Giveaway by Emily II.

Emily a organizat un nou concurs pe blogul World of Books şi prin intermediul ei fiecare are ocazia să câştige o carte.  
Pentru mai multe detalii, fiecare poate să arunce un ochi aici: Link

 

Love bites and summer rain.

Dacă până la urmă n-am ajuns la Bon Jovi sau la Scorpions, măcar la Judas Priest trebuia să apar. Mi-am luat bilet, am urcat în maşină şi până la Bucureşti n-am făcut decât vreo trei opriri. 
Well, a fost cu siguranţă cel mai reuşit concert la care-am fost şi care m-a impresionat din mai multe puncte de vedere. 
În primul rând au fost ăia de pe scenă, că doar nu degeaba se adună Whitesnake şi Judas Priest. Au cântat demenţial, au făcut show şi şi-au cântat toate hit-urile. Sonorizarea a fost bună, în sensu' că la Whitesnake a scârţâit la început umpicuţ că doar Judas erau cap de afiş şi no, da la Judas totul s-a auzit perfect, a fost extraordinară toată treaba. 
În al doilea rând au fost oamenii pe care i-am cunoscut şi cu care o să ma văd cât de curând că doar no, dacă stăm să ne gândim, suntem nişte fiinţe sociabile cărora ne place să comunicăm. Ar fii ceva să-i înşir aci pe toţi, păcat că mi-e lene. 
În al treilea rând sunt locurile. Ştiu că Bucureştiu' e mizerabil şi jegos şi îngrozitor, da' măcar pot să zic şi eu c-am fost în capitală şi că-i la fel de plină de gunoi ca toată ţara, poate chiar mai.  Oricum, important îi c-am mai văzut ceva nou. xD 
Şi pentru că trebuie, îs aici şi nişte poze: 

 Well, cam astea îs alea aproximativ reuşite, da-s făcute de mine şi din spate, deci se înţelege că nu-s cele mai extraordinare. Dacă chiar vrea careva să vadă poze meseriaşe, există pe facebooku' şi chiar şi pe siteu' oficial a ălora de la rockfm. 
În orice caz, Rob Halford se ţine bine. Omu' ăla are cam 60 de ani şi sare pe scenă şi se mişcă şi toate alea. Gosh, oricum, îi undeva pe lângă Dickinson, că dacă stau să mă gândesc vocalu' de la Iron Maiden îi mai agitat pe scenă. Oricum, de altfel şi Coverdale îi bun. 

Ps: N-a plouat deloc, chiar dacă se anunţase taifun.  

Un fel de "Hai să ţinem minte" IV

Filme(iulie - septembrie)

• American Pie Presents The Naked Mile - 5 -  cu John White, Jake Siegel, Jessy Schram

* Filmu'  ăsta poate fii foarte bine concentrat într-un singur cuvânt: şocant. De la prima secvenţă cu moartea bătrânei şocată de imaginea nepotului care se satisfăcea singur, până la cursa de 1 milă în jurul unui campus dezbrăcat, totul e plin de umor şi o grămadă de faze tari. Actorii sunt drăguţi şi părţile care vizează viaţa studenţilor (liceenilor) sunt foarte fain făcute. Merită văzut, mai ales cu câţiva prieteni - în cazu' meu şase - şi o grămadă de pungi de popcorn - în cazul meu şase - în braţe. Binedispune şi e foarte orgasmic, ca să folosesc un cuvânt nou învăţat.  

• American Pie - 1 - cu Chris Klein, Jason Biggs, Thomas Ian Nicholas, Mena Suvari, Seann William Scott

* L-am văzut zilele trecute şi a fost drăguţ. Râdeam fără motiv în faţa calculatorului şi descopeream treptat faze de-a dreptul scârboase şi de neimaginat. Well, totuşi a fost interesant şi parcă viaţa ălora patru se derula parcă la unison, nu exista posibilitatea ca unuia să-i fie rău şi altora bine. Şi totuşi Stifler era ăla care rula acolo cu tot cu petrecerile, casa imensă şi mama nebună care şi-o punea cu colegii lui ăi mai urâţi.  

•  American Pie - 2 - cu  Chris Klein, Jason Biggs, Tara Reid, Mena Suvari, Sean William Scott, Alyson Hannigan

* Azinoapte am râs ceva la fazele din partea asta. Well, până la urmă American Pie îs destul de serioase, cu tot cu scârboşeniile perverse şi situaţiile penibile pe care le debitează personajele alea obsedate. 
Altfel, acţiunea e simplistă şi totul se bazează mai mult pe părţile alea şocante în care câte unuia i se mai întâmplă ceva tragic. Comedie neagră câteodată.  

• American Pie Presents Band Camp - 4 -  cu Tad Hilgenbrink, Arielle Kebbel, Eugene Levy

* Până la urmă comediile astea-s romantice. Toate se termină cu ceva siripoşenie dinaia fericită. Desigur, ăsta n-a fost aşa jegos ca alealalte dar şi el a avut doza lui de lucruri ciudate gen chestii înfipte-n chestii şi alte alea. A fost o comedie drăguţă, da' cu acţiune previzibilă, gen eram sigură de la începutu' filmului că blonda şi cu Stifler o să fie pe felie. Mă rog, i bun de văzut aşa, odată în viaţă. 

• Harry Potter and the Philosopher Stone - 1 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut.  

• Drag me to hell cu Alison Lohman, Justin Long 

* Chiar dacă am văzut mai mult secvenţe din el, am reuşit totuşi să înţeleg ideea şi să apreciez ideea de groază. Da,  chiar dacă a fost scârbos cu tanti aia ţigancă care tot băga mâna-n gâtu fetei şi apărea peste tot, îi interesantă faza cu blestemu' şi legătura cu nasturele şi mai apoi şi ochii scârbei alăia de babe urâte. Oricum, a fost serios şi am văzut mai mult din el decât din Rio, al doilea film la care ne-am "uitat" azi când au fost ăştia la mine. xD 

• Harry Potter and the Chamber of Secrets - 2 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
• Harry Potter and the Prinsoner of Azkaban - 3 - cu  Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut 
• Harry Potter and the Goblet of Fire - 4 - cu  Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
• Harry Potter and the Order of Pheonix - 5 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, 
• Superhero Movie cu Drake Bell, Sara Paxton

* Au venit la mine ăştia la un film şi de la acţiune gen Blitz am ajuns la comedie-parodie gen Superhero Movie. Destul de radicală schimbarea, da uneori trebe'. Filmu' urmăreşte acţiunea petrecută-n primul SpiderMan şi ironizează fiecare mişcare a lui Peter Parker - aici Rick Riker care ajunge de cele mai multe ori în ipostaze comice. Am râs o grămadă şi spre deosebire de filmele trecute care le-am văzut cu ăştia la ăsta chiar am fost atentă. În orice caz i fain de văzut cu ceva oameni pe lângă, poţi să râzi cât vrei.

• Eragon cu Jeremy Irons, Ed Spellers - revăzut. 

* Ieri am terminat în final de văzut filmu'. După ce mi-a luat cam trei zile, am reuşit să-l văd pe bucăţi. Cel mai dezamăgită am fost c-a murit Brom, ca de fiecare dată pentru că omu' ăla era superb şi Irons iară.

• Crank cu Jason Statham, Amy Smart 

* De ceva zile au venit la mine căţiva şi ne-am uitat la Crank. Cred că ăsta a fost primu' film pe care l-am văzut şi am şi fost atentă la peste 85% din acţiune. Desigur, Amy Smart mi se păruse cunoscută de undeva - Butterfly Effect şi aveam aşa un lapsus! Fie, măcar s-a făcut remarcată don'şoara prin scena lipsită de inhibiţii când a făcut-o cu protagonistu'-n Chinatown. Fabuloasă metodă de a atrage atenţia, ce să zic. Fie, seamănă cu Crank 2: High voltage, că doar în ambele Statham rupe şi îndoaie tot ce-i iese-n cale ca un fel de tanc rusesc. Mă rog, a fost drăguţ cu tot cu clişeele lui de film de acţiune în care tot se termină oarecum cu bine - serioasă ultima parte-n care el aproape moare.  

Cărţi(iulie - septembrie) 

• Un veac de singurătate scrisă de Gabriel Garcia Marquez

* Pot să zic că m-am luptat mult timp cu cartea asta. A fost una dintre cele mai grele cărţi pe care-am pus mâna prin simplul motiv că dialogul lipsea în mare parte şi toată istoria se relata prin intermediul naraţiunii. Şi totuşi, a fost o carte bună pentru că universul construit, satul Macondo a fost foarte bine conturat, cu detalii şi personaje vii (care apoi mureau şi bântuiau oricum) şi o mulţime de descrieri. 
Altfel, finalul a fost de-a dreptul interesant(puţin previzibil) însă ideea cu cercul închis şi finalul celor 100 de ani de singurătate sunt de apreciat. Merită citită dacă există timp. 

• Unde eşti scrisă de Marc Levy

* Am fost destul de rapidă cu cartea asta. A fost un adevărat salt dacă ar fii să o pun în balanţă cu precedenta. Oricum, a fost foarte liniştită şi uşor de citit, în stilul în care obişnuieşte să scrie Marc Levy. Chiar dacă a fost tristă şi de câteva ori mi-au dat lacrimile, am fost fascinată pe alocuri de mizeria provocată de bebeluşii aceia săltăreţi care distrugeau tot în cale. Da, viaţa prin America centrală e destul de anapoda, complicată, greoaie şi deloc fericită. În orice caz, merită un plus pentru felul în care a fost descrisă partea cu uraganele. Totuşi, a fost nasoală partea că cei doi n-au rămas într-un final împreună, sincer vroiam să aibă un final fericit pentru ea deoarece de-a lungul cărţii ea a fost victima care şi-a sacrificat viaţa pentru salvarea altora. 

•  Alchimistul scrisă de Paulo Coelho 

* A fost una dintre cărţile interesante da' căreia nu i-am dat prea multă atenţie. S-a nimerit ce-i drept destul de aiurea exact când aveam cele mai multe de făcut. Totuşi apreciez mult idea iar finalul îl consider unul dintre cele mai reuşite. Da, a fost un fel de lecţie de viaţă până la urmă, pentru că chiar dacă piramidele sunt frumoase, parcă nu se merită să iroseşti atâţia ani pentru o privelişte şi-atât.

