Christina şi Veronika.

Bine. Până la urmă am ajuns să folosesc biblioteca, asemeni altora care nu prea mai au un car de bani de dat pe cărţile din librărie. Am început să le cunosc pe femeile alea, bibliotecarele, care-s drăguţe şi care îs întodeauna pe-un scaun pregătite cu o replică drăguţă. 

Am fost vineri(cred că era 3 septembrie) şi m-am rătăcit printre rafturi. Sunt atâtea chestii drăguţe! Am văzut chiar şi ceva al naibii de interesant, o carte care-şi zicea "Versete Sataniste" şi aş fii luat-o dacă nu era atâta de mare şi groasă. (bine, şi ar fii avut un titlu mai acceptabil). 

M-am mulţumit în schimb cu două cărţi micuţe şi uşor de citit, respectiv "Veronika se hotărăşte să moară" de Paulo Coelho şi "Domnişoara Christina" de Mircea Eliade. 

Şi pentru că am luat-o prima pe Veronika, am nimerit câteva citate drăguţe pentru că da, e o carte frumoasă care abordează o idee foarte interesantă. 

Câteva:

 În faţa unui psihiatru oamenii vorbesc mai deschis decât în faţa unui preot, deoarece medicul nu poate ameninţa cu infernul.

Ce este adevăratul Eu? E ceea ce eşti dumneata, nu ceea ce fac ceilalţi din dumneata.

Nebun este cine trăieşte în propria-i lume.

Două dintre cele mai grele încercări de pe drumul spiritual sunt răbdarea de a aştepta momentul prielnic şi curajul de a nu te lăsa decepţionat de ceea ce-ţi iese în cale.

În afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când vor să scape de rutină.

Acum e târziu şi trebuie să-mi reglez orele de somn până începe şcoala, aşa că noaptea să vă vegheze şi întunericul să vă ascundă pe tărâmul viselor, departe de lumea asta distrusă.