Back in black.

A trecut parcă atâta de când n-am mai postat nimic... Mă simt ciudat acum să scriu şi parcă nici nu ştiu ce. De obicei îmi vine pe moment inspiraţia, însă acum... defapt cred c-am pierdut capacitatea de-a scrie lucruri drăguţe acum ceva timp. Se mai întâmplă şi de-astea.
Şi pentru că sună bine şi-mi plac mult, o să înşir vreo câteva melodii:



Pentru că Scorpions au fost, sunt şi vor fii o legendă întodeauna!



Cu melodia asta-mi vin în cap multe amintiri...



Colder e una din melodiile drăguţe de la Charion, pe lângă Christina Bleeds şi Little angel.

Hot air for a cool breeze

Fumul îţi inundă plămânii. Ai tendinţa să tuşeşti şi ai face-o cu siguranţă dacă asta nu ţi-ar demasca slăbiciunea. Tresari. Simţi mâna moale care-ţi deranjează încet buclele castanii şi zâmbeşti. Rupt dintre barele ţigării, te trânteşti între braţele tremurânde care cu greu sprijineau sticla de bere. 

Vreau să scriu şi nu-mi vine. De ce? Păi pentru că nu am inspiraţie la ora asta şi pentru că vreau să fac altceva. Ce? Habar n-am. Într-un final am descoperit unele chestii şocante. Fie, nu prea contează. Am fost la concert Speak Floyd zilele trecute-n Cluj şi-a fost foarte mişto. N-am apucat Luna Amară da mi-au ajuns melodiile cântate de la Pink Floyd de ăştia de la noi. Şi pentru că au început să-mi placă, trebuie să pun un video:

Da, e "Wish you were here" cântată de Speak Floyd. Originala desigur, le aparţine ălora de la Pink Floyd. Fie, îs buni. Îmi plac. xD 
Şi să nu uit. Când am fost joi în Cluj era ploaie afară şi concertu' a fost în faţa casei studenţilor şi, desigur, s-au strâns acolo o grămadă de rockeri pletoşi uzi. Portret drăguţ, ştiu, am profitat de asta. xD  

De vreo două nopţi trăim într-o lume nebună şi nimeni nu s-ar supara daca întarzii o lună.

Până la urmă la butoaie am auzit(după mult timp) Bosquito. Deci nu pot sa nu pun aici video-urile cele mai drăguţe şi să precizez că solistu' e unul dintre cei mai frumoşi tipi pe care i-am văzut. Păru', gura şi ochii. :x 










Clar, nu m-am putut răbda să pun mai puţin de trei, mai ales că tipu' ăsta arată în fiecare genial şi se mişcă la fel şi cântă ai ai ai!:x  

Ce de lupi se înconjoară.

Aerul strâmt şi fumul care învăluia întreagul deal ascundea fiecare rană a pădurii provocată de limbile de foc care pârjolise totul. Atmosfera plângea pierderea piesajului, însă lupii-şi arătau durerea-n urlete monstruoase către lună şi în dansuri hipnotice sub razele de lumină care străpungeau cu greu norii de furtună.

Nimic nu era făcut să salveze sacrificiul suferinţei, iar tânguirea prelungă a leagănului copacilor însămânţa teama mai adânc printre aripile împestriţate ale păsărilor prădătoare care se învârteau în cercuri desupra.

Îngerul lovit încă sângera, iar strălucirea care odată orbea privirea oricărui muritor, pâlpâia acum stinsă, îngropată în pământul ars.  Îngenunchiat de şoapte mincinoase şi cuvinte neînţelese, fusese păcălit de câteva zâmbete false şi înrobit de nişte vise ascunse.

Lacrimile, care altădată îi erau un ideal greu de ajuns îi sângerau din ochi asemeni unor globuri înnebunite de cristal care se rostogoleau pe obraji-i umani.

Doar urletele lupilor care adulmecau laş întreaga porţiune adormită măsurau timpul pe care sufletul divin îl mai avea de petrecut printre crengi rupte de copaci putrezi şi iarbă pârjolită.

Poate că-i normal să am atâta inspiraţie. Poate nu. Ador melodia asta, momentan, aşa că... a trebuit neapărat să scriu ceva.  

 

Cu sufletul plin de noroi, ca un strigoi.

Până la urmă s-a încheiat şi semestrul ăsta şi cam toată lumea-i fericită. Da, mediile îs cum îs(pârcoşe), da' viaţa nu-i întodeauna fericită. Chiar, iar a venit vremea când reuşesc să plâng la comandă. Îi un fel de chestie periodică care mă ajunge din urmă ca un fel de fantomă care mă bântuie din trecut şi care, indiferent de timpul care trece, nu se satură de mine. 
Şi totuşi, ce doare mai tare îi că în majoritatea timpului îs la mijloc. Într-un tunel întunecat în care, singură mă zbat şi nu ştiu spre care ieşire să o apuc, care cale-i mai aproape de lumină şi care mă va purta mai repede spre salvarea propriei minţi. 
Da' nu. O să treacă. Întodeauna vine ca o ploaie rece şi udă totul, şi distruge pe rând fiecare zi fericită şi apoi pleacă, lăsând în urmă câte o rană sângerândă. Dar pleacă... şi totuşi mereu se întoarce. 

Luna plină influenţează multe şi Crăciunul nu-i întodeauna fericit.

Poate că-i târziu să zic "Crăciun Fericit" pentru că aproape-a trecut, da' vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Aşa că, să fie!
Fulgi de zăpadă nu-s, beculeţele din centru-mi amintesc de o babă fardată în toate nuanţele curcubeului, urâtă şi trecută de mult prin tot ce se poate trece, comportamentul unora îmi demonstrează că nu s-a meritat aproape nimic şi zâmbetele false-mi dau fiori. 
Totuşi, în mpmentul ăsta mă doare încheietura şi asta-i ceea ce-ar trebui să mă îngrijoreze. Nu-s prea sigură de motivul pentru care parcă-mi pulsează o venă la mâna dreaptă şi nici dacă-i normal.  
Acum, pentru că-n ultimul timp am tot pus de pe youtube melodii şi video-uri care-mi plac, uite încă ceva. 

 

E prima mea melodie pe care-am ascultat-o de la Bullet for my Valentine, care mi-a pus-o Vlad ieri(într-a doua zi de Crăciun). Fie, îmi place mai mult povestea(ideea) şi oarecum mă inspiră. 
Fie, aş mai povesti una-alta p-aci da-i deja 03:23 şi mie mi-e cam somn, şi mâine nu-s sigură încă de ce aş putea face. Fie, noapte bună şi vise pufoase, luna să-ţi vegheze somnul şi pământul moale să-ţi fie cale către tărâmul viselor.  

Tetrarhia, sau cele patru nume nebune.

Fix. Până la urmă Ianoş(aka Iulia) m-a molipsit cu melodia asta. Nu ştiu dacă chiar Crăciunu' care se apropie sau pentru că e veche îmi place mai mult, dar fie, îs obsedată de ea. 



Şi pentru că acum trebuie să plec cu Cezi în oraş, nu mai pot scrie. Oricum, revin cu o explicaţie a titlului în următoarele zile(pentru că dacă zic ore, îs sigură că nu o să revin) 

Ea e de vină. Serios, nu glumesc.

Până la urmă ea e de vină. Din cauza ei am început să ascult Disturbed iar, doar că acum într-un stil mult mai intens. 

Nebunie, deci ultimul album, Asylum e chiar fain. Melodia mea preferată e The Animal, şi pentru că are un video "care rupe" (c)Bia, tre' să-l pun şi p-aci. 

Deci mersi Bia, că nu cred că ţi-am zis asta. Ultimul tău post a fost educativ pentru mine şi m-a făcut să alunec iar pe panta aia tare, de metal.  

I was born several decades too late.

