De ce iar? 

Ni benzinăăă!

Bine, a trecut timp de când n-am mai trecut p-aci cu poze, aşa că o să fie câteva. (nu multe că n-am prea făcut, da' totuşi.)

Prima-i de marţi de la şcoală, a doua-i de miercuri de afară şi ultima e cea mai recentă, de azi. 

Câine-n cort.

Astăzi nu se merită. Azi nu se ştie sigur care-i treaba şi atunci mai bine nu. Stai întins doar şi zâmbeşte la soare, cât mai apuci. Dormi pe iarbă şi leagănă-te-n adierea uşoară a vântului. 

Nu te preface că nu vezi totul, nu te ascunde şi zâmbeşte!  

Şcoala altfel e ciudată. Parcă mai bine era când stăteam afară fără să mă gândesc că am ceva chestie nasoală de repetat la geografie sau că nu mi-am terminat tema la engleză. 

Şi totuşi, trăim. Respirăm încet şi ne pierdem prin timp. 

Altfel, e lună plină, sau cel puţin era (şi încă pare). Probabil d-aia îs aşa agitată, probabil d-aia aştept atâtea şi nu am răbdare. Păcat că mi-e somn.

Ps.:Titlu-i ciudat pentru că Vlad a zis că de Halloween se trezeşte cu-n câine-n cort. Defapt alta era faza, numa că-i prea ciudată. 

Şi atât. 

Noapte bună, răcoarea lunii să vă vegheze. 

  

Ieri da. Azi nu.

Ieri a fost bine. Ieri am fost fericită şi-am râs. Ieri mi-am permis să fiu cum nu sunt întodeauna şi-am râs. 
Ieri, pentru că azi nu. Azi văd pisici pe acoperiş care parcă-s certate şi ascult November Rain. 

"Timpul se-opreşte, clipa se dilată
Cu ochii inchişi mă gândesc la nori de ciocolată
Lumea se schimbă şi ea, e mai paşnică aşa
Dacă soldaţii ar fuma n-ar mai bombarda şi masacra."

Tumblr.

Mai nou dau des p-acolo, şi îs chestii drăguţeee. Nu-i ca şi cretinitatea aia de Tweeter pe care-o folosesc toţi plictisiţii şi e uşor de folosit. :)

Acu' ar trebui să mai scriu p-aci, să încarc alte poze cu lucruri drăguţe, numa' că-i prea târziu. Vreau să termin de văzut "Veronika se hotărăşte să moară", filmu' ăla din 2009 care cică nu-i ca şi cartea(băăă, normal). 

Şi linku de la tumblr, aşe numa': ă

Veronika, iar.

Moartea era dulce, mirosea a vin şi-o mângâia pe păr. 

Nu mai am numa' câteva pagini din carte şi sunt tristă. Deci chiar e o carte drăguţă. Îmi place foarte mult şi pot să spun că Paulo Coelho e un autor foooarte bun! 

Deci încă nu ştiu care-i finalu'(pentru că m-am oprit la pagina 175 pentru că mi-e oarecum frică s-o termin. Eduard e interesant şi nebunele ca Mari şi Zedka care-au apărut au fost foarte frumos construite(ca personaje)

Acum ar trebui să-mi decupez o chestie pentru română, deci şi să închei postul ăsta. Şcoala ocupă tot timpul, şi chiar dacă mâine-i vineri, tot nu-s relaxată(am geografie băi.)

Veronika la şcoală.

Stăm întinşi pe iarbă, cu ochii deschişi, privind hipnotizaţi cerul albastru. 

Mai nou, sunt ocupată cu şcoala. A-nceput de ceva timp şi totu-i altfel. Nu mai am timp să dorm până la doişpe, nu mai pot să ies şi să stau p-afară prea mult şi tre' să fiu la unşpe-n pat. 

Acu' nu mai am ce face şi tre să o scurtez, pentru că-i deja zece şi Veronika încă mă aşteaptă pe noptieră. Eduard începe să fie din ce în ce mai tare şi mâine tre' să o duc la şcoală. Chiar trebuie să o termin până în 17, că se termină două săptămâni şi se supără tanti de la bibliotecă.

Nu. M-am săturat. 

Trei.

Bine, mai îs încă trei zile şi începe şcoala. Trei zile şi o să stau iar întinsă pe iarba din LMV, înainte de vreo oră stresantă. Încă trei zile ş-o să fiu din nou ocupată cu învăţat la greu. 

Desigur, acum sunt mare şi deci se înţelege că am mai multe. Toţi zic că-i fain la liceu, da' eu totuşi nu-s aşa încântată c-o să fiu boboacă şi d-alea. E ciudaaaat! 

Oricum, asta-i viaţaaaa. 

Christina şi Veronika.

Bine. Până la urmă am ajuns să folosesc biblioteca, asemeni altora care nu prea mai au un car de bani de dat pe cărţile din librărie. Am început să le cunosc pe femeile alea, bibliotecarele, care-s drăguţe şi care îs întodeauna pe-un scaun pregătite cu o replică drăguţă. 

Am fost vineri(cred că era 3 septembrie) şi m-am rătăcit printre rafturi. Sunt atâtea chestii drăguţe! Am văzut chiar şi ceva al naibii de interesant, o carte care-şi zicea "Versete Sataniste" şi aş fii luat-o dacă nu era atâta de mare şi groasă. (bine, şi ar fii avut un titlu mai acceptabil). 

M-am mulţumit în schimb cu două cărţi micuţe şi uşor de citit, respectiv "Veronika se hotărăşte să moară" de Paulo Coelho şi "Domnişoara Christina" de Mircea Eliade. 

Şi pentru că am luat-o prima pe Veronika, am nimerit câteva citate drăguţe pentru că da, e o carte frumoasă care abordează o idee foarte interesantă. 

Câteva:

 În faţa unui psihiatru oamenii vorbesc mai deschis decât în faţa unui preot, deoarece medicul nu poate ameninţa cu infernul.

Ce este adevăratul Eu? E ceea ce eşti dumneata, nu ceea ce fac ceilalţi din dumneata.

Nebun este cine trăieşte în propria-i lume.

Două dintre cele mai grele încercări de pe drumul spiritual sunt răbdarea de a aştepta momentul prielnic şi curajul de a nu te lăsa decepţionat de ceea ce-ţi iese în cale.

În afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când vor să scape de rutină.

Acum e târziu şi trebuie să-mi reglez orele de somn până începe şcoala, aşa că noaptea să vă vegheze şi întunericul să vă ascundă pe tărâmul viselor, departe de lumea asta distrusă. 

21, în sfârşit.

Deci sunt fericită. Sunt al naibii de fericită şi râd o grămadă prin cameră. Astăzi, 1 septembrie 2010 gemenii Kaulitz împlinesc 21 de ani. Frate, deci acum parcă aveau şaişpe ani şi cântau la Durch den Monsun şi aveau feţe de copii şi nu erau numa' nişte nemţi al naibii de sexi care apăruseră şi prin România. 

Ştiu că eram înnebunită de-a dreptu' după Tom şi reacţionam îngrozitor de fiecare dată când cineva zicea ceva urât de el. Mi se părea băiatu' perfect cu stilu' ăla a' lui de rapper printre o grămadă de rockeri şi cu pierce-ul ăla în buză. 

Acuma totuşi îs diferiţi. Au trecut vreo cinci ani şi e normal, nu? Altă freză, alt stil şi o figură matură. 

Şi era să uit ce e mai important.

La mulţi ani Tom + Bill!