În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

joi, 7 octombrie 2010

Eşti un prost!

Zidurile ştiu că ne-am iubit
Uşile trântite ne-au privit...


Vama Veche - Cântec prost. 
Timpul se-opreste, clipa se dilată
Cu ochii închişi mă gândesc la nori de ciocolată
Lumea se schimbă şi ea, e mai paşnică aşa
Dacă soldaţii ar fuma n-ar mai bombarda şi masacra.


Viţa de Vie - Varză.
 Fericirea e ceva ce nu se atinge nicio data,
Dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.
 
 Vama Veche - Calul din Marlboro.

Am crezut ca într-o zi buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez
Vroiam să-ţi revăd calul alb
Mi-ai promis că-l voi călări cândva
Şi acum când în sfârşit aş fi putut
Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini
Trebuia să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt-Frumos
Oamenii n-au timp să fie viteji
Unii spun că viaţa e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a
pierdut

Mi-ai promis că o să mă înveţi ce-i onoarea Făt-Frumos
Da' nimeni nu mai foloseşte cuvântul ăsta.
Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar prin filme
Da' mereu apare unu care spune ca eşti prost dacă ai onoare
Ai plecat... şi nu m`ai lamurit

În fiecare seară ajungem în acelaşi loc, Făt-Frumos, nişte case mici
Iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tau.
Mi-ai spus că nu pot sa stau mult,
Venea zmeul şi trebuia vă luptaţi
Şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri
Cei singuri, inta-n casa, aruncă nişte chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau, şi
privesc în gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc în altă cameră, se aşează pe canapea şi dau drumul la televizor
În fiecare seară, mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, în aceleaşi case mici,
Făt-Frumos

Am fi putut fi singuri Făt-Frumos
Mi-ai promis ca n-o să dormim două nopţi în acelaşi loc Făt-Frumos
C-o să zburăm peste munţi călare pe caii noştri albi 
Şi`o sa călătorim în acelaşi timp cu stelele,
Şi unde vom vedea o luminiţa cât de mică, acolo vom coborî, şi vom înnopta
M-am gândit că n-o să pot zbura Făt-Frumos
Dar eram sigur că voi călători
Şi luminiţe sunt peste tot Făt-Frumos, asta mă doare
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutam
E mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici
Spuneai să înconjurăm Pământul 
Şi să răspândim binele în lume
Dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamna binele
N-ai apucat!

De ce m`ai lăsat Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de maşini
Nu ştiu drumul spre castel
Şi acasă doare
De ce m`ai trădat Făt-Frumos, de ce?
Treci încoace să lupţi,
Să m-ajuţi să câştig
Nu mai stiu să iubesc
Fără tine mi-e frig.
 
Ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Mă enervezi Făt-Frumos că eşti iresponsabil
M-ai lăsat cu ochii-n soare
Vreau să fac tot ce faceai tu,
Şi să trăiesc cum traiai tu, Făt-Frumos
Şi să-i învăţ şi pe alţii
Prietenii trebuiau să mă ajute, nu Făt-Frumos?
Trebuia să plecăm împreună la drum
Trebuia să ştiu să-i aleg, nu Făt-Frumos?
Ei bine, află că sunt singur!

De ce m-ai lăsat Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de maşini
Nu ştiu drumul spre castel
Şi acasa doare

Sunt singur şi tu nu eşti aici
Fomilă, Setilă, Păsări-Laţi-Lungilă
Sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri
Cu care mă văd miercurea la mall
 Şi care cântă cântece despre bere
 Şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine
Îmi spun ca au cunoscut-o doar pe Ileana Cosânzeana 
Dar ca de tine nu-şi aduc aminte
Şi râd Făt-Frumos, râd de tine, râd de mine
Trebuia sa fii aici, laşule, să ne-nveţi să luptăm,
Să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie
Să ne spui despre sacrificiu
Trebuia să rămai aici, sa te aperi, Făt-Frumos
Pentru ca eu n-o pot face în locul tau
Că nu m-ai învăţat Făt-Frumos

Ai plecat ca un laş, Făt-Frumos 
Şi nu ne-ai învăţat nimic
Ai fi putut macar sa-mi spui
Cum ai facut s-o iubeşti doar pe ea Făt-Frumos,
Pentru ca eu ştiu că ea te-a ajutat mult
Cum ai reuşit să iubeşti o singură fată ?

Te urasc Făt-Frumos,
Te urasc în numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine
Şi tu nu eşti nicăieri Făt-Frumos
Şi nici zmeul nu mai e printre noi
Aşa as fi fost sigur că ai existat
Ai plecat Făt-Frumos, şi ai luat cu tine şi binele şï răul.
Te urăsc, Făt-Frumos
Te urasc

   
 Vama Veche - Scrisoare către Făt-Frumos.  

 

Niciun comentariu: