Doi ani şi-o zi în castelul de marmură albă, ascuns departe în munţii nordici.

Se pare că, până la urmă, chiar dacă în general mă plictisesc repede de chestii şi le desconsider uşor, am reuşit să mai postez încă un an pe-aici. Sincer, sunt şocată, nu-mi stă-n fire să rămân prea mult pe undeva, iar doi ani sincer... e ceva. 

Fie, prinţu' nu-i bine deloc. Prinţu' până la urmă nu mai vine. S-a rătăcit pe undeva şi... nu mai vine. Rămâne numai prinţesa închisă în turnul cel mai înalt din castelul de marmură deghizat printre zăpezile nesfârşite cu fulgii care îi alină singurătatea şi soarele care îi luminează ziua.

Prinţu' totuşi i-a promis că va veni, iar speranţa care-i înoadă sufletul o face să păşească prin viaţă în fiecare zi, aşteptând, luptând cu timpul şi cu sine pentru singura flacără care îi făgăduise odată siguranţa şi iubirea eternă.  

21, în sfârşit.

Deci sunt fericită. Sunt al naibii de fericită şi râd o grămadă prin cameră. Astăzi, 1 septembrie 2010 gemenii Kaulitz împlinesc 21 de ani. Frate, deci acum parcă aveau şaişpe ani şi cântau la Durch den Monsun şi aveau feţe de copii şi nu erau numa' nişte nemţi al naibii de sexi care apăruseră şi prin România. 

Ştiu că eram înnebunită de-a dreptu' după Tom şi reacţionam îngrozitor de fiecare dată când cineva zicea ceva urât de el. Mi se părea băiatu' perfect cu stilu' ăla a' lui de rapper printre o grămadă de rockeri şi cu pierce-ul ăla în buză. 

Acuma totuşi îs diferiţi. Au trecut vreo cinci ani şi e normal, nu? Altă freză, alt stil şi o figură matură. 

Şi era să uit ce e mai important.

La mulţi ani Tom + Bill! 

La mulţi ani, Slash!

Bine, deci azi e ziua lu' Slash. Well, împlineşte 45 de ani şi e sănătos. Trăieşte bine, are doi copii şi o nevastă. E unul dintre cei mai tari chitarişti şi e încă în viaţă. 

Well, happy b-day Slash!

Şi să nu uit, am modificat template-ul la blog(iar) şi sincer arată mai bine. Nu-i mai verde, e negru şi e bun. :)