Live and let die.
În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.
sâmbătă, 26 mai 2012
Fericire.
E bine că te-ai oprit. Pot să râd iar şi să mă simt din nou bine. Aşa?
Sper totuşi să fie adevărat. Mi-ar fii rău să ştiu că până la urmă totul nu-i nimic decât... nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu