În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

joi, 16 septembrie 2010

Veronika, iar.

Moartea era dulce, mirosea a vin şi-o mângâia pe păr. 

Nu mai am numa' câteva pagini din carte şi sunt tristă. Deci chiar e o carte drăguţă. Îmi place foarte mult şi pot să spun că Paulo Coelho e un autor foooarte bun! 
Deci încă nu ştiu care-i finalu'(pentru că m-am oprit la pagina 175 pentru că mi-e oarecum frică s-o termin. Eduard e interesant şi nebunele ca Mari şi Zedka care-au apărut au fost foarte frumos construite(ca personaje)
Acum ar trebui să-mi decupez o chestie pentru română, deci şi să închei postul ăsta. Şcoala ocupă tot timpul, şi chiar dacă mâine-i vineri, tot nu-s relaxată(am geografie băi.)

Un comentariu:

Amarena spunea...

Moartea era dulce, mirosea a vin şi-o mângâia pe păr. <3
Chiar suna bine, cred ca ma faci si pe mine curioasa sa o citesc candva. Mai ales ca nu e asa de mare.