Când o să fie iară bine?

Vreau aer, vreau să respir şi să trag în piept altceva decât praf de pe străzi pline cu gunoi şi oameni fără scopuri în viaţă. Vreau să fie cum a fost odată, cald şi bine. 
Mi-e dor de senzaţia de libertate, de timpul pierdut pe iarbă şi sub copaci umbroşi. De ce nu se întorc toate? De ce-au fugit? 
Şi şcoala mă asfixiază. Mă sufocă într-o parte de lume unde nu aparţin. Oraş şi străzi murdare. Copaci tăiaţi şi cărţi cu ţărani obosiţi. 

Am o problemă. Ştiu. 

Oricum, nu o să ţină totul la nesfârşit. Până la urmă o să fie iar soare, iar bine. Până atunci mă refugiez în "Heart Shaped Box", cartea magnifică a lui Joe Hill care o ador şi care o să fie ca o gură de aer curat în prafu' ăsta de nerespirat.