Moartea era dulce, mirosea a vin şi-o mângâia pe păr.

N-am mai făcut asta aproape niciodată. Aproape, pentru că uneori parcă simţeam nevoia să citesc postările mai vechi şi să selectez încă odată citatele care mi-au plăcut. 

Şi da, acum am ales titlu' pentru că am dat înapoi printre mesajele din septembrie, când citeam "Veronika se hotărăşte să moară". 

A fost chiar o carte interesantă care încă mă face să zâmbesc când mă gândesc la acţiune şi personaje. 

 În faţa unui psihiatru oamenii vorbesc mai deschis decât în faţa unui preot, deoarece medicul nu poate ameninţa cu infernul.

Poezii găsite-n noapte.

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Şi flori de plumb şi funerar veştmînt -
Stam singur în cavou... si era vînt...

Şi scîrţîiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort... şi era frig...

Şi-i atîrnau aripile de plumb.

George Bacovia, Plumb.

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

George Bacovia, Sânge, plumb şi toamnă.

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.
 

George Bacovia, Nihil 

 

Dacă scrii nebunii începi să înnebuneşti, nu?

La la la. 

Fericirea nu-i de vânzare, de-aia apare uneori când te aştepţi mai puţin. Poate că până la urmă toată lumea merită o pauză, dar tot ce contează e că întunericul e opusul luminii, şi că atunci când nu-i noapte e zi, şi chiar dacă uneori e între cele două, câteodată balanţa se-nclină spre o fericire interioară.â

Nebunie, iar. 

'Neaţa.

Având în vedere că-i ora 7:48 probabil că am dreptul să fiu puţin ameţită şi să aberez liniştită p-aici. Dar privind mai atent restul postărilor am observat că până la urmă am tot aberat de mult, de foarte mult timp... 
Fie, astăzi am olimpiadă la engleză şi mi-e destul de ciudat. Profesoara a zis că o să ştiu şi că s-ar putea să ajung pe judeţ, doar că nu-i aşa simplu. La naiba, am ceva emoţii! 

Dansul haotic al unei pensule pe foaia albă de desen.

Păi întodeauna dacă încerci să combini roşu cu negru ajungi să obţii mai multe nuanţe de mov. Şi dacă iei o pensulă şi ai grijă s-o înmoi puţin în borcanul colorat, atunci cerul înnorat care vrei să-l schiţezi pe foaia albă de desen va căpăta mai multă viaţă. 
Totul se va schimba într-un dans haotic al culorii şi nimeni nu va reuşii să se desprindă din mişcările nebuneşti.Va fii ritmul inedit şi lumina stranie izvorâtă de norii crăpaţi, pe unde raze blonde de lumină însufleţesc totul... 
Nebunie, cadenţă şi paradox. 

Refugiu' din sufletul tău.

Astăzi poate că merită să se schimbe ceva. Astăzi poate trebuie să se facă ceva diferit şi să zâmbeşti cu ochii închişi. 
Da' nu, tu mai bine te refugiezi în marea de întuneric din sufletul tău unde căldura moale a soarelui e prea departe ca să poată intra. Stai ascuns în cuibul aspru căptuşit cu durere şi suferinţă şi plânge-ţi tragedia vieţii. Dar nu deschide ochii, s-ar putea să te trezeşti din depresie şi atunci totul ar fii din nou la fel... 

Acum ceva timp am început să citesc "Palatul", a doua carte din seria de Saint-Germain scrisă de Chelsea Quinn Yarbro. E foarte interesantă, cu multe detalii din perioada anilor 1400-1500 ceea ce o face foarte diferită. Şi chiar dacă Ragoczy are mâini mici, o înălţime medie(spre mică), nu omoară  pentru sânge şi nici măcar n-are plete blonde ca Lestat, tot aduce cu prototipul de vampir din visele tuturor. 

Cine a furat jumătate din lumina lui?

Atunci când închizi ochii totul se schimbă. Nu mai e nimic să lumineze înafară de suflet şi nimeni să te ghideze decât propriile instincte. 
Unde a dispărut lumina? Unde s-a ascuns soarele? Cineva a furat jumătate din lumina lui şi a ascuns-o într-o cutie cu ciocolată. Acum radiază numai întunericul şi totul are un aspect palid. 
Unde eşti, prinţule?  Tu întodeauna zâmbeai şi, cu sabia ta distrugeai tot răul. Ai fugit, sau te-au răpit şi pe tine şi te-au subjugat alături de soare în cutia de ciocolată?

Răspunde prinţule, ştiu că jumătate din tine e încă acolo, emanând căldură şi radiind fericire, gata să salvezi totul. 

I was born several decades too late.

Şi pentru că mai nou i-am descoperit pe Firehouse şi-s umpic obsedată cu ei, o să pun nişte video-uri:

Firehouse - Love of a lifetime.

Firehouse - When I look into your eyes. 

Firehouse - I live my life for you.  

Şi pentru că nu-s atât de cunoscuţi, merită şi-o descriere luată de pe Wikipedia. Deci:

FireHouse is an American hard rock band formed in Charlotte, North Carolina in 1989. The band reached stardom during the early 1990s with hit singles like "Don't Treat Me Bad" and "All She Wrote", as well as their signature ballads "I Live My Life for You", "Love of a Lifetime", and "When I Look Into Your Eyes". At the 1992 American Music Awards, FireHouse won the award for Best New Hard Rock/Metal Band. They were chosen over Nirvana and Alice in Chains. 

Eu am dat de ei când am încercat radio-ul de pe Last.fm şi am tot derulat la melodii până am nimerit "When I look into your eyes". Well, apoi am făcut rost de mai multe melodii şi am început să-i ascult mai des... 
Sincer, îs faini!  

Leapşa - Always will be III(vII)

E cam nouă jumate şi eu m-am cam trezit. Drăguţ, nu? M-am cam plictisit şi am găsit destul de repede ce să fac. Mi-a fost dor de leapşa. 

1. If someone asks "Are you okay?", you say? ~ Nirvana - Stay away 

2. How would you describe yourself? ~ Bon Jovi - Diamond ring.  

3. What do you like in a guy/girl? ~ Megadeth - Tears in a vial  

4. How do you feel today? ~ Aerosmith - Sweet emotion  

5. What is your life’s purpose? ~ Green Day - Misery.  

6. What is your motto? ~ Scorpions - Mind like a tree  

7. What do your friends think of you? ~ Nirvana - All apologies

8. What do you think about very often? ~ Scorpions - Moment of glory.  

9. What is 2+2? ~ Ozzy Osbourne - Denial 

 
10. What do you think of your best friend? ~ Bon Jovi - Letter to a friend. 

11. What is your life story? ~ Bon Jovi - Tokyo Road. 

12. What do you want to be when you grow up? ~ Aerosmith - No surprise.  

13. What do you think when you see the person you like? ~ Bon Jovi - You had me from hello. 

14. What will you dance to at your wedding? ~ Judas Priest - Hellion  

15. What is your hobby/interest? ~ Genesis - Hold on my heart 

16. What’s your biggest fear? ~ Nirvana - Dive. 

 17. What do you want right now? ~ Rammstein - Das alte leid 

18. What do you think of your friend? ~ Nightwish - Two for tragedy. 

19. What will you post this as? ~ Hammerfall - Always will be. 

Ne-am născut să suferim şi să murim, la sigur!

Bine, cine poate dovedi contrariu', rog să ridice o mânuţă. Well, până la urmă, oricâtă fericire aţi încerca să schiţaţi pe nişte feţe care nu vă aparţin, îi tot degeaba. Până la urmă tot disparte, şi tot ce rămâne nu-i decât o fantomă a trecutului care mănâncă sufletul şi roade interiorul fiinţei. 
Nu merită să lupţi, războiul e pierdut deja de la început şi nimeni nu salvează nimic. Totul până la urmă se rezumă numai la închisul subtil al ochilor şi trecerea în nefiinţă, în singurătatea perenă, unde numai câteva amintiri colorate şi un suflet rătăcit caută calea... 

Ps: Mai e o lună pân' la 16.  

Glumă-n soare.

La un moment dat o să fie soare. O să facem baie în raze calde şi-o să fie toţi fericiţi. Altfel, mi-a plăcut mult poezia asta, care am făcut-o la română acu' ceva timp:

Plouă soare peste mine
Şi mă udă cu lumină.
Eu în joc stropesc cu soare
Coala zărilor, velină.

Ce-am făcut?! Cum o s-ascund
Pata galbenă, arsura?
Peste tenta de lumină,
Peste zări mă dau de-a dura.

Nu se duce. Ce să fac?
Sufletu-l mototolesc
Şi-l fac cârpă ca să şterg
Soarele copilăresc.

Cârpa sufletului însă
Toată-i îmbibată-n soare,
Şterg mereu şi-n zări lumina
E din ce în ce mai mare.

Zarea aş putea so-nghit
Şi ar fi ascunsă bine,
Dar mi-ar lumina tot trupul
Şi-ar putea ghici oricine.

Ei, şi dacă ar rămâne
Înc-un soare, ce ar fi?
N-o să plângă – nu-i aşa? –
Nimeni dintre noi, copii.

Ana Blandiana, Glumă II

Altfel, totu' îi aproape bine... aproape. 

Poate că ne-am născut ca să murim. Sau poate nu.

Până la urmă îs cam indecisă. Sau poate confuză. Sau poate pur şi simplu paralelă cu tot ce se-ntâmplă şi tot ceea ce fac ăialalţi. 

Fix, da' totuşi nu contează prea mult. Poate că o să mor la un moment dat şi n-o să fiu fericită da' important e că o să am câteva amintiri drăguţe care să-mi dea un pumn în cap şi să-mi urle-n ureche:"n-ai trăit degeaba, băi!". 

  

Luna sfărmată-n mii de cioburi.

Hai să stăm cu ochii închişi şi să zâmbim spre lună. Hai să-i îmbrăţişăm lumina şi să încercăm să-i atingem strălucitoarea faţă cu sufletele mototolite-n cerneala nopţii.
 Apucă gâtu' sticlei şi sparge-o în mii de ţăndări. Ascultă hipnotizat strigătul plin de durere al cioburilor răspândite pe trotuar şi apoi varsă o lacrimă compătimitoare pentru suferinţa lor. Dar nu mai mult. Apoi apleacă-te încet peste cărămizile reci de beton şi alege oglinda caldă care încă mai păstrează mirosul vag de alcool. 
Întinde-mi şi mie un ciob şi apoi zâmbeşte-mi. Şi da, apoi aşteaptă să-ţi răspund şi potriveşte hârbul atent într-un unghi unde raza caldă a lunii să se poată oglindi şi  unde întunericul funerar să fie străpuns de sabia sângerândă de cristal a lunii. 
 

Şcoala-n poze.

Până la urmă am dus camera la şcoală şi-am şi făcut poze. Nu-s multe că ora de engleză nu prea permite, şi nici bateria. Oricum, câteva:

Primele două-s de ieri şi ultima e de ceva timp(nu-mi amintesc exact). Oricum, curând o să nimeresc cu mai multe şi sper să fie mai interesante. 

Altfel, e din ce-n ce mai complicat cu şcoala. Încep să-mi dau seama că eu chiar trebuie să-nvăţ şi să mă arăt preocupată de ce fac p-acolo(chiar dacă nu-s întodeauna). Oricum... atât pentru un moment că plouă şi eu trebuie să ies p-afară şi mai tre' să şi mă uit la "Prison Break", care că veni vorba, e chiar foarte tare! 

Dacă te consolează, nici eu nu înţeleg.

Până la urmă chiar nu ştiu dacă se merită. Deci fiecare cu viaţa lui, nu? De ce să stau eu atât de aproape de vieţile lor, de ce să-i influenţez, ca mai apoi să mă învinovăţească? Fiecare cu ale lui, nu?

Ah, aş vrea să fie iar ca la început! De ce naiba se repetă totu'? Era aşa de bine înainte!

 Şi pentru că în ultimu' timp am luat-o tare cu "Bon Jovi", aci o melodie. :) 

Obsesia nu pleacă pur şi simplu, vegetează doar.

Până la urmă am crezut c-am lăsat-o mai moale cu vampirii. Am crezut că rămân la stadiu' de personaje interesante ale folclorului şi atât. Da' nebunie, se poate? 
Întâi True Blood, acum Vampire Diaries şi apoi vreau să văd ce Dumnezeu de serial cu vampiri mai găsesc. Desigur, sunt fascinată de Damon şi oarecum mi se pare simpatic Stefan (a-nceput şi el să fie umpic mai rău.)


Altfel, am început de curând să recitesc "Hotel Transilvania" unde Saint-Germain aduce o grămadă cu Lestat şi care e totuşi mult mai manierat şi se potriveşte mai bine în vechea aristocraţie franceză. Oh, o duc bine la capitolu' vampiri. Ieri mi-am luat "Palatul", al doilea volum din seria "Contele de Saint-Germain" şi abea aştept să o încep.