Şi pentru că mai nou i-am descoperit pe Firehouse şi-s umpic obsedată cu ei, o să pun nişte video-uri:

Firehouse - Love of a lifetime.

Firehouse - When I look into your eyes. 

Firehouse - I live my life for you.  

Şi pentru că nu-s atât de cunoscuţi, merită şi-o descriere luată de pe Wikipedia. Deci:

FireHouse is an American hard rock band formed in Charlotte, North Carolina in 1989. The band reached stardom during the early 1990s with hit singles like "Don't Treat Me Bad" and "All She Wrote", as well as their signature ballads "I Live My Life for You", "Love of a Lifetime", and "When I Look Into Your Eyes". At the 1992 American Music Awards, FireHouse won the award for Best New Hard Rock/Metal Band. They were chosen over Nirvana and Alice in Chains. 

Eu am dat de ei când am încercat radio-ul de pe Last.fm şi am tot derulat la melodii până am nimerit "When I look into your eyes". Well, apoi am făcut rost de mai multe melodii şi am început să-i ascult mai des... 
Sincer, îs faini!  

Dacă te consolează, nici eu nu înţeleg.

Până la urmă chiar nu ştiu dacă se merită. Deci fiecare cu viaţa lui, nu? De ce să stau eu atât de aproape de vieţile lor, de ce să-i influenţez, ca mai apoi să mă învinovăţească? Fiecare cu ale lui, nu?

Ah, aş vrea să fie iar ca la început! De ce naiba se repetă totu'? Era aşa de bine înainte!

 Şi pentru că în ultimu' timp am luat-o tare cu "Bon Jovi", aci o melodie. :) 

Video-uri.

Ăh, au fost şi care au filmat şi le-au ieşit. Aici nişte video-uri: 

 

Fear of the dark. - băi se vede şi se aude bine, defapt acceptabil. 

Blood Brothers. - aici lasă umpic de dorit calitatea, dar viaţă. 

No more lies. - aici se aude, păcat că e de la distanţă. 

Fie, altfel acum m-am trezit şi mă doare îngrozitor capu'. Deci îmi pusesem ceasu' să sune la 8, da' când am încercat să mă ridic din pat am ameţit şi mi-a fost rău şi am zis că mai dorm o vreme. Altfel, nu mă simt eu prea bine, da' nu asta contează. A fost bine ieri şi atâta e de ajuns. 

Automatic.

Bun. Tocmai am hotărât să posterz şi pe aici. De ce? Ei bine, nu prea am ce face. Şi sincer, mă cam plictisesc. Mi-e frică când citesc Heart-shaped box şi  Dani a murit. Cum doamne, singuru' tip normal, care părea interesant şi nu de cincizeci şi patru de ani, trebuie să moară? Şi desigur, nu oricum, ci ştrangulat. 
Fie, cartea altfel e ok. Înafara câtorva greşeli de tipărire care se admit, că doar suntem români şi greşim. Şi, pentru că tot suntem români, mai trebuie să şi râdem. Şi pentru că eu sunt o persoană fericită de genu' meu şi pentru că Soni încă funcţionează, am făcut un video destul de interesant made by me, Zuzi and Adi. Deci: 

Râsu' meu e pe fundal. Zuzu zice că e tare, însă sincer mie-mi sună ciudat... Oricum, a fost ceva foarte funny să văd cum Zuzi spunea perfect pe lânga G-Dragon, şi Adi le băga tare. "Aş mânca salam da' n-am!". by Adi. Oricum ziua aia[cred că 1 septembrie] a fost una plină de râs. Am şi făcut febră musculară... 
Şi pentru că ziceam de video-uri, trebuie să specific şi de Tokio Hotel. Yeah, TH au scos video-uri pentru Automatic şi Automatisch. Sunt în accelaşi decor, însă au diferenţe. 
Oricum, sunt fantastice. Bill e la înălţime... Îmi place foarte mult. Şi să nu uit. Tom e foarte sexi la volan acolo. Chiar dacă şi-au schimbat stilul, tot Tokio Hotel rămân, şi eu tot îi iubesc.