Altfel, merită citită.

•   Şi dacă e adevărat... scrisă de Marc Levy

* Am terminat cartea şi am fost plăcut surprinsă - din nou - de felul în care Marc Levi a scris cartea. E, ca celelalte pe care le-am citit de la el, romantică, uşoar de citit şi cursivă. Desigur, a fost puţin ciudată ideea de comă şi acţiunile cam camicaze ale lui, însă într-un final iubirea lor sufocantă a fost drăguţă.

O carte numai bună de vacanţă. Aştept să mă sune de la bibliotecă pentru continuare. 

• Dans dans dans scrisă de Haruki Murakami 

* A fost o carte foarte bună. Mi-a plăcut mult ideea şi cursivitatea acţiunii. Interesante au fost şi incursiunile în vise şi atenţia acordată graniţei şubrede dintre realitate şi ficţiune. Desigur, personajele au fost de asemenea captivant construite, prezenţa Omului Oaie şi a lui Kiki fiind cele mai pregnante pe parcursul întregii lecturi. 
Totuşi, chiar dacă am lăudat-o atâta, poziţionarea geografică, numele oraşelor şi ale locurilor mi-au creat dificultăţi. E destul de aiurea să încerci să citeşti încâlceala aia de litere. A fost complet aiurea şi complicat. 
Totuşi, trecând peste asta, cartea merită citită pentru că este extraordinară.

• Prinţesa gheţurilor scrisă de Camilla Läckberg 

A fost o carte lungă şi de mult timp nu mai citisem una. Plină cu o grămadă de acţiune, mister şi suspans, dragoste şi luptă interioară.

A fost drăguţă, chiar dacă-n început nu promitea prea mult, pe parcurs chiar îmi venea greu să o las din mână.

Lipsuri a avut referitor la scriere. Nici o sintagmă interesantă, nimic marcant. O trecere, pentru mine, de-a dreptul dureroasă. De la "Dans dans dans" de Haruki Murakami unde din rând în rând se găseau construcţii extraordinare şi idei gândite de personaje profund, aici a fost de-a dreptul un lac secat.

Oricum, interesantă intriga. A compensat ceva parcă. :]

• Hanu Ancuţei scrisă de Mihail Sadoveanu 

* Am fost mai mult obligată să citesc cartea asta pentru că se află-n lecturile obligatorii pentru clasa a X-a.

Sinceră să fiu nu regret chiar atât de mult c-am citit-o, prin mână mi-au trecut şi cărţi mai înspăimântătoare. Desigur, Sadoveanu cu întregul lui avânt în povestire, foloseşte cuvinte de-a dreptul învechite sau fraze tâmpide. Oricum, a fost drăguţă împărţeala şi totuşi putea şi comisu' Ioniţă să povestească-n final ce tot a muşcat acolo că vrea să povestească...

O carte românească până la urmă, cu ţărani, regionalisme şi povestiri.  

• La ţigănci scrisă de Mircea Eliade

* Chiar dacă am aflat pe la jumătatea cărţii că trebuia să citesc doar nuvela "La ţigănci" şi nicidecum integral toată cartea, am ales totuşi să o termin. A fost una dintre cărţile nu foarte interesante a lui Eliade din simplul motiv că a fost pentru şcoală. Chiar dacă povestirile au fost interesante, cu descrieri fantastice şi mistice, totuşi nu m-a făcut să agreez prea mult lecturarea ei. Obligaţia e naşpa.

Oricum, fiecare în parte a avut lucrul ei interesant. Merită citită cartea, că doar nu degeaba la autor scrie Mircea Eliade. :]

• Heart shaped box

* Cum am tot citit cărţi pentru lectură obligatorie, m-am gândit să iau o pauză şi să citesc ceva mai drăguţ. Ceva carte să-mi facă plăcere să dau paginile. Am terminat de citit cartea acum cîteva zile şi desigur acum sunt fascinată de fiecare părte. Este o lectură de-a dreptul plăcută, cu o multitudine de elemente fantastice interesante şi răsturnări de situaţie drăguţe.
Portretul lui Jude care reiese din cele 292 de pagini este cel a unui om extraordinar cu multitudinea lui de defecte şi cu bocancii lui DocMartens.
Fie, întreaga idee e de apreciat, cu lupta fantomei de a-l elimina şi cu strădania lui de a rămâne în viaţă. De-a dreptul o lecţie pentru ăia care renunţă uşor.
Drăguţă iarăşi partea în care numeroşi cîntăreţi de rock apar în diferite ipostaze. :]
O carte care merită citită. Până la urmă cum să n-o recomand, când e cartea mea favorită?
Ps: Cînd am recitit-o, am început să subliniez pasaje serioase. Îs mîndră de ce-o ieşit. :]

Seriale(septembrie)

• Sons of anarchy cu Charlie Hunnam, Katey Sagal, Maggie Siff s. 1,2, şi 3 ep 1