Atunci când sângele nu a mai curs şi fiecare rană s-a închis definitiv, tu te-ai trezit. Ameţită, puţin speriată dar întoarsă în realitate ai realizat că, departe de căsuţa construită din iluzii, te-ai transformat într-o stafie îngenuncheată de soartă şi de timp, uitată de razele soarelui şi trântită dureros în nămolul murdar al tristeţii.
Dar era prea târziu. El plecase de mult timp, amintirea lui era asemeni unei vagi imagini creionate cu un pix prost iar mirosul care-ţi pătase palmele, părul şi hainele dispăruse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu