Nana.

Bine. Nu am mai avut timp de mult să scriu pe aici. A fost şcoală, au fost multe teme şi alte chestii de făcut. 
Ei bine acu' e mai bine. Azi am hotărît să stau în casă şi să pierd vremea şi să fac ceva teme şi atât. Am început să ascult Cinema Bizarre(again) şi m-a luat cu câteva melodii pe care le ascult nonstop. Desigur, mai e şi albumul nou de la TH pe care îs nişte melodii fantastice. 
Şi că tot ziceam te TH, am văzut(sau mai bine spus, auzit) cum cântă Tom Kaulitz la pian. Sincer nu am visat niciodată să-l văd cântând la aşa ceva. Era prea masculin pentru un pian, şi totuşi nu îi stă rău, şi mai presus de toate, se şi descurcă... Video este dacă vreţi pe YT. Scrieţi "Tom Kaulitz plazing piano" şi dă. Mă rog, mie mi-e lene să pun.
Şi desigur, am uitat de Nana.(first movie). Ei bine, e sentimental, e de bocit, e dureros şi e foarte tare. Chiar dacă actorii vorbesc japoneza şi au ochii ciudaţi, tot sunt drăguţi. Mai ales Ren şi Nobu. 
Merită filmul. E chiar bun!
Nobu şi Ren.