Hai să fugim departe, să ne aşezăm pe-un vârf de munte şi să privim la nesfârşit pe rând soarele, luna şi stelele. Hai să închidem ochii numai atunci când somnul ne strigă şi să desenăm fericirea în oglinda limpede a râului rece.
N-ar trebui să fii speriat. Tu niciodată nu ai fost, iar eu, tot ceea ce odată numeam teamă am îngropat atunci când te-am întâlnit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu