Adio vară, adio libertate, adio fericire încălzită-n raze de soare.

Azi e ultima zi de vară. 

Azi a plouat şi-am stat toată ziua în casă. 

Azi am ameţit şi am dormit toată ziua. 

Până la urmă s-a terminat. Ca toate celelalte lucruri, s-a terminat şi vara iar acum urmează o toamnă ploioasă şi rece iar apoi o iarnă înzăpezită sau umedă. Ce poate fii mai drăguţ? 

Desigur, până la urmă totul e destul de bine pentru că oarecum iarna e drăguţă. Până să înţeleg libertatea verii, iarna era anotimpul meu preferat şi în răceala ei mă simţeam cel mai bine, ascunsă-n întuneric şi ferită de răutatea lor. Acum, în schimb iarna nu-i decât o bătrână zgribulită, înfofolită cu o pătură albă care omoară natura. 

Sper totuşi ca anul ăsta şcolar să fie mai bun ca precedentul. Să fie bine cu notele, cu profesorii şi cu colegii. Până la urmă dacă mi-ar ieşi toate mai bine ca-n anul precedent ar fii atât de bine. Nici nu-mi vine să cred că iar începe şcoala! Parcă ieri intram în vacanţă şi ne durea pe toţi în cot...

Fie, măcar mai îs două săptămâni şi ce contează acum îi weekendu' ăsta, când merg în Băişoara la cabană. Abea aştept. Chiar dacă n-am voie să beau, măcar o să mă distrez de restu'. xD 

 

Ploaie, soare, ploaie, soare... cine-nţelege ceva?

Nu mai ştiu ce simt. Oscilez între fericire, tristeţe şi nici măcar nu pot să mă echilibrez pe muchia subţire dintre cele două. E aşa aiurea să încerc să nu cad prea tare dintr-o extremă-n alta. 
Gosh, de mult timp n-am mai aberat, da' asta numai pentru că de mult timp nu m-am mai simţit aşa. În orice caz n-are rost să mai obosesc tastatura că-i degeaba. Subiect închis, oricum nime' nu înţelege şi ăla căruia aş putea să-i explic nu-i pasă. Vorba unuia, păţăşti. 

Şi revenind la treburi serioase, în 14 am fost cu Cristi şi cu Sică cu biţi şi a fost destul de interesant. Chiar dacă vremea n-a fost favorabilă - ploaie din două-n două minute - am reuşit să pedalăm umpicuţ - cam 20 de kilometri. 

Aenament? Aproape deloc, eram obosită după Chei şi a fost destul de complicat să ţin ritmu'. 

Dificultăţi? Ceva dealuri, mai ales ăla de lângă sensul de la intrare-n Sânduleşti. Coborâtu' şi mersu pe sub autostradă. Drumu' pe şosea din Copand până în Turda.
Cunoştinţe noi? Nimeni. 

Locuri marcante? Deluleţele alea de lângă Copand pline cu ciupercuţe şi cu tânţari. 

Kilometrii - aproximativ: 20 

Ieri, azi, mâine şi pentru totdeauna.

Ieri a fost plimbare. Ieri am fost noi doi şi două biciclete-n Chei. Şi toată lumea s-a săturat de acceaşi rezervaţie naturală, şi toată lumea s-a plictisit de aceeaşi crăpături în munţi, da' dacă altceva mai bun nu avem, ce putem face?
Da, chiar am gândit la un moment dat problema. În ultimu' timp am fost în Chei mai des decât la magazinu' din vecinătate. Gosh, mi-am format un fel de obicei din a întreba: "Am voie-n Chei pe-o zi mâine?". Şi da, m-am şi obişnuit cu secul răspuns de la daddy: " Mai întrebi? Du-te."
Îi foarte interesantă poteca cu toate malformaţiile ei şi cu numeroşii necunoscuţi turişti needucaţi care-o împânzesc, da totuşi parcă-i mai bine undeva pe sus prin peşteri sau pe zuruş. 
Altfel, ieri am văzut două căprioare. Ieri erau în lanul cu porumb şi odată ce ne-am apropiat mai tare s-au speriat şi au început să sară pe-acolo agitate şi până la urma-au fugit. A fost aşa drăguţ să le urmăresc cu privirea. De mult n-am mai văzut căprioare!
Aş mai scrie acum da' urmează să plec cu Cristi cu biţi într-un circuit obositor - iar. Iei, măcar mai văd una alta. xD
Ps: Încă nişte poze totuşi: 

 

Piatră, rock, ko!

De vreo două ore-am ajuns acasă. Am fost weekendu' ăsta-n Chei şi-am dormit - pentru prima dată - în buncăr. A fost una dintre chestiile-alea ciudate care nu le faci toată ziua pentru că nu-s organizate în mod oficial de şi unde poţi să te exprimi liber, departe de Turda şi aproape de stânci. 
Ieri am fost prin defileu puţin, am urcat pe zuruş ş-am ascultat gemetele nebune de la alpiniste. Serioasă treabă, nu? Era ceva gen la fiecare mişcare se scutura câte umpic ceva rând de pietre, da' până la urmă totu' a fost bine şi nimeni n-a ajuns izbit.
Seara a fost bine sau cel puţin destul de bine, ca mai apoi, azi dimineaţă să mă trezesc şocată. Măcar am căţărat. - pentru prima dată - şi a fost interesant. Pe lângă faptu' că prizele îs destul de nasoale, măcar în timp mai prind câte una alta şi mă construiesc altfel. xD  

Later edit: Şi pentru că am primit câteva poze, tre' să pun: 

Circuit cred.

Azi a fost mult. Azi am pedalat. Azi am văzut o grămadă de peisaje şi am tras în piept aer curat. 

Antrenament? Nu prea, am  fentat pe parcursul situaţiei. 

Dificultăţi? Când cum, am împachetat un spin în cameră şi-am vulcanizat treaba undeva la 200 de metri distranţă. 

Cunoştinţe noi? Ceva mătuşă din Iara, bătrână şi sociabilă. 

Locuri marcante? La strâmtoare, lângă Crăieşti unde-am stat cu Cristi şi-am văzut o grămadă de peştişori şi broscuţe.
Kilometri - aproximativ: 90 

Sincer, nu ştiu câţi kilometri au fost, însă eu îs entuziasmată c-am rezistat. Cristi zicea ceva de-un 90, eu îs încă-n dubiu da' găsesc curând o metodă de-a afla. 

Până una alta-s destul de obosită. Revin cu detalii altă dată şi poate dau un edit cu nişte poze c-am făcut câteva. xD 
Edit: Până la urmă zvârl şi nişte poze pe-aici că doar nu degeaba le-am făcut: 

Transylvania Fest 2011 - Blaj.

Zilele trecute m-am întors din Blaj, unde pe perioada 29 - 30 iulie a avut loc festivalul Transylvania Fest organizat în scopul de a promova cultura, turismul şi mâncarea transilvăniene. 

Astfel, ne-am adunat o mulţime de voluntari: de la Raţiu vreo zece plus ăia de la Peace Corps care erau tot vreo zece şi-am lucrat umpicuţ pe-acolo. 

Ar fii aiurea să înşir evenimente "interesante" pentru că la ora asta nu-mi amintesc şi oricum îs prea multe. Important îi c-a trecut şi totu-i bine. 

Nişte poze: 

Cam toate cred că-s făcute de Gelu, aşa că sper că nu se supără că le-am "împrumutat". Până la urmă c-am zis că-s a lui se numeşte credit, nu? 

Oricum, noi să fim sănătoşi!