Probabil că-n întuneric nu se pot vedea cicatricile. Poate-n întuneric o să reuşeşti să ascunzi şi sângele închegat pe răni. Mai rămâne numai strădania de a-ţi colora faţa cu-n surâs fals, şi apoi întregul teatru ar fii mândru de talentul tău actoricesc.
Dar defapt tu nu poţi zâmbi şi nici măcar nu poţi să ascunzi coaja sângeroasă a rănilor.
Stelele-ţi strălucesc, călăuzindu-ţi cărarea şi luna zâmbeşte amară. Doar ea e martora luptei din sufletul tău, doar ea e capabilă să asiste la războiul sângeros care-ţi năpădeşte mintea.
marți, 26 aprilie 2011
luni, 25 aprilie 2011
Hai să ne spânzurăm de felinare şi să trăim din amintiri.
Da, sincer asta-i cea mai actuală postare de pe tumblr şi într-o oarecare măsură m-a lovit. Da, inevitabil o să se întâmple şi chiar dacă n-ar exista sentimentu' ăla de trezire degeaba, tot cam două săptămâni mai îs până una-alta.
Sincer, cea mai drăguţă chestie ar fii să există amintiri care să le poţi împacheta, momente care să le poţi păstra lângă tine pentru totdeauna. Şi sentimentele. Sentimentele ar fii frumos să poată rămâne acolo şi timpul să treacă şi să treacă şi intensitatea lor să învolbureze constant inimile noastre. Da' nu, la noi nu se poate aşa ceva. Noi uităm momentele, noi uităm sentimentele şi uităm fiecare parte din ce-a fost odată.
Şi totuşi, ce se poate face? Cine poate face ceva?
joi, 21 aprilie 2011
Poza-mi vorbeşte, muzica se opreşte şi cineva-mi zâmbeşte.
Nu ştiu de ce, da poza asta-mi spune atâtea! Ioi, parcă-mi vorbeşte, nu alta. Serios, îi aşa de ciudată, atâta de diferită şi de altfel.
Fie, îi destul de ciudată totuşi toată treaba p-aci. Bliţu' ăla, era mai bine fără el şi dacă-i ieşea faţa la Simona. Da oricum, îi mult mai bine aşa, exprimă multe. Plus Oaia e aşa prinsă "în mişcare".
Altfel, se poate vedea uşor că în poză-s trei oameni binedispuşi cu ochelari de soare.
Ps: Îi totu' ciudat până la urmă, da cui i pasă?
miercuri, 20 aprilie 2011
Arătăm diferit, gândim diferit şi suntem tot ăia.
În ultimul timp am cam fost bântuită de ideea pierce-urilor, tatuajelor, chestiilor care te fac să arăţi altfel şi îţi schimbă înfăţişarea pe viaţă.
Sincer, de mult mă cam bate pe umăr gându' să-mi scriu ceva pe mână şi desigur, nu ceva enorm, nu ceva extravagant şi ciudat. O chestie mică şi drăguţă şi care să mă reprezinte.
Da' desigur, asta înseamnă că am nevoie de bani, de curaj şi de o grămadă de alte chestii cum ar fii aprobarea alor mei. Da, probabil că ăsta-i cam principalu' inconvenient şi pe la un 18 ani o să trec cu siguranţă de el pentru că de la 18 ani fiecare poate să facă ce vrea, nu?
Mă simt ciudat şi aştept să fiu acceaşi. Trag aer în piept şi observ că plămânii mei îl conservă în acelaşi mod. Ochii mei văd la fel şi când zâmbesc se văd aceiaşi dinţi. Îs tot aia, nu?
Atunci de ce toţi zic că m-am schimbat? De ce toţi se uită altfel la mine şi mă desconsideră? Îmi urlă sufletul de copil în mine, plânge fiecare bucată de trecut care m-a construit odată şi fiecare amintire doare. Da' degeaba. Cică-s alta.
Sincer, de mult mă cam bate pe umăr gându' să-mi scriu ceva pe mână şi desigur, nu ceva enorm, nu ceva extravagant şi ciudat. O chestie mică şi drăguţă şi care să mă reprezinte.
Da' desigur, asta înseamnă că am nevoie de bani, de curaj şi de o grămadă de alte chestii cum ar fii aprobarea alor mei. Da, probabil că ăsta-i cam principalu' inconvenient şi pe la un 18 ani o să trec cu siguranţă de el pentru că de la 18 ani fiecare poate să facă ce vrea, nu?
