Pată de culoare.

Am uitat intenţionat de Blogger. Defapt m-am mutat pe Lj. Defapt nici eu nu sunt sigură de ce. Acolo mă exprim mai puţin, sau mă rog, nu scriu atâtea într-un post ca aici. 
Oricum, acolo e diferit. De ce? Nu ştiu. 
Şi da, mai e ceva, numit desigur, ŞCOALĂ. Ocupă mult timp, distruge multe ore şi răspândeşte coşmaruri. Cât de interesantă şcoala asta măăi. 
Oricum, nu asta e. Sunt prea obosită ca să mă chinui un post întreg să aduc motive despre cât de oribil distruge şcoala cam tot... Vreau să pun ceva nebun, ca de obicei, scris ieri. Defapt una distre cele două "schiţe". Celalată e mai reuşită, dar e prea personală. Deci:

Printre culori te-am descoperit. Printre culori te-am iubit. Şi printre culori te-am cunoscut.

Şi totuşi tu eşti doar o nunaţă. Tu nu simbolizezi prea mult bine. Nu eşti pur şi nici măcar nu poţi fi galben. În tine nu sălăşuieşte gelozia. Şi nu eşti fiul invidiei.

Eşti o pată nuanţată care distruge albul pur al unei planşe inocente. Eşti totul. Eşti nucleul tabloului care distruge întregul…

Şi dacă ai ştii câte vise ai spulberat… printre culori învârtindu-te haotic şi mâzgălind hârtii goale…

Ai murdărit… Ai înrobit… Şi ai fost mereu nuanţa pătată, nucleul tabloului…

Ai creionat o viaţă, ai animat un suflet, o culoare, ca apoi să o condamni la o umilinţă veşnică… tu, nucleul picturii. 

Acum citesc. Sau cel puţin nu mai scriu aici şi nici nu mai stau la pc. Mă dor ochii.