Glumă-n soare.

La un moment dat o să fie soare. O să facem baie în raze calde şi-o să fie toţi fericiţi. Altfel, mi-a plăcut mult poezia asta, care am făcut-o la română acu' ceva timp:

Plouă soare peste mine
Şi mă udă cu lumină.
Eu în joc stropesc cu soare
Coala zărilor, velină.

Ce-am făcut?! Cum o s-ascund
Pata galbenă, arsura?
Peste tenta de lumină,
Peste zări mă dau de-a dura.

Nu se duce. Ce să fac?
Sufletu-l mototolesc
Şi-l fac cârpă ca să şterg
Soarele copilăresc.

Cârpa sufletului însă
Toată-i îmbibată-n soare,
Şterg mereu şi-n zări lumina
E din ce în ce mai mare.

Zarea aş putea so-nghit
Şi ar fi ascunsă bine,
Dar mi-ar lumina tot trupul
Şi-ar putea ghici oricine.

Ei, şi dacă ar rămâne
Înc-un soare, ce ar fi?
N-o să plângă – nu-i aşa? –
Nimeni dintre noi, copii.

Ana Blandiana, Glumă II

Altfel, totu' îi aproape bine... aproape.