În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

vineri, 26 noiembrie 2010

Dansul haotic al unei pensule pe foaia albă de desen.

Păi întodeauna dacă încerci să combini roşu cu negru ajungi să obţii mai multe nuanţe de mov. Şi dacă iei o pensulă şi ai grijă s-o înmoi puţin în borcanul colorat, atunci cerul înnorat care vrei să-l schiţezi pe foaia albă de desen va căpăta mai multă viaţă. 
Totul se va schimba într-un dans haotic al culorii şi nimeni nu va reuşii să se desprindă din mişcările nebuneşti.Va fii ritmul inedit şi lumina stranie izvorâtă de norii crăpaţi, pe unde raze blonde de lumină însufleţesc totul... 
Nebunie, cadenţă şi paradox. 

3 comentarii:

Geo. spunea...

ce-mi place postul asta! :x
tin minte ca imi placea foarte mult sa pictez cand eram in clasele mici. acum sunt mult mai comoda :))

Luna spunea...

Ah, şi eu eram fascinată de culori în generală. Îmi plăcea să pictez, să desenez, totul. Acum, vorba ta, sunt mult mai comodă. Parcă îs alte moduri de-a îmi relaxa mintea.

Geo. spunea...

exact :))
acum ba ascult muzica, ba imi pierd timpul pe net, ba ma uit la filme sau citesc. :)) inainte nu faceam lucrurile astea