Probabil că-n întuneric nu se pot vedea cicatricile. Poate-n întuneric o să reuşeşti să ascunzi şi sângele închegat pe răni. Mai rămâne numai strădania de a-ţi colora faţa cu-n surâs fals, şi apoi întregul teatru ar fii mândru de talentul tău actoricesc.
Dar defapt tu nu poţi zâmbi şi nici măcar nu poţi să ascunzi coaja sângeroasă a rănilor.
Stelele-ţi strălucesc, călăuzindu-ţi cărarea şi luna zâmbeşte amară. Doar ea e martora luptei din sufletul tău, doar ea e capabilă să asiste la războiul sângeros care-ţi năpădeşte mintea.
Un comentariu:
pot spune ca ma lupt cu mine de multa vreme, este imposibil sa ma ridic sau cel putin asa mi se pare mie. Sunt invaluit de intuneric si doare, dar mai tare doare ca el este unicul lucru care este langa mine.
Trimiteți un comentariu