi lângă jumătatea mea de inimă. 

Acum mi-am amintit replica veşnică a lui Tudor din ultimele câteva săptămâni, respectiv: "Care vine la Avatar?". O spunea obsesiv şi oricui, oricând. Fie, până la urmă am fost doar noi trei.

D-amar! Dă-i să zbo're.