Mă simt ciudat şi aştept să fiu acceaşi. Trag aer în piept şi observ că plămânii mei îl conservă în acelaşi mod. Ochii mei văd la fel şi când zâmbesc se văd aceiaşi dinţi. Îs tot aia, nu?
Atunci de ce toţi zic că m-am schimbat? De ce toţi se uită altfel la mine şi mă desconsideră? Îmi urlă sufletul de copil în mine, plânge fiecare bucată de trecut care m-a construit odată şi fiecare amintire doare. Da' degeaba. Cică-s alta.
marți, 19 aprilie 2011
Aripi hăituite de timp.
O să vină un timp când o să am propriile mele aripi şi atunci poate o să te ridic şi pe tine. O să vină un timp când eu şi tu vom fii deasupra lor şi mizeria de-acum va fii doar ca o amintire supărătoare. Nu vor mai fii ei care să ne hăituiască.
Dar până atunci mai este. Până atunci mai e.
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Racoviţă Open 2011
Acum am ajuns din Cluj. Am fost, după cum era de aşteptat la prima ediţie a turneului de debate desfăşurat aci aproape, Racoviţă Open 2011. Dacă la Sfântu' m-am plâns c-a fost complicat, sincer aici a fost de o grămadă de ori altfel.
Aici am mers de dimineaţă în Cluj şi ne-am trezit la şapte şi ne-am întors la opt acasă. Aici am jucat patru meciuri din care două impromptu şi două pe sancţiunile prepared, "Acest Parlament ar elimina sanctiunile economice ca masura de politica internationala." şi "Acest Parlament ar exonera de raspundere lucratorii vamali care contribuie la demascarea faptelor de coruptie din sistemul vamal."
Fie, am jucat mai prost ca niciodată. Dacă la Sfântu' s-a văzut o evoluţie şi am putut vorbi lejer, aici am avut probleme dubioase cu limbaju' şi exprimarea şi cu fluenţa ideilor. Fie, nu-s eu de vină, îs mai mult alea două nopţi nedormite şi emoţiile. Da, în primu' meci am avut şi "spectatori neanunţaţi". Am crezut că o să plâng când am văzut că e acolo. Gosh, a fost atâta de ciudat!
Oricum, am câştigat un meci şi cred că l-am luat şi pe ultimul. Fie, măcar a trecut. Am terminat şi cu asta.
Ps: Asta cred c-a fost ultima competiţie de debate. Am dezamăgit unii oameni şi mai presus de toate m-am dezamăgit pe mine.
Aici am mers de dimineaţă în Cluj şi ne-am trezit la şapte şi ne-am întors la opt acasă. Aici am jucat patru meciuri din care două impromptu şi două pe sancţiunile prepared, "Acest Parlament ar elimina sanctiunile economice ca masura de politica internationala." şi "Acest Parlament ar exonera de raspundere lucratorii vamali care contribuie la demascarea faptelor de coruptie din sistemul vamal."
Fie, am jucat mai prost ca niciodată. Dacă la Sfântu' s-a văzut o evoluţie şi am putut vorbi lejer, aici am avut probleme dubioase cu limbaju' şi exprimarea şi cu fluenţa ideilor. Fie, nu-s eu de vină, îs mai mult alea două nopţi nedormite şi emoţiile. Da, în primu' meci am avut şi "spectatori neanunţaţi". Am crezut că o să plâng când am văzut că e acolo. Gosh, a fost atâta de ciudat!
Oricum, am câştigat un meci şi cred că l-am luat şi pe ultimul. Fie, măcar a trecut. Am terminat şi cu asta.
Ps: Asta cred c-a fost ultima competiţie de debate. Am dezamăgit unii oameni şi mai presus de toate m-am dezamăgit pe mine.
luni, 11 aprilie 2011
Cu trei cuvinte şi un shot.
Atunci când lumina s-a stins, am reuşit să văd doar strălucirea ochilor tăi şi surâsul care-ţi creiona chipul. Conturul stelelor de afară şi lumina lunii intrau pe fereastra deschisă, înfiorându-ne împreună cu picurii reci de ploaie care udau parchetul.
Atingerea vântului şi muşcătura dureroasă de pe gât m-au trezit pentru câteva secunde din visare, ca mai apoi mâna lui rece, care m-a tras pe covorul pufos şi călduţ să îmi indice câteva sclipiri purpurii în dreptul tavanului.
- Artificii pe tavan! am ţipat, entuziasmată. Artificii pe tavan. Am încercat să mă ridic, să apuc una în palme însă el m-a tras mai aproape, a început să mă sărute şi mi-a interzis discret să mă ridic.
- O să te aştepte. O să te aştepte numai pe tine.
Şoapta lui devenise cuţitul care taie adânc între lumi. Ne-am strâns în braţe, ne-am rostogolit departe de zgomotele celorlaţi frustraţi şi am închis ochii, ameţiţi de bubuitul familiar al artificiilor de pe tavan.
Trecuseră secole. Praful se puse pe amintiri şi pe chipurile înmormântate de mult în marmură albă a cunoscuţilor. Rămăseseră doar artificiile de pe tavan şi chipurile noastre extaziate.
- Tavanul tău e cerul meu. Vocea îmi tremura, iar atunci când el s-a ridicat, şi-a întins mâinile şi a cuprins o sclipire purpurie în palmă ochii au început să-mi strălucească.
Simţeam lacrimi în ochi. Simţeam stropi de ploaie udându-mi spatele gol, însă nu conta. Zâmbetul care-mi apăru chipul luminase încăperea, iar artificiile începuseră să bubuie mai tare, într-o melodie haotică.
Fie, mi-a venit pe moment şi e de înţeles că se trage de la noua melodie de la Vunk, "Artificii pe tavan". Deci e genială, am iubit-o la minut, la fel cum am iubit-o şi pe Simona după ce mi-o zis de ea.
Altfel, treaba merge bine. Fiecare se descurcă cum poate, mai ales că vine vacanţa de Paşti(într-un final).
Până la urmă tre', chiar tre' să pun piesa aici:
Vunk - Artificii pe tavan
Atingerea vântului şi muşcătura dureroasă de pe gât m-au trezit pentru câteva secunde din visare, ca mai apoi mâna lui rece, care m-a tras pe covorul pufos şi călduţ să îmi indice câteva sclipiri purpurii în dreptul tavanului.
- Artificii pe tavan! am ţipat, entuziasmată. Artificii pe tavan. Am încercat să mă ridic, să apuc una în palme însă el m-a tras mai aproape, a început să mă sărute şi mi-a interzis discret să mă ridic.
- O să te aştepte. O să te aştepte numai pe tine.
Şoapta lui devenise cuţitul care taie adânc între lumi. Ne-am strâns în braţe, ne-am rostogolit departe de zgomotele celorlaţi frustraţi şi am închis ochii, ameţiţi de bubuitul familiar al artificiilor de pe tavan.
Trecuseră secole. Praful se puse pe amintiri şi pe chipurile înmormântate de mult în marmură albă a cunoscuţilor. Rămăseseră doar artificiile de pe tavan şi chipurile noastre extaziate.
- Tavanul tău e cerul meu. Vocea îmi tremura, iar atunci când el s-a ridicat, şi-a întins mâinile şi a cuprins o sclipire purpurie în palmă ochii au început să-mi strălucească.
Simţeam lacrimi în ochi. Simţeam stropi de ploaie udându-mi spatele gol, însă nu conta. Zâmbetul care-mi apăru chipul luminase încăperea, iar artificiile începuseră să bubuie mai tare, într-o melodie haotică.
Fie, mi-a venit pe moment şi e de înţeles că se trage de la noua melodie de la Vunk, "Artificii pe tavan". Deci e genială, am iubit-o la minut, la fel cum am iubit-o şi pe Simona după ce mi-o zis de ea.
Altfel, treaba merge bine. Fiecare se descurcă cum poate, mai ales că vine vacanţa de Paşti(într-un final).
Până la urmă tre', chiar tre' să pun piesa aici:
Vunk - Artificii pe tavan
Ps: Nu intreba cat este ceasul
Nu lasa sa se puna praful
Pe dorinta de a sifona cearseaful
Cu trei cuvinte si un shot
Cu un sarut si un oftat
Iti intind covorul rosu pana la pat
Nu lasa sa se puna praful
Pe dorinta de a sifona cearseaful
Cu trei cuvinte si un shot
Cu un sarut si un oftat
Iti intind covorul rosu pana la pat
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Mototolită de timp.
Atunci când sângele nu a mai curs şi fiecare rană s-a închis definitiv, tu te-ai trezit. Ameţită, puţin speriată dar întoarsă în realitate ai realizat că, departe de căsuţa construită din iluzii, te-ai transformat într-o stafie îngenuncheată de soartă şi de timp, uitată de razele soarelui şi trântită dureros în nămolul murdar al tristeţii.
Dar era prea târziu. El plecase de mult timp, amintirea lui era asemeni unei vagi imagini creionate cu un pix prost iar mirosul care-ţi pătase palmele, părul şi hainele dispăruse.
Dar era prea târziu. El plecase de mult timp, amintirea lui era asemeni unei vagi imagini creionate cu un pix prost iar mirosul care-ţi pătase palmele, părul şi hainele dispăruse.
vineri, 1 aprilie 2011
Un fel de "Hai să ţinem minte." III
Filme(aprilie - iunie)
Fie, acuma ce contează-i că măcar în final o rămas împreună ciudatu' ăla de conte cu ea. Sincer, eu vroiam să rămână Kristine cu fantoma, chiar dacă era umpic deraiat, era mai plin de chestii faine. Fie, a fost un film drăguţ şi melodia de la Nightwish l-o făcut de 100 de ori mai fain. (că doar de-aia am vrut să-l văd prima dată, se înţelege).
Altfel, păcat că era asiatică situaţia, dacă ar fii fost europeni sau americani la sigur ar fii arătat într-un alt mod totul. Totuşi, a fost un film bun şi dacă faci abstracţie de scenele sado şi exagerate de violenţă, merită văzut.
Cărţi(aprilie - iunie)
Seriale(aprilie - mai)
- The Phantom of the Opera (2004) cu Gerard Butler, Emmy Rossum, Patrick Wilson. - revăzut.
Fie, acuma ce contează-i că măcar în final o rămas împreună ciudatu' ăla de conte cu ea. Sincer, eu vroiam să rămână Kristine cu fantoma, chiar dacă era umpic deraiat, era mai plin de chestii faine. Fie, a fost un film drăguţ şi melodia de la Nightwish l-o făcut de 100 de ori mai fain. (că doar de-aia am vrut să-l văd prima dată, se înţelege).
- Candy(2006) cu Heath Ledger, Abbie Cornish - revăzut
- Hebi ni pasu(2008) cu Yuriko Yoshitaka, Kengo Kora, Arata
Altfel, păcat că era asiatică situaţia, dacă ar fii fost europeni sau americani la sigur ar fii arătat într-un alt mod totul. Totuşi, a fost un film bun şi dacă faci abstracţie de scenele sado şi exagerate de violenţă, merită văzut.
- Van Helsing (2004) cu Hugh Jackman, Kate Beckinsale - revăzut
- Black Swan(2010) cu Mila Klunis, Natalie Portman
- Unknown(2011) cu Liam Neeson
- Queen of the Damned(2002) cu Stuart Townsend, Marguerite Moreau, Aaliyah - revăzut.
- The Wolfman(2010) cu Anthony Hopkins, Emily Blunt, Benicio Del Toro
- Requiem for a Dream (2000) cu Jared Leto, Jennifer Connelly
- Avatar(2009) cu Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver - revăzut
- Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides(2011) cu Johnny Depp, Penélope Cruz
- Tristan + Isolda(2006) cu James Franco, Sophia Myles
- 127 Hours(2010) cu James Franco
- Pineapple express(2008) cu Seth Rogen, James Franco, Danny McBride
Cărţi(aprilie - iunie)
- Cronicile din Narnia - Calul şi băiatul scrisă de C.S.Lewis(1954) - recitită
- Şarpe şi cercel de Hitomi Kanehara (2006) - recitită.
- Cronicile din Narnia - Prinţul Caspian scrisă de C.S.Lewis(1951) - recitită.
- Enciclopedia zmeilor scrisă de Mircea Cărtărescu(2002)
- Copiii libertăţii scrisă de Marc Levy(2009)
- De ce iubim femeile scrisă de Mircea Cărtărescu
- Vieţile secrete ale Pippei Lee scrisă de Rebecca Miller
- Vampiraţii: Demonii oceanelor scrisă de Justin Somper
- Îţi aminteşti cum a fost prima oară? scrisă de Jenny Colgan
- În altă viaţă scrisă de Marc Levy
- Nuntă în cer scrisă de Mircea Eliade
Seriale(aprilie - mai)
- Vampire Diaries cu Ian Somerhalder, Nina Dobrev, Paul Wesley, Michael Trevino - s. 2 ep. 8 - 20
- Skins cu Nicholas Hoult, Hannah Murray, Joe Dempsie - s 1 + 2.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)