Amadeo in teza.

Soarele asta ma arde. Ma face sa innebunesc. E prea cald. Si nimic nu e intre stupida caldura si orasu' asta dobitoc, capitonat cu beton!
Incerc sa traiesc printre gropile astea din asfapt, da' simt ca ma sufoc. E prea mult. Si nu e doar soarele. Mai e si tensiunea. Teza la romana a fost un esec, deci astept inca un rezultat pe care stiu ca il voi renega. 
Oricum, eu am fost cea care m-am zbatut ca un peste pe uscat in 7 mai sa rezist. Chiar daca pana la urma am izbucnit in plans, asta a fost doar din cauza situatiei.
Si totusi, ce trebuie sa fac? Ce urmeaza? Maine e teza la mate. Da' ce noroc pe mine. Nu se poate. Am emotii. Mi-e frica. 
Si totusi promisesem un raspuns pentru o intrebare pusa cu cateva zile in urma. Asta e tot ce mi-a venit, poate fii inspiratie, sau poate fii nebunie: 
" Ridic privirea si studiez atent fetele elevilor. Frumusetea lor pura, mintea lor umana, de-a dreptul fascinanta. Fiecare priveste atent lucrarea care le va marca sigur viitorul. Si eu ar trebui sa fac aidoma lor, nu? Ah! Dar eu nu am nevoie de cunostinte pentru a lua un asemenea examen stupid. Foaia din fata mea nu reprezinta sentinta vietii mele, si pixul nu e unealta mea. Imi sprijin picioarele de bara rece de metal si incerc sa clasific elevii. Cei buni, cei slabi, si cei prosti. Cat de simplu... Intru in mintea fiecaruia si ii cercetez atent fiecare idee. Pana la urma nu e complicat sa <> cate putin din fiecare minte. Va fii chiar placut pentru ei. Vor fii mandrii ca mi-au fost de ajutor. Si vor rade atunci cand vor descoperii ca nu i-a costat nimic." That's all. Amadeo e baiat cuminte, deci m-am gandit sa nu il fac sa intre mai adanc decat e nevoie in mintea "elevilor". Ajunge atat. Nu ma sunt in stare de prea multe. Imi vine sa dorm dar nu vreau... 
Acum nu fac nimic inafara sa-i ascult vocea. Repet la nesfarsit aceleasi replici. Incep sa le invat... Stuart e magnific. [sau poate Lestat?] Oricum ...