Don't leave the footpath - pentru turişti.

Azi iar o fost bine. Iar m-am trezit la ora opt, am făcut un duş, am pregătit una-alte şi-am pornit cu biţi. Iniţial, trebuia să mergem în Colţeşti, apoi ieri am restabilit traseu' până în Borzeşti şi de dimineaţă am schimbat iar direcţia spre Cheile Turzii.
Ideea e că am fost umpic mai mult obosită de la atâtea dâmburi şi dealuri şi de-alea şi totuşi am ajuns destul de bine.
Am stat umpic la buncăr, unde ne-am întâlnit cu ceva unguri şi-a fost o fază destul de comică, în ideea că o tipă a început să turuie pe maghiară şi Peţi tot aproba, apoi am întrebat-o eu de: "Do you speak English?" şi ea după un "Yes, of course!" o început iar să trăncănească-n limba ei. Desigur, după asta am aprobat-o şi i-am zis ceva gen "Don't leave the footpath."
Aveau ceva Mitsubishi serios. Ne gâdeam cu Peţi să dăm biţicli pe ea. Era o idee, oricum.
Am râs o vreme pe treaba asta, apoi fără frâne şi fără prea mare viteză, am coborât până la cabană unde-am legat biţicli de stâlp apoi am coborât prin defileu pe unde ne-am plimbat lejer.
Pe la podu' 4 am urcat în Cetăţeaua Mică, am stat umpic pe platou' de lângă Şcoala Turdeană şi apoi ne-am întors pe pod şi-am urcat în Cetăţeaua Mare(pentru prima dată). A fost destul de interesant, mai ales că se auzeau chiţăituri de lilieci şi era întuneric.

Şi pentru că îs un fel de atracţii din Chei destul de accesibile, am găsit şi nişte date aparte despre peşteri:
Cetăţeaua mare denumita si Pestera lui Balica se afla langa podul patru, pe partea dreapta a vaii Hasdate;
aici s-a adapostit o perioada haiducul Nichita Balica din Petrestii de Jos, care a participat la revolta antiaustriaca a Curutilor.
Atat despre Cetăţeaua Mare cat si despre Cetateaua Mică, se spune ca ar fi fost locuite de zane; potrivit legendei, cele doua locuri ar fi fost unite de un pod de argint, astfel incat femeile cu puteri supranaturale să nu fie separate. Insa, incalcand regulamentele castei, una dintre ele s-ar fi indragostit de un pastor, ceea ce i-a atras pedeapsa din partea celorlalte zane. A fost transformata intr-o stanca, iar aceasta se afla in continuare in apropierea pesterilor.

E destul de interesantă ideea cu zânele, ştiam eu că există o legătură între alea două peşteri, şi dacă nu, oricum o să fie făcută cât de curând, pentru că mi se pare chiar extraordinară ideea de-a le lega printr-o coardă serioasă şi de-a face o tiroliană serioasă dintr-o parte-n alta.

Oricum, apoi ne-am întors pentru că există telefoane şi oameni care sună şi-ţi cântă la telefon: "Hai acas' că vine taifunu'." Da, nu-i deloc drăguţă treaba, da până una alta, asta-i viaţa. Ca niciodată, am uitat să iau camera, o uitasem în alalalt ruxac.

Ps: La intrare în defileu există un panou serios cu câteva observaţii minore. Una dintre ele: "Interzis persoanelor în stare de ebrietate." Let's be serious!