Învineţit de soartă, lovit de destin şi muşcat de viaţă, inspiri greşit aer şi te târâi printre trupuri străine, beat din cauza ciudăţenilor care-ţi treaversează mintea prin faţa ochilor. Nebăgat în seamă, privit cu spaimă şi amintit cu teamă, te închizi într-o cutie metalică plină de spini şi ace care-ţi maltratează sufletul şi încet, întreaga voinţă.
Răbdător la încercări, deschis în faţa durerii şi plin de sânge, îţi laşi rănile să-şi scurgă tragedia prin sânge şi laşi totul să fie şters de câteva imagini cancerigene care-ţi devorează amintirile şi sănătatea încet, capabile să te răpună la nesfârşit, printre mii de alte cadavre căzute din cauza luptei continue care-a distrus încet fiecare spirit.
Unii ar zice că chestia asta-i ciudată. Unii ar considera nebunie tot. Da' cui i pasă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu