În viaţă irosim ani şi la moarte cerşim clipe.

marți, 26 aprilie 2011

Atunci când te lupţi cu tine, sângerezi.

Probabil că-n întuneric nu se pot vedea cicatricile. Poate-n întuneric o să reuşeşti să ascunzi şi sângele închegat pe răni. Mai rămâne numai strădania de a-ţi colora faţa cu-n surâs fals, şi apoi întregul teatru ar fii mândru de talentul tău actoricesc. 
Dar defapt tu nu poţi zâmbi şi nici măcar nu poţi să ascunzi coaja sângeroasă a rănilor. 
Stelele-ţi strălucesc, călăuzindu-ţi cărarea şi luna zâmbeşte amară. Doar ea e martora luptei din sufletul tău, doar ea e capabilă să asiste la războiul sângeros care-ţi năpădeşte mintea. 

luni, 25 aprilie 2011

Hai să ne spânzurăm de felinare şi să trăim din amintiri.


Da, sincer asta-i cea mai actuală postare de pe tumblr şi într-o oarecare măsură m-a lovit. Da, inevitabil o să se întâmple şi chiar dacă n-ar exista sentimentu' ăla de trezire degeaba, tot cam două săptămâni mai îs până una-alta. 
Sincer, cea mai drăguţă chestie ar fii să există amintiri care să le poţi împacheta, momente care să le poţi păstra lângă tine pentru totdeauna. Şi sentimentele. Sentimentele ar fii frumos să poată rămâne acolo şi timpul să treacă şi să treacă şi intensitatea lor să învolbureze constant inimile noastre. Da' nu, la noi nu se poate aşa ceva. Noi uităm momentele, noi uităm sentimentele şi uităm fiecare parte din ce-a fost odată. 
Şi totuşi, ce se poate face? Cine poate face ceva?


joi, 21 aprilie 2011

Poza-mi vorbeşte, muzica se opreşte şi cineva-mi zâmbeşte.


Nu ştiu de ce, da poza asta-mi spune atâtea! Ioi, parcă-mi vorbeşte, nu alta. Serios, îi aşa de ciudată, atâta de diferită şi de altfel. 
Fie, îi destul de ciudată totuşi toată treaba p-aci. Bliţu' ăla, era mai bine fără el şi dacă-i ieşea faţa la Simona. Da oricum, îi mult mai bine aşa, exprimă multe. Plus Oaia e aşa prinsă "în mişcare". 
Altfel, se poate vedea uşor că în poză-s trei oameni binedispuşi cu ochelari de soare.  

Ps: Îi totu' ciudat până la urmă, da cui i pasă?  

miercuri, 20 aprilie 2011

Arătăm diferit, gândim diferit şi suntem tot ăia.

În ultimul timp am cam fost bântuită de ideea pierce-urilor, tatuajelor, chestiilor care te fac să arăţi altfel şi îţi schimbă înfăţişarea pe viaţă. 
Sincer, de mult mă cam bate pe umăr gându' să-mi scriu ceva pe mână şi desigur, nu ceva enorm, nu ceva extravagant şi ciudat. O chestie mică şi drăguţă şi care să mă reprezinte. 
Da' desigur, asta înseamnă că am nevoie de bani, de curaj şi de o grămadă de alte chestii cum ar fii aprobarea alor mei. Da, probabil că ăsta-i cam principalu' inconvenient şi pe la un 18 ani o să trec cu siguranţă de el pentru că de la 18 ani fiecare poate să facă ce vrea, nu?

Mă simt ciudat şi aştept să fiu acceaşi. Trag aer în piept şi observ că plămânii mei îl conservă în acelaşi mod. Ochii mei văd la fel şi când zâmbesc se văd aceiaşi dinţi. Îs tot aia, nu?
Atunci de ce toţi zic că m-am schimbat? De ce toţi se uită altfel la mine şi mă desconsideră? Îmi urlă sufletul de copil în mine, plânge fiecare bucată de trecut care m-a construit odată şi fiecare amintire doare. Da' degeaba. Cică-s alta. 

   

marți, 19 aprilie 2011

Aripi hăituite de timp.

O să vină un timp când o să am propriile mele aripi şi atunci poate o să te ridic şi pe tine. O să vină un timp când eu şi tu vom fii deasupra lor şi mizeria de-acum va fii doar ca o amintire supărătoare. Nu vor mai fii ei care să ne hăituiască.
Dar până atunci mai este. Până atunci mai e. 


sâmbătă, 16 aprilie 2011

Racoviţă Open 2011

Acum am ajuns din Cluj. Am fost, după cum era de aşteptat la prima ediţie a turneului de debate desfăşurat aci aproape, Racoviţă Open 2011. Dacă la Sfântu' m-am plâns c-a fost complicat, sincer aici a fost de o grămadă de ori altfel. 
Aici am mers de dimineaţă în Cluj şi ne-am trezit la şapte şi ne-am întors la opt acasă. Aici am jucat patru meciuri din care două impromptu şi două pe sancţiunile prepared, "Acest Parlament ar elimina sanctiunile economice ca masura de politica internationala." şi "Acest Parlament ar exonera de raspundere lucratorii vamali care contribuie la demascarea faptelor de coruptie din sistemul vamal."
Fie, am jucat mai prost ca niciodată. Dacă la Sfântu' s-a văzut o evoluţie şi am putut vorbi lejer, aici am avut probleme dubioase cu limbaju' şi exprimarea şi cu fluenţa ideilor. Fie, nu-s eu de vină, îs mai mult alea două nopţi nedormite şi emoţiile. Da, în primu' meci am avut şi "spectatori neanunţaţi". Am crezut că o să plâng când am văzut că e acolo. Gosh, a fost atâta de ciudat!
Oricum, am câştigat un meci şi cred că l-am luat şi pe ultimul. Fie, măcar a trecut. Am terminat şi cu asta. 


Ps: Asta cred c-a fost ultima competiţie de debate. Am dezamăgit unii oameni şi mai presus de toate m-am dezamăgit pe mine. 

luni, 11 aprilie 2011

Cu trei cuvinte şi un shot.

Atunci când lumina s-a stins, am reuşit să văd doar strălucirea ochilor tăi şi surâsul care-ţi creiona chipul. Conturul stelelor de afară şi lumina lunii intrau pe fereastra deschisă, înfiorându-ne împreună cu picurii reci de ploaie care udau parchetul. 
Atingerea vântului şi muşcătura dureroasă de pe gât m-au trezit pentru câteva secunde din visare, ca mai apoi mâna lui rece, care m-a tras pe covorul pufos şi călduţ să îmi indice câteva sclipiri purpurii în dreptul tavanului. 
- Artificii pe tavan! am ţipat, entuziasmată. Artificii pe tavan. Am încercat să mă ridic, să apuc una în palme însă el m-a tras mai aproape, a început să mă sărute şi mi-a interzis discret să mă ridic. 
- O să te aştepte. O să te aştepte numai pe tine. 
Şoapta lui devenise cuţitul care taie adânc între lumi. Ne-am strâns în braţe, ne-am rostogolit departe de zgomotele celorlaţi frustraţi şi am închis ochii, ameţiţi de bubuitul familiar al artificiilor de pe tavan. 
Trecuseră secole. Praful se puse pe amintiri şi pe chipurile înmormântate de mult în marmură albă a cunoscuţilor. Rămăseseră doar artificiile de pe tavan şi chipurile noastre extaziate. 
- Tavanul tău e cerul meu. Vocea îmi tremura, iar atunci când el s-a ridicat, şi-a întins mâinile şi a cuprins o sclipire purpurie în palmă ochii au început să-mi strălucească. 
Simţeam lacrimi în ochi. Simţeam stropi de ploaie udându-mi spatele gol, însă nu conta. Zâmbetul care-mi apăru chipul luminase încăperea, iar artificiile începuseră să bubuie mai tare, într-o melodie haotică. 


Fie, mi-a venit pe moment şi e de înţeles că se trage de la noua melodie de la Vunk, "Artificii pe tavan". Deci e genială, am iubit-o la minut, la fel cum am iubit-o şi pe Simona după ce mi-o zis de ea. 
Altfel, treaba merge bine. Fiecare se descurcă cum poate, mai ales că vine vacanţa de Paşti(într-un final).
Până la urmă tre', chiar tre' să pun piesa aici:

Vunk - Artificii pe tavan
 


Ps: Nu intreba cat este ceasul
Nu lasa sa se puna praful
Pe dorinta de a sifona cearseaful
Cu trei cuvinte si un shot
Cu un sarut si un oftat
Iti intind covorul rosu pana la pat

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Mototolită de timp.

Atunci când sângele nu a mai curs şi fiecare rană s-a închis definitiv, tu te-ai trezit. Ameţită, puţin speriată dar întoarsă în realitate ai realizat că, departe de căsuţa construită din iluzii, te-ai transformat într-o stafie îngenuncheată de soartă şi de timp, uitată de razele soarelui şi trântită dureros în nămolul murdar al tristeţii. 
Dar era prea târziu. El plecase de mult timp, amintirea lui era asemeni unei vagi imagini creionate cu un pix prost iar mirosul care-ţi pătase palmele, părul şi hainele dispăruse. 
 

vineri, 1 aprilie 2011

Un fel de "Hai să ţinem minte." III

Filme(aprilie - iunie) 
  •  The Phantom of the Opera (2004) cu Gerard Butler, Emmy Rossum, Patrick Wilson. - revăzut. 
* Probabil că am observat dinainte, dar abea acum am realizat că Fantoma era umpic obsedată. Da, geniu şi magician şi iluzionist şi alte alea, da' sâcâiala o apusese în prag de disperare pe săraca fată. Acuma' serios, ce era cu atâta insistenţă, dacă creaţa aia l-o ales din start pe ciudatul ăla?
Fie, acuma ce contează-i că măcar în final o rămas împreună ciudatu' ăla de conte cu ea. Sincer, eu vroiam să rămână Kristine cu fantoma, chiar dacă era umpic deraiat, era mai plin de chestii faine. Fie, a fost un film drăguţ şi melodia de la Nightwish l-o făcut de 100 de ori mai fain. (că doar de-aia am vrut să-l văd prima dată, se înţelege). 
  • Candy(2006) cu Heath Ledger, Abbie Cornish - revăzut
* Aveam nevoie de Heath. Omu' ăsta, chiar dacă-i mort de trei ani, tot are o grămadă de filme bune care merită văzute şi unde arată cât de bine ştie să joace. Oricum, aveam nevoie şi de un film cu tematica principală "cum te poţi distruge dacă iei una-alta şi în ce hal poţi să ajungi". Clar, era de înţeles că ea mai se putea salva, prin simplu' motiv că era nouă, da' el fusese un caz pierdut de la început. Fie, altfel a fost interesantă împărţirea în trei părţi, rai, pământ şi iad. Un film care chiar merită văzut. xD
  • Hebi ni pasu(2008) cu Yuriko Yoshitaka, Kengo Kora, Arata
* L-am văzut într-una dintre nopţile trecute când a dormit Simona la mine şi a fost destul de drăguţ. Ce-mi place cel mai mult la ea îi că respectă cartea(nu c-ar fii acţiune multă şi o dificultate, da' totuşi), a fost frumos când am văzut fiecare secvenţă conturată pe ecran într-un stil drăguţ. 
Altfel, păcat că era asiatică situaţia, dacă ar fii fost europeni sau americani la sigur ar fii arătat într-un alt mod totul. Totuşi, a fost un film bun şi dacă faci abstracţie de scenele sado şi exagerate de violenţă, merită văzut.   
  •  Van Helsing (2004) cu Hugh Jackman, Kate Beckinsale - revăzut
* Well, l-am revăzut pentru că eram la munte weekendu' ăsta şi aveam dvd-ul cu el în laptop. Păi a fost la fel de interesant şi la Simona i-a plăcut. A fost ceva gen: "Hai să ne uităm la un film cu ceva drăguţ." Well, nu a fost tocmai ceva foarte drăguţ cu vârcolaci, vampiri şi alte creaturi urâte p-acolo, da Hugh Jackman îi un om tare, se înţelege. Totuşi, abea acuma, a doua oară când l-am văzut filmu ăsta am observat că parcă îs umpic exagerate acţiunile lor, cum sar şi cum se caţără chestiile pe-acolo de parcă pot lupta contra naturii însăşi. Fie, altfel a fost drăguţ şi accentele alea stâlcite de transilvănieni au fost excepţionale. Gosh, cum ne văd americanii pe noi, ăştia din Transilvania. Ceva în genu' nişte ţărani speriaţi cu vampiri pe după colţuri. Oricum, filmu' îi bun, merită văzut. xD 
  •  Black Swan(2010) cu Mila Klunis, Natalie Portman
* L-am descărcat acum ceva timp şi mi-am propus să-l văd de ceva timp. Well, a fost interesant, cu acţiunea aia plină de chestii interesante şi lupta dusă de Nina pentru a reuşi să-şi descopere latura aia sexi. Sincer, mie tipa mi se părea dusă. Defapt, chiar era, la naiba cu grămada aia de chestii pe care le vedea peste tot şi paranoia care îi muşca din umăr. Fie, a fost un film foarte drăguţ şi merită văzut şi numai pentru Mila Klunis, care e una dintre cele mai frumoase actriţe.  
  •  Unknown(2011) cu Liam Neeson
* Am citit nişte reviews de la filmu' ăsta şi toţi erau frustraţi că ideea e un clişeu şi că totul se bazează pe chestii ce-au mai fost şi alte bălării d-astea. Sincer băi, mie mi se pare unul dintre cele mai faine filme ale lui Liam Neeson(şi are câteva destul de reuşite). Acţiunea a fost drăguţă, suspans a fost o grămadă şi răsturnări de situaţie peste măsură. Sincer, nu mă aşteptam la aşa un final, mă gândisem că se va termina total diferit. Totuşi, îi un film din 2011 reuşit care merită văzut. Şi finalul a fost interesant, cu grămada aia de nume şi întrebările stupide pe care mi le-am pus:"Si totuşi, cum naiba-l chema pe ăsta? Cine drac îi el defapt?". 
  •  Queen of the Damned(2002) cu Stuart Townsend, Marguerite Moreau, Aaliyah - revăzut. 
* Mi-a venit zilele trecute să văd un film bun şi nu ştiam sigur care. Well, aveam nevoie de sânge şi chestii moarte, aşa că de ce nu ceva cu vampiri. Îi unul dintre filmele mele preferate cu vampiri şi Stuart Townsend e foarte fain. Serios, ii chiar foarte bun ca actor şi are o grămadă de realizări la capitolu' cinematografie. Oricum, chestia spookie îi că le-a trecut un avion prin cap şi-au combinat a doua şi a treia carte, de parcă nu puteau să le facă căte o producţie diferită. Da no, nu contează, efecte tari, coloana sonoră bună, ce altceva mai tre'?  
  •  The Wolfman(2010) cu Anthony Hopkins, Emily Blunt, Benicio Del Toro
* L-am văzut în reprize şi-a fost ciudat. Chiar simţeam nevoia să văd un film cu ceva chestii spookie, şi chiar la chestia asta m-a dezamăgit prin tagu' ăla de "horror" care parcă o fost pus la băşcău sau degeaba. O avut câteva tentative de aşa ceva, da cu siguranţă nu o fost un horror, mai mult thriller. Altfel, filmu' a fost drăguţ şi mostruleţii ăia de wolfmen erau chiar interesant făcuţi. Totuşi, n-am înţeles de ce vorbeau ţiganii aşa o română stricată. 
  • Requiem for a Dream (2000) cu Jared Leto, Jennifer Connelly
* Seamănă o grămadă cu filmu' lui Heath Ledger, "Candy", unde ideea centrală e acceaşi, iubirea dintre doi "junkies" şi lupta lor pentru marfă. Desigur, în ambele filme fetele ajung să facă chestii urâte, că doar altfel n-are farmec nimic. Şi desigur, şi ăsta-i împărţit în trei perioade numai că aici e puţin mai subtil totul: "summer","fall" şi "winter", nu "heaven", "earth" şi "hell". Oricum, finalul e tragic rău şi desigur, deloc fericit. Măcar Marion a rămas cu prafurile, chiar dacă Harry a rămas c-o singură mână şi mă-sa o ajuns la bolunzi. Principală e invăţătura filmului: veci să nu te înţepi dacă-ţi doreşti două mâini. 
  • Avatar(2009) cu Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver - revăzut
* Era vorba de văzut un film, aşa că din grămada aia mare din calculator s-o nimerit Avatar. Da, l-am revăzut într-un fel de-a dreptul profund, cu tot cu extensiile alea care-au fost tăiate la cinema. Revenind, a fost un adevărat eveniment cinematografic lansarea filmului cu întreaga poveste şi idee de-a dreptul genială. Da, civilizaţia na'avi a fost cu meticulozitate construită de regizor şi e chiar interesant fiecare detaliu. xD Oricum, de apreciat secvenţele de zbor care te aruncă departe de toate şi te ajută să evadezi odată cu oamenii ăia gigantici albaştri călare pe păsări. Altfel, îmbină o mulţime de lucruri şi poveşti, idei şi bătălii. Un film care merită şi care nu l-am văzut de mult, mai exact din 2009 de la lansare când am fost cu Simona şi Tudor în Polus xD. 
  • Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides(2011) cu Johnny Depp, Penélope Cruz
* Trebuia să-l văd la cinema, numa că am tot amânat şi-apoi am uitat şi până la urmă n-am mai avut răbdare, şi-ntrun final l-am descărcat(la o calitate mediocră) de pe net. Oricum, a fost destul de drăguţ, cu Jack atât de bine conturat şi jucat de Depp. Comedie, dragoste, aventură, o îmbinare perfectă cu de toate. Efectele speciale au fost iarăşi drăguţe, păcat că Will Turner nu şi-a mai zvânturat pleata pe-acolo, se putea măcar să se-aducă aminte de el, că naiba, trei filme el a fost protagonistu'. Da' fie, cu sau fără Turner, ultimu' film din serie îi bun şi merită văzut. 
  • Tristan + Isolda(2006) cu James Franco, Sophia Myles
* Mi-a venit pe moment ideea să văd filmu' ăsta, după ce în "Nuntă în cer" a pomenit trecător Eliade de cuplurile celebre. Atunci mi-am amintit că şi la şcoală, la ora de română am vorbit despre aşa ceva şi-atunci m-am gândit să încerc filmu'. Actorii, după cum au fost aleşi merită nota 10, prin simplul fapt că cei doi îndrăgostiţi sunt potretizaţi perfect de interpreţii lor. Surprinzător a fost însă apariţia lui Rufus Sewell în rol pozitiv, care m-a cam uimit în primă fază. Oricum, scenariul e îngrijit şi legenda e bine urmată. Chiar dacă e cam lacrimogen şi se sfârşeşte foarte tragic, filmu' merită văzut atent pentru că e chiar foarte bun. xD 
  •  127 Hours(2010) cu James Franco
* Ăsta a fost mai mult un film instructiv care, referitor la acţiune a fost sec, dar care a compensat mult la ideea "tehnici de supravieţuire". În orice caz, după prăbuşirea aia haotică-n gaură cu o piatră imensă care i-a blocat mâna, am realizat că veci n-o să pornesc singură în drumeţii sau fără ca măcar să anunţ pe careva. Ce a fost mai marcant, că totul se trage dintr-o întâmplare reală, a alpinistului Aron Ralston care chiar a rezistat cinci zile undeva la câţiva metri buni sub pământ, până şi-a tăiat mâna şi s-a târât afară. Serios tip, în orice caz. 
  • Pineapple express(2008) cu Seth Rogen, James Franco, Danny McBride
* Băi am crezut la început că tipu' ăsta, James Franco, îi ceva actor serios, da după filmu' ăsta sincer... nu mai ştiu ce să cred. Acţiunea a fost anapoda, plină de drogaţi paranoici şi fiecare acţiune întreprinsă de "bad guys" ghicită înainte de nişte fumători înrăiţi de iarbă rară. Băi, îmi plac filmele cu oameni care fumează şi apoi se transformă într-un fel de roboţei boemi, da până una-alta, filmu' ăsta parcă o fost făcut de ceva regizor fumat în timp ce-şi dădea cel mai serios naşpa din viaţa lui. Desigur, nu o fost aşa jalnic filmu', că o avut ceva replici interesante şi momente faine, da cam rare. Multe chestii trase de coadă anapoda. 

Cărţi(aprilie - iunie)
  • Cronicile din Narnia - Calul şi băiatul scrisă de C.S.Lewis(1954) - recitită  
 *Am terminat în sfârşit şi a treia carte din serie. Sincer, sunt foarte drăguţe, copilăroase şi au o acţiune interesantă. Prinţi, prinţese şi animale care pot vorbi, îmi amintesc atât de mult de copilărie şi de cât de bine era la 10 ani. Oricum, îmi place felul în care sunt construite civilizaţiile şi mai ales tărâmul din Narnia. A treia carte a fost chiar foarte frumoasă! 
  • Şarpe şi cercel de Hitomi Kanehara (2006) - recitită. 
*Dacă e să tot recitesc cărţi perioada asta, m-am gândit că de ce să nu încerc şi ceva nu neapărat indicat copiilor. Sincer, e o carte profundă, cu o temă controversată şi oameni frumoşi. Da, Shiba e chiar unul dintre ăia frumoşi cu tot cu pierce-urile, tatuajele şi chelia lui. Ama în schimb nu e prea lăudat, pare mai mult un fel de papă-lapte care nu prea şi-a găsit bine hobby-ul de a-şi găuri corpu'. Şi totuşi, el îi ăla cu limba despicată! Oricum, a fost drăguţă cartea, a meritat să o recitesc.   
  •  Cronicile din Narnia - Prinţul Caspian scrisă de C.S.Lewis(1951) - recitită.
*Am recitit-o asta după ce am apucat la "Şarpe şi cercel" de-am gătat-o. Fie, a fost drăguţă da pe final sincer a fost copilăroasă. Defapt desigur, mi s-a terminat perioada "childish" când aveam nevoie de copilării în cărţi. Yep, acuma îi altceva, mai ales că am citit şi văzut filmu' "Hebi ni piasu." Fie, altfel a fost o carte frumoasă unde Caspian a fost destul de interesant, mai ales că eu îl tot aveam în cap pe Ben Barnes.  
  •  Enciclopedia zmeilor scrisă de Mircea Cărtărescu(2002) 
*Cartea asta am împrumutat-o de la profa de română după ce într-un capitol am vorbit despre zâne. Ea o început să vobească despre chestii fantastice şi despre fiinţe supranaturale, şi-aşa am ajuns într-o oarecare măsură de la zâne la zmei. A fost drăguţ, mai ales că asta a fost prima carte pe care-am citit-o de la Cărtărescu şi care mi-a plăcut. A fost foarte interesantă şi aducea, prin detaliile alea exacte cu o enciclopedie. Foarte faină, merită citită. 
  •  Copiii libertăţii scrisă de Marc Levy(2009)
*Am luat-o de la bibliotecă pentru că era singura interesantă de la "noutăţi". Nu am fost extraordar de încântată când am deschis-o prima dată, da' după ce am început să citesc prima frază, eram pe spate deja. Da, e una dintre puţinele cărţi pe care-am citit-o încontinuu şi pentru care-mi făceam timp să citesc. Mi-a fost chiar dor de o astfel de carte care să mă captiveze şi care să-mi dea atâtea senzaţii drăguţe. Merită citită, acţiunea e atât de bine povestită, şi tragediile sunt atât de dureroase. Dacă-mi amintesc bine, am şi plâns puţin. Îi o carte extraordinară, se înţelege că acum îs în căutare de cărţi scrise de Marc Levy.    
  •  De ce iubim femeile scrisă de Mircea Cărtărescu
*Profesoara de română a dat o listă de lecturi pentru capitolu' dragostea, şi din grămada aia, ce-am găsit acceptabil la bibliotecă a fost asta. A fost a treia carte de-a lui Cărtărescu pe care-am citit-o şi sincer tot mai mult îmi place felul lui de-a scrie. "Travesti" m-a cam dezamăgit, "Enciclopedia zmeilor" m-a făcut să-mi schimb părerea despre el, iar "De ce iubim femeile" m-a obligat să afirm că tipu' ăsta chiar nu-i aşa de rău şi că stilul lui e chiar diferit şi drăguţ în felul lui. Da, cartea împărţită-n atâtea povestioare micuţe a fost foarte interesantă, prin felul ei concentrat şi scurt de-a prezenta fiecare idee şi detaliu. Foarte interesantă, merită citită. 
  •  Vieţile secrete ale Pippei Lee scrisă de Rebecca Miller
*După mult timp de lălăială cu cititu', am început să gust din nou savoarea fiecărei cărţi. Defapt, am găsit motivul "abandonului" provizoriu, şi anume calitatea lecturii. Aveam nevoie de cărţi bune, cărţi care să fie interesante şi care să nu mă invite la moţăială după fiecare pagină. Fie, "Vieţile secrete ale Pippei Lee" a reuşit să mă atragă şi în vreo câteva zile am "dat-o gata". Chiar dacă în început a fost de-a dreptul plictisitoare cu detaliile alea degeaba despre pensionari, în mijloc s-a schimbat puţin situaţia şi a fost prezentată viaţa aia trăită într-un stil hardcore a lui Pippa înainte de-a ajunge bătrână respectabilă cu doi copii. Oricum, nu mi-a dat idei(prea multe) şi pentru asta chiar o recomand. Merită citită. xD
  • Vampiraţii: Demonii oceanelor scrisă de Justin Somper 
* Încă îs în căutarea unei cărţi bune şi sincer nu ştiu cum m-am putut gândi că primul volum dintr-o serie de mai multe care urmăresc povestea clişeu a unor orfani care pleacă de acasă şi ajung mari eroi poate să se ridice la aşteptările mele. Sincer, a fost drăguţă şi am citit-o destul de repede pentru că oarecum captivează prin detalii, însă nu e nimic spectaculos. Totul previzibil. M-am gândit să mă apuc şi de restul volumelor, dar apoi am realizat că n-am de ce. Ştiu, sau bănuiesc mare parte din scenariile cum s-ar putea încheia viitoare carte. De altfel, există o mulţime de asemănări cu "Piraţii din Caraibe", şi singura chestie originală din carte e ideea de vampirat, o combinaţie obosită dintre un pirat şi-un vampir. Ceva nou, în rest tot îi la fel. Oricum, îi de citit pentru copii între 12 şi 14 ani, pe la 16 parcă te cam zgârie la inteligenţă.
  • Îţi aminteşti cum a fost prima oară? scrisă de Jenny Colgan
 * Am terminat-o acuma, de vreo 10 minute şi sincer nu a fost cine ştie ce. O carte de-aia de autobuz pe care o citeşti odată şi după o arunci - în cazul meu o returnezi la bibliotecă şi n-o mai cauţi veci. Finalul l-am ghicit fără efort şi cam aşa o fost cam toată acţiunea - simplă şi total previzibilă. Totuşi a fost interesantă diferenţa şi capacitatea de gândire a Florei, felul în care ea se contopea printre adolescenţi şi toate alea. Ciudat totuşi groapa aia de întrebare numită: "Cum Ispas se tot învârtea ea printre lumi?"
  • În altă viaţă scrisă de Marc Levy
 * La început n-a fost cea mai excepţională carte, însă treptat s-a transformat într-un fel de burete care îmi absorbea dorinţa de a citi cât mai mult şi am devenit oarecum maniacă, purtând cartea asta cam peste tot. Oricum, a fost drăguţă cu ideea foarte originală pe alocuri şi clişeică pe alte părţi, cu dragostea eternă şi sufletele pereche care se întâlnesc adeseori şi în vieţile următoare. Stilul uşor şi cursivitatea poveştirii ridică mult calitatea cărţii. Merită citită!
  • Nuntă în cer scrisă de Mircea Eliade
* Primul meu scriitor român pe care l-am apreciat întodeauna a fost Eliade. Omu' ăsta scrie bine, se pricepe şi are câteva cărţi foarte drăguţe. Nuntă în cer e una din cărţile recomandate de profesoara de română la capitolul dragoste. Interesantă povestea vieţii Ileanei, femeia care fuge întodeauna şi care la început se lasă pradă complet iubirii şi apoi o reneagă temătoare. Da, a fost o carte interesantă, plină de sentimente şi imagini calde, însă conturată pe temerile oamenilor. De ce un bărbat trebuie să mintă într-atâta şi să fie atât de nehotărât în legătură cu propriile-i sentimente pentru femeia cu care stă? Ileana a fost o nenorocoasă, avâd relaţiile acelea tragice, iar întrebarea finală a lui Mavrodin a fost de-a dreptul şocantă. Până la urmă, cu siguranţă nu s-a omorât, însă totuşi... 

Seriale(aprilie - mai)
  • Vampire Diaries cu Ian Somerhalder, Nina Dobrev, Paul Wesley, Michael Trevino - s. 2 ep. 8 - 20
Sezonu' unu şi o parte din sezonu' doi le-am văzut mai demult, aşa că acuma o trebuit numa să mă apuc de ce-or mai apărut. Sincer, a devenit a naibii de bun serialu' şi într-o oarecare măsură eram "addicted". Wow, chiar nu mă aşteptam ca de la povestea aia plictisitoare cu doi tipi îndrăgostiţi de acceaşi tipă să se ajungă la încâlceala actuală. Oricum, serialu' e superb şi abea aştept episoadele viitoare.  
  •  Skins cu Nicholas Hoult, Hannah Murray, Joe Dempsie - s 1 + 2.