Se pare că, până la urmă, chiar dacă în general mă plictisesc repede de chestii şi le desconsider uşor, am reuşit să mai postez încă un an pe-aici. Sincer, sunt şocată, nu-mi stă-n fire să rămân prea mult pe undeva, iar doi ani sincer... e ceva.
Fie, prinţu' nu-i bine deloc. Prinţu' până la urmă nu mai vine. S-a rătăcit pe undeva şi... nu mai vine. Rămâne numai prinţesa închisă în turnul cel mai înalt din castelul de marmură deghizat printre zăpezile nesfârşite cu fulgii care îi alină singurătatea şi soarele care îi luminează ziua.
Prinţu' totuşi i-a promis că va veni, iar speranţa care-i înoadă sufletul o face să păşească prin viaţă în fiecare zi, aşteptând, luptând cu timpul şi cu sine pentru singura flacără care îi făgăduise odată siguranţa şi iubirea eternă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu