Bine. Post fără sens, iar. Da' ce contează?Mâine, defapt azi e Halloween. Stau acasă, aşa că ce contează? Poate mă uit la un film, poate mă duc până în cimitir că-i ziua morţilor, da' sigur dorm până târziiiu.
Da oricum, am un desen fain care-mi place. O sa-l pun curând. L-am făcut la desen, defapt acolo l-am corectat. Şi totuşi, asta-i important?
Ok. Asta-i tot. Mi-e cald acum. Mi-e dor de Axl Rose, şi vreau să-l am odată! Şi hanoracu, şi căciula!
La naiba!
sâmbătă, 31 octombrie 2009
duminică, 25 octombrie 2009
Haotic.
Silence.
Don't know.
Never mind.
Night.
Moonlight.
Shit.
Ok. Habar n-am. Cuvinte scrise, fără înţeles şi degeaba. Cred că o să merg. Ce altceva să fac acuma? Mi-e prea somn şi cred că o să adorm fără să vreau. Poate prin parc e mai interesant. Deh, ce să zic :)). Oricum, temele mi-e lene să le fac. Orare într-o lume haotică.
Post neînţeles.
Lume aeriană.
Plutitor.
Îmbietor.
Ameţitor.
Nimic nu înţelegi. Nimic nu înţeleg. Ce contează?
Silence.
Have to go.
Bye.
sâmbătă, 17 octombrie 2009
marți, 13 octombrie 2009
Pată de culoare.
Am uitat intenţionat de Blogger. Defapt m-am mutat pe Lj. Defapt nici eu nu sunt sigură de ce. Acolo mă exprim mai puţin, sau mă rog, nu scriu atâtea într-un post ca aici.
Oricum, acolo e diferit. De ce? Nu ştiu.
Şi da, mai e ceva, numit desigur, ŞCOALĂ. Ocupă mult timp, distruge multe ore şi răspândeşte coşmaruri. Cât de interesantă şcoala asta măăi.
Oricum, nu asta e. Sunt prea obosită ca să mă chinui un post întreg să aduc motive despre cât de oribil distruge şcoala cam tot... Vreau să pun ceva nebun, ca de obicei, scris ieri. Defapt una distre cele două "schiţe". Celalată e mai reuşită, dar e prea personală. Deci:
Oricum, acolo e diferit. De ce? Nu ştiu.
Şi da, mai e ceva, numit desigur, ŞCOALĂ. Ocupă mult timp, distruge multe ore şi răspândeşte coşmaruri. Cât de interesantă şcoala asta măăi.
Oricum, nu asta e. Sunt prea obosită ca să mă chinui un post întreg să aduc motive despre cât de oribil distruge şcoala cam tot... Vreau să pun ceva nebun, ca de obicei, scris ieri. Defapt una distre cele două "schiţe". Celalată e mai reuşită, dar e prea personală. Deci:
Printre culori te-am descoperit. Printre culori te-am iubit. Şi printre culori te-am cunoscut.
Şi totuşi tu eşti doar o nunaţă. Tu nu simbolizezi prea mult bine. Nu eşti pur şi nici măcar nu poţi fi galben. În tine nu sălăşuieşte gelozia. Şi nu eşti fiul invidiei.
Eşti o pată nuanţată care distruge albul pur al unei planşe inocente. Eşti totul. Eşti nucleul tabloului care distruge întregul…
Şi dacă ai ştii câte vise ai spulberat… printre culori învârtindu-te haotic şi mâzgălind hârtii goale…
Ai murdărit… Ai înrobit… Şi ai fost mereu nuanţa pătată, nucleul tabloului…
Ai creionat o viaţă, ai animat un suflet, o culoare, ca apoi să o condamni la o umilinţă veşnică… tu, nucleul picturii.
Acum citesc. Sau cel puţin nu mai scriu aici şi nici nu mai stau la pc. Mă dor ochii.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Nana.
Bine. Nu am mai avut timp de mult să scriu pe aici. A fost şcoală, au fost multe teme şi alte chestii de făcut.
Ei bine acu' e mai bine. Azi am hotărît să stau în casă şi să pierd vremea şi să fac ceva teme şi atât. Am început să ascult Cinema Bizarre(again) şi m-a luat cu câteva melodii pe care le ascult nonstop. Desigur, mai e şi albumul nou de la TH pe care îs nişte melodii fantastice.
Şi că tot ziceam te TH, am văzut(sau mai bine spus, auzit) cum cântă Tom Kaulitz la pian. Sincer nu am visat niciodată să-l văd cântând la aşa ceva. Era prea masculin pentru un pian, şi totuşi nu îi stă rău, şi mai presus de toate, se şi descurcă... Video este dacă vreţi pe YT. Scrieţi "Tom Kaulitz plazing piano" şi dă. Mă rog, mie mi-e lene să pun.
Şi desigur, am uitat de Nana.(first movie). Ei bine, e sentimental, e de bocit, e dureros şi e foarte tare. Chiar dacă actorii vorbesc japoneza şi au ochii ciudaţi, tot sunt drăguţi. Mai ales Ren şi Nobu.
Merită filmul. E chiar bun!
Nobu şi Ren.
Ei bine acu' e mai bine. Azi am hotărît să stau în casă şi să pierd vremea şi să fac ceva teme şi atât. Am început să ascult Cinema Bizarre(again) şi m-a luat cu câteva melodii pe care le ascult nonstop. Desigur, mai e şi albumul nou de la TH pe care îs nişte melodii fantastice.
Şi că tot ziceam te TH, am văzut(sau mai bine spus, auzit) cum cântă Tom Kaulitz la pian. Sincer nu am visat niciodată să-l văd cântând la aşa ceva. Era prea masculin pentru un pian, şi totuşi nu îi stă rău, şi mai presus de toate, se şi descurcă... Video este dacă vreţi pe YT. Scrieţi "Tom Kaulitz plazing piano" şi dă. Mă rog, mie mi-e lene să pun.
Şi desigur, am uitat de Nana.(first movie). Ei bine, e sentimental, e de bocit, e dureros şi e foarte tare. Chiar dacă actorii vorbesc japoneza şi au ochii ciudaţi, tot sunt drăguţi. Mai ales Ren şi Nobu.
Merită filmul. E chiar bun!
Nobu şi Ren.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)