Fericire.

E bine că te-ai oprit. Pot să râd iar şi să mă simt din nou bine. Aşa? 

Sper totuşi să fie adevărat. Mi-ar fii rău să ştiu că până la urmă totul  nu-i nimic decât... nimic. 

Noapte bună.

   Într-un întuneric liniştitor, familiar şi cald, pot să-ţi simt respiraţia aproape de mine şi fiecare tresărire uşoară a corpului.
   Iubirea moale şi aşternutul curat ascund două trupuri pentru o noapte transformată într-o eternitate fericită. Nu mai există timp sau oboseală. Există numai tăcerea care silabiseşte cuvinte şoptite în urechile adormite, împletind două minţi în acelaşi vis fără zbucium.
   Ocean de fericire care leagă sufletele într-un nor somnoros, lipsit de sânge, timp şi durere.