Probabil că cea mai sigură posibilitate de a ieşi dintr-o lume proprie îi să o distrugi. Da' cum poţi să faci asta, atunci când o persoană înseamnă o lume întreagă? Poţi să omori? Ai dreptu' să ucizi şi să te eliberezi din cuşca suferinţei? Sau trebuie doar să aştepţi ca barele care te îngrădesc să se erodeze, să laşi timpul să se scurgă-n clepsidră şi să cureţe rănile pline de puroi făcute de amintiri şi clădiri construite într-o minte obosită şi bolnavă.
Bine. Nimic nu are logică şi nimănui nu-i pasă. Asta-i regula care întodeauna se plasează mai sus ca restul şi după care fiecare îşi ascunde nebunia. Măcar atâta.
La ora asta-s confuză în ultimul hal. Nu ştiu ce să fac şi nici măcar nu ştiu pe cineva care să mă poată ajuta. Îi război pe la mine p-aci. Îi una dintre cele mai ciudate lucruri care se întâmplă-n capu' meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu