Live and let die.

Sfârşit şi început.

2012-01-03T20:52:00.002+02:00

E ceva de când nu am mai scris pe-aici, şi raportat la ceilalţi ani, rata postărilor a scăzut considerabil. Tragic? Cui i pasă?
Altfel, inspiraţia mea n-a murit. E adevărat că am anumite dificultăţi să scriu, însă încă mă pot numi capabilă din punct de vedere al înşiruirii cuvintelor pe-o pagină.
Fie, anul ăsta din punct de vedere emoţional, n-am început totul bine însă toate s-au fixat până în prezent. Mă descurc şi sunt mulţumită.
Şi-atât. Ajunge. Mi-e somn.

Ps: An nou fericit şi împlinirea tuturor dorinţelor

Cândva era altfel...

2011-12-17T22:33:00.000+02:00

Atunci când întunericul îmi umbreşte imaginaţia, ce pot să fac? Vreau să scriu. Mi-e dor să pot înşirui cuvinte în documente word sau pe hârtie. Mi-e sete să simt fiecare propoziţie acordată şi să pot fii înapoi printre grămada de litere.
Am nevoie de inspiraţie. Am nevoie de o motivaţie. Cineva să-mi aducă înapoi creativitatea. Şcoala mă seacă şi totul nu mai e cum a fost.

Acum citesc cărţi scrise de români, tâmpite, în care fiecare cuvânt e o măgărie şi paragrafele parcă-s capitole. Nu mai suport întreaga batjocură numită "literatură românească". Totul e o tortură şi inspiraţia mea a fugit. Cineva a răpit-o şi cineva trebuie să o aducă înapoi. Mi-e dor!

Dacă Rebreanu avea un stil uşor şi nu prea aburea în "Ion", Petrescu e un snob care se consideră un filosof înnăscut şi care aberează şi dezbate o idee douăzeci de pagini de parcă nu e capabil să spună în trei propoziţii şi ajunge să debiteze bâlbâit trei pagini... Interesantă carte de citit, că nici pe veceu nu te mai poţi relaxa când o ai în faţă.

Back in black.

2011-12-16T14:57:00.001+02:00

A trecut parcă atâta de când n-am mai postat nimic... Mă simt ciudat acum să scriu şi parcă nici nu ştiu ce. De obicei îmi vine pe moment inspiraţia, însă acum... defapt cred c-am pierdut capacitatea de-a scrie lucruri drăguţe acum ceva timp. Se mai întâmplă şi de-astea.
Şi pentru că sună bine şi-mi plac mult, o să înşir vreo câteva melodii:

Pentru că Scorpions au fost, sunt şi vor fii o legendă întodeauna!

Cu melodia asta-mi vin în cap multe amintiri...

Colder e una din melodiile drăguţe de la Charion, pe lângă Christina Bleeds şi Little angel.

Sună-mă pentru că M. Cărtărescu e român şi pentru că a scris.

2011-12-01T13:06:00.000+02:00

Suna-ma,suna-ma macar azi

de Mircea Cartarescu

sunt asa de trist,tu nu tii la mine.

stiam ca tu nu poti sa tii la mine.

…si construisem un dirijabil de catifea reiata doar pentru tine

…si cladisem un castel cu giruete de discuri cu Dylan doar pentru tine

…si pavasem autostrazi de cristal cu amprentele mele doar pentru tine

…si vanasem pauni cu alice de frezii doar pentru tine

…si incepusem sa cred ca lumea o poti tine-n palmele facute caus

…si ca poti sa bei din ea pana te saturi si ca toata noaptea apoi te vor arde pe gat constelatiile

…si incepusem sa sper ca voi musca odata buzele existentei

…si incepusem sa sper ca voi scapa de coasa de plexiglas

acum insa e totu-n ruine:

nu te gasesc la telefon si de cinci zile nu mi-ai dat telefon!

imi luasem abonament pe toate liniile din palma ta.

facusem cabotaj secole-ntregi de-a lungul coastelor tale.

te privisem cum iti faci in oglinda ovala genele,cromozomii.

cum rujezi norii,cum demachiezi soarele, cum dai cu oja pe turle

mâță, gandeste-te:

nu mai esti mica, da-te jos din cartierul cu strazile veștede

nu mai minti,nu te preface si nu ma-nsela.

sunt asa trist, dragostea noastra n-o sa dureze

tu nu tii la mine.

…si construisem un parc bomarzo cu monstri de sulf pentru tine

…si imi vatuisem umerii blocului ca sa par mai impozant pentru tine

…si intinsesem intre avioanele sanitare ghirlande de gura leului

…si cumparasem un firgider cu aripi de fluture tropical

…si incepusem sa cred ca pot asana timpul si ca pot umbla apoi cu cizme de cauciuc prin albia umeda si goala unde cursese timpul si ca pot aduna pestii fantastici care inotasera in apa timpului,pestii cu scheletul de ace de ceas,cu urechi de fotografiim cu inima de ochi omenesti

si incepusem sa sper ca voi sparge in dinti cochilia mortii

si incepusem sa sper ca iti voi vedea pasii,ca iti voi auzi pielea

de toate s-a ales praful.

ah,suna-ma,suna-ma macar azi!

Un fel de "Hai să ţinem minte" V

2011-11-01T16:46:00.015+02:00

Filme(noiembrie - ianuarie)

The change up cu Ryan Reynolds, Jason Bateman şi Leslie Mann

* Mi-a recomandat filmul Peţi azi la şcoală, şi chiar dacă-i miercuri şi mâine-i grea ziua, tot mi-am făcut spaţiu ş-am văzut un film, cred că-n zece ani într-o săptămână cu şcoală. Fie, a fost foarte drăguţ şi acţiunile au fost pe alocuri chiar foarte comice. Desigur, simetria dintre ei a fost foarte tare. Chiar mi-a plăcut cum cei doi au ajuns să ducă dorul vechilor vieţi... Un film interesant care merită văzut. Comedie pe parcurs, emoţional la sfârşit.

The other Boleyn Girl cu Nathalie Portman, Scarlett Johansson, Eric Bana

* Pentru că tot am făcut la istorie despre revoluţia engleză ş-am povestit puţin despre Henric al VII-lea, m-am gândit că n-ar strica să văd măcar un film istoric care are o temă destul de dezbătută. Desigur, a fost un film drăguţ, cu tot cu tema tragică în care o domnişoară "floozie" încearcă să-l joace pe regele Angliei pe degete, rănindu-şi chiar propria soră şi ajungând într-un final să fie condamnată la moarte. Fie, a fost interesantă mai ales prestaţia lui Scarlett Johansson de soră mai mică speriată care are părul blond şi magnific şi lung şi care e eclipsată de o soră mai mare răutăcioasă. Fie, mi-a plăcut mult c-a început şi s-a terminat c-o joacă de copii. Oricum, merită văzut filmul.

Bad Teacher cu Cameron Diaz

* L-am văzut pe bucăţi şi m-a distrat foarte tare. A fost o temă destul de interesantă cu profesoara care fuma marijuana şi îşi strângea bani la fiecare salariu pentru-n implant de mărirea sânilor.
Şi totuşi, finalul a zguduit prin ideea că până la urmă tot dragostea învinge, chiar dacă umblii după bani sau nu. x] Un film drăguţ şi cu o mulţime de faze haioase, că doar nu degeaba e comedie.

No strings attached cu Ashton Kutcher, Natalie Portman, Kevin Kline

* Cât am stat acasă, luni, am avut umpicuţ de timp să mă tot uit la filme. Ăsta a fost unul dintre ele. Mi-a plăcut mult, cu acţiunea imprevizibilă, cu personajele drăguţe (yeah, Ashton) şi cu sfârşitul fericit. Un film interesant care merită văzut. :]

Machete cu Danny Trejo, Steven Seagal, Jessica Alba, Michelle Rodriguez

* Filmul ăsta l-am văzut ieri şi a fost primul meu film cu Danny Trejo (de-aia m-am uitat la el, mai sincer spus). Îl văzusem ca dealer de arme în Sons of Anarchy, însă într-un film cu el în rol principal a fost total altceva. E impesionant cu mişcările şi joacă destul de bine. Un film care mi-a plăcut, mai ales prin prezenţa celor doua "hot chicks". N-am ştiut cu care avea să stea Machete în final, însă poliţista a fost o alegere ok. :]

Real Steel cu Hugh Jackman

*Aseară am văzut filmul şi a fost interesant. Mi-a plăcut mult ideea roboţilor care au înlocuit oamenii în ring şi felul în care a decurs acţiunea. Desigur, am fost dezamăgită de ideea că l-au bătut ăia trei, da totuşi, finalul a fost foarte drăguţ. :] Merită văzut mai ales că copiluţu' era de-a dreptu' simpatic cu păru tuns ca o oală şi hotărârea fantastică.

Dirty Dancing: Havana Nights cu Diego Luna, Patrick Sweyze, Ramola Grai

*M-am uitat la filmul ăsta puţin din plictiseală. Îl aveam pe lista "de văzut" de mult, însă tot am amânat. Sincer, nu se compară deloc cu prima versiune de Dirty Dancing. Un "remake" sau mai exact "reinspiring" slăbuţ. Actorii erau cam anemici şi parcă secundarii îi întreceau pe protagonişti, iar acţiunea era cam aiurea. În general îmi plac filmele în genu', însă ăsta chiar m-a dezamăgit. Drăguţă a fost în schimb apariţia lui Patrick Sweyze ca instructor.

Cărţi(noiembrie - ianuarie)

Ion de Liviu Rebreanu

* Bine, l-am avut la lecturi obligatorii şi deci n-am avut nici o plăcere parcurgând cele 445 de pagini care, dacă stau să mă gândesc s-au putut numi şi-un calvar. N-a fost defapt vorba decât despre un ţăran care bătea pe toţi, muncea ca un cal şi îşi dorea multe pământuri şi care până la urmă a ajuns în pământ, Dumnezeu săturându-l de atâta pământ. Fix, carte românească, se înţelege, înţesată de ţărani, bătrâni şi oameni cu idei fixe. Şi cartea asta o fost făcută să fie.

Te voi revedea de Marc Levi

* Am citit cartea pentru că vroiam să trag umpicuţ de aer în piept după Ion. Fie, a fost drăguţă, cu tot cu romantismul exagerat şi multitudinea de siripoşenii. Altfel, mi-a plăcut cum a decurs întreaga acţiune, până la urmă ăsta-i un plus al naratorului, că ştie să facă totul lin şi uşor, să menţină un echilibru şi să îşi descrie frumos personajele. O carte care ar trebui citită doar de persoanele doritoare de dulcegării. :]

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

M-am cam luptat cu cartea asta o lună şi ceva. A fost foarte puţin interesantă, detaliile legate de bătăliile purtate de Ştefan în război fiind anapoda şi fără rost.
Acum mi-e greu să încerc să îmi amintesc ceva. Tot ce ştiu e că gelozia lui tâmpită şi exagerată nu l-a prea ajutat cu nimic. Desigur, în final tot a aflat că nevastă-sa-l înşela ca turcii.
Totuşi, încheierea mi-a plăcut. A fost drăguţă ideea cum că i-ar fii făcut o donaţie cu toate, incluzând şi trecutul.

Seriale(noiembrie - ianuarie)

Sons of Anarchy season 3, season 4.
Sex and the city season 1, season 2.

Tumblr, I ♥ you.

2011-10-30T00:18:00.000+03:00

Vampiri care mănâncă ciocolată Kinder.

2011-10-25T22:10:00.001+03:00

Până la urmă visele sunt numai experienţe ale subconştientului care prevăd o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apar în timpul somnului. Univers paralel sau locul în care fiecare-şi refulează cele mai ascunse dorinţe, este până la urmă o călătorie fantastică unde se pot întâmpla lucruri pe care ni le-am dorit sau nu.

Fie, astăzi cineva mi-a zis înainte să îmi iau rămas bun ceva legat de nişte vise dulci cu vampiri care mănâncă ciocolată kinder. Poate că datorită lipsei ciocolăţii din ultimele ore, sau poate pentru că am (iar) o slăbiciune pentru sângerei, m-am topit.
E vorba până la urmă de tabloul ăla drăguţ întruchipat de-un sângerel care mănâncă ciocolată de copii. Fantastică privelişte!
Concluzia e că, până la urmă chiar aş vrea să visez un monstruleţ sângeros care mănâncă ciocolată Kinder. :]

Hai să fim citadini ca să putem citi înfriguraţi cărţi cu ţărani obosiţi.

2011-10-22T07:50:00.002+03:00

Zilele trecute am terminat de citit "Heart Shaped Box" şi asta a fost o lovitură de-a dreptul. De ce? Pentru că a trebuit fac rost de cartea obligatorie pentru lectura clasei a x-a care, să fiu sinceră, mă dezgustă în ultimul hal.

Cum ar putea România să evolueze, atunci când întreaga literatură obligatorie de citit în şcoală e plină de ţărani netemperamentali, bătrâne care caută oase şi alte bazaconii d-astea?
Nu cred că într-o altă ţară se studiază astfel de cărţi pentru oameni cu minte încuiată. Revenind la Ion. Cine e Ion? Un ţăran violent care se dă la o ţărancă şi care încearcă să izbească tot ce prinde. Fantastic portret! Fundalul romanului? Un cârd de ţărani care beau rachiu pe prispă, se ceartă cu popa şi se ascund prin hambare ca să... mă rog, un gunoi de carte, la fel ca o grămadă de cărţi româneşti scrise pentru a descrie un colţ împuţit din-vr'un sat necunoscut.
Până la urmă tot Eliade îi ăla care scrie bine şi care nu-şi bazează scriitura pe poveşti cu ţărani beţivi şi turbaţi.
Un căcat întreg românesc, asta-i defapt vestitul roman al lui Rebreanu'.

Apogeu' monotoniei.

2011-10-19T15:48:00.002+03:00

Astăzi e la fel ca ieri şi mânie o să fie la fel ca azi. Am nevoie de altceva. Vreau să fie iar altfel. Nu mai vreau să trăiesc pentru lunile viitoare, ci vreau să stau în prezent şi să fie drăguţ. Nu două ore, ci o zi-ntreagă.
Fie, aşa îi de fiecare dată în timpul şcolii. Nimic nu-i mai la fel ca vara, când indiferent de cât de multe chestii ciudate se întâmplă, tot îi fain.

Altfel, nu mai vreau să zic nimic. Vreau doar să fie doar iar vineri. Vreau să fie sâmbătă până-n 23 decembrie şi după iar să fie bine. Degeaba.
Azi cred că termin "Heart Shaped Box" şi o să încep "Ion". Iei! Îs aşa fericită că-mi vine să înjur.

Ciocolată.

2011-10-13T20:22:00.000+03:00

Azi am avut parte de cel mai dulce răspuns. Azi a fost ca ciocolata de bună vocea şi privirea lui.

Tumblr, I ♥ you.

2011-10-12T16:36:00.000+03:00

Dimineaţa pe răcoare, înainte de plecare.

2011-10-12T07:32:00.003+03:00

E atât de obositor să mă trezesc la şapte-n fiecare dimineaţă. M-am săturat. Vreau să dorm măcar până la opt, nouă. Ce-i atât de greu să se schimbe ora de mers la şcoală, ca să nu se mai lupte nimeni pe absenţe şi restu' chestiilor aiurea?
Oricum, până la urmă tot ucigaşă de dinozauri sunt. Da, îl aveam pe mână şi acum nu îl mai am.

De ce nu-ţi place pisicu'?

2011-10-09T21:07:00.001+03:00

Doare.

De ce-a trebuit să-mi rupă aripile şi apoi să mă lase îngropată într-un cimitir de suflete vândute unui deavol material, inexistent şi monstruos?

Doare.

Nu mai e soare, nu mai e nici fericire şi nici prea multă libertate. Acum totul nu-i decât o îngrădire dureroasă cu spini şi ace care înegreşte fiecare porţiune de piele şi nu se cicatrizează decât după ce sângele a udat toate pietrile mormintelor de marmură albă.

Doare.

Lumina nu mai e la fel de strălucitoare şi totul e schimbat. Lanţuri şi bare de fier care rup totul în realitatea prăfuită. Gropi, întuneric şi disperare. Tristeţe, supărare şi deznădejde.

Doare.

Cel mai bine era să fii zburat departe de-aici. Undeva unde să nu fie aglomeraţie, oameni şi prostie. Doar un fel de libertate, fericire şi soare.

A trecut o grămadă de când nu am mai scris nimic pe-aici. Şi acum, nici măcar nu-s tristă. A fost ceva instantaneu. Un fel de nu ştiu ce chestie neserioasă care mi-a trecut prin cap. Mi-era dor de scris.

When the smoke is going down I'll rock you like a hurricane.

2011-10-09T11:31:00.000+03:00

Bine, până la urmă am apucat şi la bilete la Scorpions şi iar o fost bine aseară. Desigur, n-o început tot excelent pentru că în deschidere am crezut c-am greşit locaţia - era ceva trupă de greieraşi de munte care tot săreau ca nişte porcuşori săltăreţi. Fie, a fost umpic dubioasă situaţia. Nu mă aşteptam să apară specimene d-alea pe-acolo.
Au urmat apoi Semnal M, care vorba vine, îs buni, Compact care se descurcă cu melodiile alea cunoscute a lor, vechi şi drăguţe şi Voltaj care au băgată în vene energie cu electroşocu'.
Fie, deranjant a fost că s-au cam băşit jackurile chitărilor când tot ieşeau din instrumente, da în rest la români a fost bine. Semnal M au avut cele mai drăguţe melodii, pentru că Voltaj au fost parcă prea dinamici pentru toată treaba asta.

Mă rog, Scorpions au fost magnifici. Au strâns 40 de mii de oameni şi nu i-au dezamăgit pe niciunul, la sigur. Eu, cel puţin am fost cea mai fericită când m-am gândit că am reuşit să ajung la concert. Până la urmă sunt trupa mea preferată, cu tot cu longeviva lor carieră şi originea germană.
Fie, au cântat excepţional, sonorizare excepţională, show şi talent. :] Îi iubesc pe oamenii ăştia.

Pozele le-am făcut în timpul concertului. Nu-s reuşite, da' măcar pe mine mă fascinează pentru că-mi aduc aminte de seara aia! =D

Şi totuşi... rămân.

2011-10-04T19:00:00.001+03:00

"I love you with all my black little heart."

Probabil că cel mai bine-ar fii să plec. Şi totuşi rămân. Stau aici şi scriu, şi aştept şi butonez şi nu prea înţeleg foarte multe. Îi foarte aiurea, mai ales că ştiu că n-ar trebui. Îi deja târziu şi ar trebui să mă încalţ, să trântesc uşa şi să plec.
Şi rămân. Stau pe scaun şi scriu. Literă după literă, rând după rând şi timpu' trece.
Îmi trebuie curaj. Serios? Credeam doar că puţină voinţă.

Şi totuşi, timpul trece... şi tot aici rămân.

Tumblr, I ♥ you.

2011-09-30T21:05:00.002+03:00

Alte trei poze. Până la urmă chiar e o chestie drăguţă să tot selectez şi să le pun pe-aici. Îs, până la urmă, pozele de moment care-mi plac cel mai mult. xD

Când o să fie iară bine?

2011-09-29T21:04:00.000+03:00

Vreau aer, vreau să respir şi să trag în piept altceva decât praf de pe străzi pline cu gunoi şi oameni fără scopuri în viaţă. Vreau să fie cum a fost odată, cald şi bine.
Mi-e dor de senzaţia de libertate, de timpul pierdut pe iarbă şi sub copaci umbroşi. De ce nu se întorc toate? De ce-au fugit?
Şi şcoala mă asfixiază. Mă sufocă într-o parte de lume unde nu aparţin. Oraş şi străzi murdare. Copaci tăiaţi şi cărţi cu ţărani obosiţi.

Am o problemă. Ştiu.

Oricum, nu o să ţină totul la nesfârşit. Până la urmă o să fie iar soare, iar bine. Până atunci mă refugiez în "Heart Shaped Box", cartea magnifică a lui Joe Hill care o ador şi care o să fie ca o gură de aer curat în prafu' ăsta de nerespirat.

Tumblr, I ♥ you.

2011-09-22T23:12:00.000+03:00

Nu ştiu exact ce mi-a venit dar am selectat câteva poze - trei - din folderul cu imagini salvate de pe tumblr şi le-am pus. Desigur, îmi plac şi cred câ de-acum o să fac un fel de grămadă pe care o să le înşiruiesc în câte-un post la un anumit interval de timp. :]

Război început târziu, sau maratonul lecturilor obligatorii.

2011-09-22T16:09:00.000+03:00

Probabil că şcoala ocupă tot timpul. Defapt nu-i probabil, chiar aşa e. A început de cam două săptămâni şi parcă deja abea aştept să se termine. M-am plictisit de ore, de trezirea matinală şi de monotonie. Vreau iar să fie spontaneitatea aia plină de verde şi de soare care-i numai vara. :]
Era atât de bine odată, puteam să fiu atât de plină de fericire vara. Şi-acum e toamnă.
Copacii mor. Nu mai au frunze şi pământu'-i acoperit cu-n covor ruginiu. Citesc lecturile obligatorii cu care trebuia să mă lupt în vară şi de care-am uitat. Mă scufund în viaţă. Aştept să mă trezesc şi să mă întorc înapoi în vară.
Oricum, până la urmă poate nici nu-i atât până-n iarnă. Poate merg în Austria :]
Fie, până acuma am citit:

Hanul Ancuţei de Mihail Sadoveanu

Harap-Alb de Ion Creangă.

O să editez mai încolo când termin ce-am început acum. xD

Cândva era bine, acuma iară nu-i.

2011-09-10T22:39:00.000+03:00

Azi a fost oarecum hardcore. Azi am fost, după mult timp, în Chei cu Christian şi mai spre dupămasă cu Peţi. Interesantă treabă, mai ales că m-am obosit ca un ponei după ce o traversat Marea Nordului pentru că-n ultima săptămână am dormit deloc aproape şi-am văzut un sezon din Sons of Anarchy. Totuşi, am pedalat cumva până-n chei şi m-am tolănit lângă buncăr şi am stat acolo şi-am râs o grămadă şi a fost drăguţ. Partea ciudată a fost la final când am împărţit biţi cu Christi şi-am coborât Drumu' Mocanilor pe bară. Au, au! Înafară de fazele limită când puneam picioru jos că mă dezechilibram sau trăgeam de ghidon ca de cablu de la teleschi, totu' a fost bine.

Altfel, până la urmă pun nişte poze făcute azi că de mult n-am mai pus nimic p-aci. Mi-era şi dor.

Acum, sincer, mi-e frică. Luni începe, chiar dacă nimeni nu vrea, şcoala. Şi mai e şi stupiditatea accea numită colectivitate pe care trebuie să o suport iar un an de zile. Aşa m-am săturat, era atât de bine fără ei!

Back in black sau în traducere înapoi în negru.

2011-09-09T21:10:00.001+03:00

Din titlu poate că se înţelege gresit. Da' nu e vorba de nici un fel de întoarcere la perioade tragice sau pline de suferinţă c-alea vin şi trec mai repede ca talibanii prin Siria, îi despre stilul pe care am reînceput să-l am. Da, iar tricou negru, pantaloni închişi la culoare şi geacă de piele, grămadă de inele şi brăţări cu ţinte şi bocanci.
Bine, ce mi-a venit? Nu ştiu, s-a terminat vara şi nu-i mai soare şi nu-i mai cald şi mi-era dor de negru. Arăt altfel aşa, si sincer, şi mă simt altfel.

Altfel, mâine merg în Chei. Poate că o să fac poze. Poate că nu. Cert îi că n-am cum să caţăr pentru că, tragic fiind spus, n-am echipament! Ştiu, doare, da' măcar o să pedalez ceva şi sper să nu mă obosesc şi să-mi fie bine până în chei că până la urmă vara asta am tot fost.

Ţuichişoara, între Himalaya şi Kantakuchi.

2011-09-05T11:09:00.000+03:00

Până la urmă toate-s bune, chiar dacă nu-n totalitate, măcar parţial. Ieri am venit din Băişoara unde toate-au mers numa' cum am plănuit. Tare, nu? Inconvenienţele au apărut exact când am intrat în Turda şi au început fiecare să aibă fiţe de oraş şi pretenţii. La naiba cu şcoala, curăţenia şi restu' treburilor care tre' făcute degeaba.
Oricum, weekendu' ăsta-am fost departe de lume şi-a fost bine. Fără o grămadă de oameni care să bâzâie ca albinele bolunde. Am fost în Ţuichişoara, între Himalaya şi Katakuchi.
Poze? Am făcut o grămadă da sincer mi-e lene să le selectez şi atunci probabil că o să le pun într-un post viitor sau cu-n edit.

Tragedia începutului sau poate a sfârşitului

2011-09-02T01:10:00.001+03:00

Exil. Parcă şi aud huruitul trenului şi apoi paşii grăbiţi care se îndreaptă spre clădirea putrezită unde sufletele se înrolează la un an de detenţie şi fiecare corp luptă o bătălie cu timpul şi gratiile. Parcă deja simt fiorii reci ai orelor petrecute-ntr-o nesfârşită somnolenţă printre explicaţii neînţelese şi voci molcome.
Cândva lupta era mai lejeră însă atunci viaţa era şi ea mai puerilă. Nimic nu era complicat şi războiul purtat părea o joacă. Acum în schimb e altfel. Acum există sânge, concurenţă şi o mulţime de chipuri urâte.Acum fiecare se zbate pentru propriul câştig. Şi totuşi timpul trece, huruitul trenului răsună în gara aglomerată, iar paşii grăbiţi înaintează spre închisoare. Exil.

Sună foarte ciudat. Parcă ar fii un fel de marş funebru sau înrolare evreiască din 1944. Aiurea, ştiu. Defapt nu i subliniată decât ideea că începe şcoala şi că, oarecum, totul se termină. O să fie complicat, dureros şi fără multe opţiuni, însă măcar o să fie. Aşa e de cam nouă ani continuu. La fel şi întodeauna diferit.

Tragic.

Adio vară, adio libertate, adio fericire încălzită-n raze de soare.

2011-08-31T22:00:00.000+03:00

Azi e ultima zi de vară.

Azi a plouat şi-am stat toată ziua în casă.

Azi am ameţit şi am dormit toată ziua.

Până la urmă s-a terminat. Ca toate celelalte lucruri, s-a terminat şi vara iar acum urmează o toamnă ploioasă şi rece iar apoi o iarnă înzăpezită sau umedă. Ce poate fii mai drăguţ?

Desigur, până la urmă totul e destul de bine pentru că oarecum iarna e drăguţă. Până să înţeleg libertatea verii, iarna era anotimpul meu preferat şi în răceala ei mă simţeam cel mai bine, ascunsă-n întuneric şi ferită de răutatea lor. Acum, în schimb iarna nu-i decât o bătrână zgribulită, înfofolită cu o pătură albă care omoară natura.

Sper totuşi ca anul ăsta şcolar să fie mai bun ca precedentul. Să fie bine cu notele, cu profesorii şi cu colegii. Până la urmă dacă mi-ar ieşi toate mai bine ca-n anul precedent ar fii atât de bine. Nici nu-mi vine să cred că iar începe şcoala! Parcă ieri intram în vacanţă şi ne durea pe toţi în cot...

Fie, măcar mai îs două săptămâni şi ce contează acum îi weekendu' ăsta, când merg în Băişoara la cabană. Abea aştept. Chiar dacă n-am voie să beau, măcar o să mă distrez de restu'. xD

Ploaie, soare, ploaie, soare... cine-nţelege ceva?

2011-08-17T12:00:00.001+03:00

Nu mai ştiu ce simt. Oscilez între fericire, tristeţe şi nici măcar nu pot să mă echilibrez pe muchia subţire dintre cele două. E aşa aiurea să încerc să nu cad prea tare dintr-o extremă-n alta.
Gosh, de mult timp n-am mai aberat, da' asta numai pentru că de mult timp nu m-am mai simţit aşa. În orice caz n-are rost să mai obosesc tastatura că-i degeaba. Subiect închis, oricum nime' nu înţelege şi ăla căruia aş putea să-i explic nu-i pasă. Vorba unuia, păţăşti.

Şi revenind la treburi serioase, în 14 am fost cu Cristi şi cu Sică cu biţi şi a fost destul de interesant. Chiar dacă vremea n-a fost favorabilă - ploaie din două-n două minute - am reuşit să pedalăm umpicuţ - cam 20 de kilometri.

Aenament? Aproape deloc, eram obosită după Chei şi a fost destul de complicat să ţin ritmu'.

Dificultăţi? Ceva dealuri, mai ales ăla de lângă sensul de la intrare-n Sânduleşti. Coborâtu' şi mersu pe sub autostradă. Drumu' pe şosea din Copand până în Turda.
Cunoştinţe noi? Nimeni.

Locuri marcante? Deluleţele alea de lângă Copand pline cu ciupercuţe şi cu tânţari.

Kilometrii - aproximativ: 20

Ieri, azi, mâine şi pentru totdeauna.

2011-08-14T10:31:00.000+03:00

Ieri a fost plimbare. Ieri am fost noi doi şi două biciclete-n Chei. Şi toată lumea s-a săturat de acceaşi rezervaţie naturală, şi toată lumea s-a plictisit de aceeaşi crăpături în munţi, da' dacă altceva mai bun nu avem, ce putem face?
Da, chiar am gândit la un moment dat problema. În ultimu' timp am fost în Chei mai des decât la magazinu' din vecinătate. Gosh, mi-am format un fel de obicei din a întreba: "Am voie-n Chei pe-o zi mâine?". Şi da, m-am şi obişnuit cu secul răspuns de la daddy: " Mai întrebi? Du-te."
Îi foarte interesantă poteca cu toate malformaţiile ei şi cu numeroşii necunoscuţi turişti needucaţi care-o împânzesc, da totuşi parcă-i mai bine undeva pe sus prin peşteri sau pe zuruş.
Altfel, ieri am văzut două căprioare. Ieri erau în lanul cu porumb şi odată ce ne-am apropiat mai tare s-au speriat şi au început să sară pe-acolo agitate şi până la urma-au fugit. A fost aşa drăguţ să le urmăresc cu privirea. De mult n-am mai văzut căprioare!
Aş mai scrie acum da' urmează să plec cu Cristi cu biţi într-un circuit obositor - iar. Iei, măcar mai văd una alta. xD
Ps: Încă nişte poze totuşi:

Piatră, rock, ko!

2011-08-07T22:24:00.003+03:00

De vreo două ore-am ajuns acasă. Am fost weekendu' ăsta-n Chei şi-am dormit - pentru prima dată - în buncăr. A fost una dintre chestiile-alea ciudate care nu le faci toată ziua pentru că nu-s organizate în mod oficial de şi unde poţi să te exprimi liber, departe de Turda şi aproape de stânci.
Ieri am fost prin defileu puţin, am urcat pe zuruş ş-am ascultat gemetele nebune de la alpiniste. Serioasă treabă, nu? Era ceva gen la fiecare mişcare se scutura câte umpic ceva rând de pietre, da' până la urmă totu' a fost bine şi nimeni n-a ajuns izbit.
Seara a fost bine sau cel puţin destul de bine, ca mai apoi, azi dimineaţă să mă trezesc şocată. Măcar am căţărat. - pentru prima dată - şi a fost interesant. Pe lângă faptu' că prizele îs destul de nasoale, măcar în timp mai prind câte una alta şi mă construiesc altfel. xD

Later edit: Şi pentru că am primit câteva poze, tre' să pun:

Circuit cred.

2011-08-04T23:57:00.002+03:00

Azi a fost mult. Azi am pedalat. Azi am văzut o grămadă de peisaje şi am tras în piept aer curat.

Antrenament? Nu prea, am fentat pe parcursul situaţiei.

Dificultăţi? Când cum, am împachetat un spin în cameră şi-am vulcanizat treaba undeva la 200 de metri distranţă.

Cunoştinţe noi? Ceva mătuşă din Iara, bătrână şi sociabilă.

Locuri marcante? La strâmtoare, lângă Crăieşti unde-am stat cu Cristi şi-am văzut o grămadă de peştişori şi broscuţe.
Kilometri - aproximativ: 90

Sincer, nu ştiu câţi kilometri au fost, însă eu îs entuziasmată c-am rezistat. Cristi zicea ceva de-un 90, eu îs încă-n dubiu da' găsesc curând o metodă de-a afla.

Până una alta-s destul de obosită. Revin cu detalii altă dată şi poate dau un edit cu nişte poze c-am făcut câteva. xD
Edit: Până la urmă zvârl şi nişte poze pe-aici că doar nu degeaba le-am făcut:

Transylvania Fest 2011 - Blaj.

2011-08-03T23:54:00.000+03:00

Zilele trecute m-am întors din Blaj, unde pe perioada 29 - 30 iulie a avut loc festivalul Transylvania Fest organizat în scopul de a promova cultura, turismul şi mâncarea transilvăniene.

Astfel, ne-am adunat o mulţime de voluntari: de la Raţiu vreo zece plus ăia de la Peace Corps care erau tot vreo zece şi-am lucrat umpicuţ pe-acolo.

Ar fii aiurea să înşir evenimente "interesante" pentru că la ora asta nu-mi amintesc şi oricum îs prea multe. Important îi c-a trecut şi totu-i bine.

Nişte poze:

Cam toate cred că-s făcute de Gelu, aşa că sper că nu se supără că le-am "împrumutat". Până la urmă c-am zis că-s a lui se numeşte credit, nu?

Oricum, noi să fim sănătoşi!

Giveaway by Emily II.

2011-07-04T23:01:00.000+03:00

Emily a organizat un nou concurs pe blogul World of Books şi prin intermediul ei fiecare are ocazia să câştige o carte.
Pentru mai multe detalii, fiecare poate să arunce un ochi aici: Link

Love bites and summer rain.

2011-07-04T20:49:00.001+03:00

Dacă până la urmă n-am ajuns la Bon Jovi sau la Scorpions, măcar la Judas Priest trebuia să apar. Mi-am luat bilet, am urcat în maşină şi până la Bucureşti n-am făcut decât vreo trei opriri.
Well, a fost cu siguranţă cel mai reuşit concert la care-am fost şi care m-a impresionat din mai multe puncte de vedere.
În primul rând au fost ăia de pe scenă, că doar nu degeaba se adună Whitesnake şi Judas Priest. Au cântat demenţial, au făcut show şi şi-au cântat toate hit-urile. Sonorizarea a fost bună, în sensu' că la Whitesnake a scârţâit la început umpicuţ că doar Judas erau cap de afiş şi no, da la Judas totul s-a auzit perfect, a fost extraordinară toată treaba.
În al doilea rând au fost oamenii pe care i-am cunoscut şi cu care o să ma văd cât de curând că doar no, dacă stăm să ne gândim, suntem nişte fiinţe sociabile cărora ne place să comunicăm. Ar fii ceva să-i înşir aci pe toţi, păcat că mi-e lene.
În al treilea rând sunt locurile. Ştiu că Bucureştiu' e mizerabil şi jegos şi îngrozitor, da' măcar pot să zic şi eu c-am fost în capitală şi că-i la fel de plină de gunoi ca toată ţara, poate chiar mai. Oricum, important îi c-am mai văzut ceva nou. xD
Şi pentru că trebuie, îs aici şi nişte poze:

Well, cam astea îs alea aproximativ reuşite, da-s făcute de mine şi din spate, deci se înţelege că nu-s cele mai extraordinare. Dacă chiar vrea careva să vadă poze meseriaşe, există pe facebooku' şi chiar şi pe siteu' oficial a ălora de la rockfm.
În orice caz, Rob Halford se ţine bine. Omu' ăla are cam 60 de ani şi sare pe scenă şi se mişcă şi toate alea. Gosh, oricum, îi undeva pe lângă Dickinson, că dacă stau să mă gândesc vocalu' de la Iron Maiden îi mai agitat pe scenă. Oricum, de altfel şi Coverdale îi bun.

Ps: N-a plouat deloc, chiar dacă se anunţase taifun.

Un fel de "Hai să ţinem minte" IV

2011-07-01T08:00:00.019+03:00

Filme(iulie - septembrie)

American Pie Presents The Naked Mile - 5 - cu John White, Jake Siegel, Jessy Schram

* Filmu' ăsta poate fii foarte bine concentrat într-un singur cuvânt: şocant. De la prima secvenţă cu moartea bătrânei şocată de imaginea nepotului care se satisfăcea singur, până la cursa de 1 milă în jurul unui campus dezbrăcat, totul e plin de umor şi o grămadă de faze tari. Actorii sunt drăguţi şi părţile care vizează viaţa studenţilor (liceenilor) sunt foarte fain făcute. Merită văzut, mai ales cu câţiva prieteni - în cazu' meu şase - şi o grămadă de pungi de popcorn - în cazul meu şase - în braţe. Binedispune şi e foarte orgasmic, ca să folosesc un cuvânt nou învăţat.

American Pie - 1 - cu Chris Klein, Jason Biggs, Thomas Ian Nicholas, Mena Suvari, Seann William Scott

* L-am văzut zilele trecute şi a fost drăguţ. Râdeam fără motiv în faţa calculatorului şi descopeream treptat faze de-a dreptul scârboase şi de neimaginat. Well, totuşi a fost interesant şi parcă viaţa ălora patru se derula parcă la unison, nu exista posibilitatea ca unuia să-i fie rău şi altora bine. Şi totuşi Stifler era ăla care rula acolo cu tot cu petrecerile, casa imensă şi mama nebună care şi-o punea cu colegii lui ăi mai urâţi.

American Pie - 2 - cu Chris Klein, Jason Biggs, Tara Reid, Mena Suvari, Sean William Scott, Alyson Hannigan

* Azinoapte am râs ceva la fazele din partea asta. Well, până la urmă American Pie îs destul de serioase, cu tot cu scârboşeniile perverse şi situaţiile penibile pe care le debitează personajele alea obsedate.
Altfel, acţiunea e simplistă şi totul se bazează mai mult pe părţile alea şocante în care câte unuia i se mai întâmplă ceva tragic. Comedie neagră câteodată.

American Pie Presents Band Camp - 4 - cu Tad Hilgenbrink, Arielle Kebbel, Eugene Levy

* Până la urmă comediile astea-s romantice. Toate se termină cu ceva siripoşenie dinaia fericită. Desigur, ăsta n-a fost aşa jegos ca alealalte dar şi el a avut doza lui de lucruri ciudate gen chestii înfipte-n chestii şi alte alea. A fost o comedie drăguţă, da' cu acţiune previzibilă, gen eram sigură de la începutu' filmului că blonda şi cu Stifler o să fie pe felie. Mă rog, i bun de văzut aşa, odată în viaţă.

Harry Potter and the Philosopher Stone - 1 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut.

Drag me to hell cu Alison Lohman, Justin Long

* Chiar dacă am văzut mai mult secvenţe din el, am reuşit totuşi să înţeleg ideea şi să apreciez ideea de groază. Da, chiar dacă a fost scârbos cu tanti aia ţigancă care tot băga mâna-n gâtu fetei şi apărea peste tot, îi interesantă faza cu blestemu' şi legătura cu nasturele şi mai apoi şi ochii scârbei alăia de babe urâte. Oricum, a fost serios şi am văzut mai mult din el decât din Rio, al doilea film la care ne-am "uitat" azi când au fost ăştia la mine. xD

Harry Potter and the Chamber of Secrets - 2 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
Harry Potter and the Prinsoner of Azkaban - 3 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
Harry Potter and the Goblet of Fire - 4 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson, - revăzut
Harry Potter and the Order of Pheonix - 5 - cu Daniel Radcliffe, Emma Watson,
Superhero Movie cu Drake Bell, Sara Paxton

* Au venit la mine ăştia la un film şi de la acţiune gen Blitz am ajuns la comedie-parodie gen Superhero Movie. Destul de radicală schimbarea, da uneori trebe'. Filmu' urmăreşte acţiunea petrecută-n primul SpiderMan şi ironizează fiecare mişcare a lui Peter Parker - aici Rick Riker care ajunge de cele mai multe ori în ipostaze comice. Am râs o grămadă şi spre deosebire de filmele trecute care le-am văzut cu ăştia la ăsta chiar am fost atentă. În orice caz i fain de văzut cu ceva oameni pe lângă, poţi să râzi cât vrei.

Eragon cu Jeremy Irons, Ed Spellers - revăzut.

* Ieri am terminat în final de văzut filmu'. După ce mi-a luat cam trei zile, am reuşit să-l văd pe bucăţi. Cel mai dezamăgită am fost c-a murit Brom, ca de fiecare dată pentru că omu' ăla era superb şi Irons iară.

Crank cu Jason Statham, Amy Smart

* De ceva zile au venit la mine căţiva şi ne-am uitat la Crank. Cred că ăsta a fost primu' film pe care l-am văzut şi am şi fost atentă la peste 85% din acţiune. Desigur, Amy Smart mi se păruse cunoscută de undeva - Butterfly Effect şi aveam aşa un lapsus! Fie, măcar s-a făcut remarcată don'şoara prin scena lipsită de inhibiţii când a făcut-o cu protagonistu'-n Chinatown. Fabuloasă metodă de a atrage atenţia, ce să zic. Fie, seamănă cu Crank 2: High voltage, că doar în ambele Statham rupe şi îndoaie tot ce-i iese-n cale ca un fel de tanc rusesc. Mă rog, a fost drăguţ cu tot cu clişeele lui de film de acţiune în care tot se termină oarecum cu bine - serioasă ultima parte-n care el aproape moare.

Cărţi(iulie - septembrie)

Un veac de singurătate scrisă de Gabriel Garcia Marquez

* Pot să zic că m-am luptat mult timp cu cartea asta. A fost una dintre cele mai grele cărţi pe care-am pus mâna prin simplul motiv că dialogul lipsea în mare parte şi toată istoria se relata prin intermediul naraţiunii. Şi totuşi, a fost o carte bună pentru că universul construit, satul Macondo a fost foarte bine conturat, cu detalii şi personaje vii (care apoi mureau şi bântuiau oricum) şi o mulţime de descrieri.
Altfel, finalul a fost de-a dreptul interesant(puţin previzibil) însă ideea cu cercul închis şi finalul celor 100 de ani de singurătate sunt de apreciat. Merită citită dacă există timp.

Unde eşti scrisă de Marc Levy

* Am fost destul de rapidă cu cartea asta. A fost un adevărat salt dacă ar fii să o pun în balanţă cu precedenta. Oricum, a fost foarte liniştită şi uşor de citit, în stilul în care obişnuieşte să scrie Marc Levy. Chiar dacă a fost tristă şi de câteva ori mi-au dat lacrimile, am fost fascinată pe alocuri de mizeria provocată de bebeluşii aceia săltăreţi care distrugeau tot în cale. Da, viaţa prin America centrală e destul de anapoda, complicată, greoaie şi deloc fericită. În orice caz, merită un plus pentru felul în care a fost descrisă partea cu uraganele. Totuşi, a fost nasoală partea că cei doi n-au rămas într-un final împreună, sincer vroiam să aibă un final fericit pentru ea deoarece de-a lungul cărţii ea a fost victima care şi-a sacrificat viaţa pentru salvarea altora.

Alchimistul scrisă de Paulo Coelho

* A fost una dintre cărţile interesante da' căreia nu i-am dat prea multă atenţie. S-a nimerit ce-i drept destul de aiurea exact când aveam cele mai multe de făcut. Totuşi apreciez mult idea iar finalul îl consider unul dintre cele mai reuşite. Da, a fost un fel de lecţie de viaţă până la urmă, pentru că chiar dacă piramidele sunt frumoase, parcă nu se merită să iroseşti atâţia ani pentru o privelişte şi-atât.

Altfel, merită citită.

Şi dacă e adevărat... scrisă de Marc Levy

* Am terminat cartea şi am fost plăcut surprinsă - din nou - de felul în care Marc Levi a scris cartea. E, ca celelalte pe care le-am citit de la el, romantică, uşoar de citit şi cursivă. Desigur, a fost puţin ciudată ideea de comă şi acţiunile cam camicaze ale lui, însă într-un final iubirea lor sufocantă a fost drăguţă.

O carte numai bună de vacanţă. Aştept să mă sune de la bibliotecă pentru continuare.

Dans dans dans scrisă de Haruki Murakami

* A fost o carte foarte bună. Mi-a plăcut mult ideea şi cursivitatea acţiunii. Interesante au fost şi incursiunile în vise şi atenţia acordată graniţei şubrede dintre realitate şi ficţiune. Desigur, personajele au fost de asemenea captivant construite, prezenţa Omului Oaie şi a lui Kiki fiind cele mai pregnante pe parcursul întregii lecturi.
Totuşi, chiar dacă am lăudat-o atâta, poziţionarea geografică, numele oraşelor şi ale locurilor mi-au creat dificultăţi. E destul de aiurea să încerci să citeşti încâlceala aia de litere. A fost complet aiurea şi complicat.
Totuşi, trecând peste asta, cartea merită citită pentru că este extraordinară.

Prinţesa gheţurilor scrisă de Camilla Läckberg

A fost o carte lungă şi de mult timp nu mai citisem una. Plină cu o grămadă de acţiune, mister şi suspans, dragoste şi luptă interioară.

A fost drăguţă, chiar dacă-n început nu promitea prea mult, pe parcurs chiar îmi venea greu să o las din mână.

Lipsuri a avut referitor la scriere. Nici o sintagmă interesantă, nimic marcant. O trecere, pentru mine, de-a dreptul dureroasă. De la "Dans dans dans" de Haruki Murakami unde din rând în rând se găseau construcţii extraordinare şi idei gândite de personaje profund, aici a fost de-a dreptul un lac secat.

Oricum, interesantă intriga. A compensat ceva parcă. :]

Hanu Ancuţei scrisă de Mihail Sadoveanu

* Am fost mai mult obligată să citesc cartea asta pentru că se află-n lecturile obligatorii pentru clasa a X-a.

Sinceră să fiu nu regret chiar atât de mult c-am citit-o, prin mână mi-au trecut şi cărţi mai înspăimântătoare. Desigur, Sadoveanu cu întregul lui avânt în povestire, foloseşte cuvinte de-a dreptul învechite sau fraze tâmpide. Oricum, a fost drăguţă împărţeala şi totuşi putea şi comisu' Ioniţă să povestească-n final ce tot a muşcat acolo că vrea să povestească...

O carte românească până la urmă, cu ţărani, regionalisme şi povestiri.

La ţigănci scrisă de Mircea Eliade

* Chiar dacă am aflat pe la jumătatea cărţii că trebuia să citesc doar nuvela "La ţigănci" şi nicidecum integral toată cartea, am ales totuşi să o termin. A fost una dintre cărţile nu foarte interesante a lui Eliade din simplul motiv că a fost pentru şcoală. Chiar dacă povestirile au fost interesante, cu descrieri fantastice şi mistice, totuşi nu m-a făcut să agreez prea mult lecturarea ei. Obligaţia e naşpa.

Oricum, fiecare în parte a avut lucrul ei interesant. Merită citită cartea, că doar nu degeaba la autor scrie Mircea Eliade. :]

Heart shaped box

* Cum am tot citit cărţi pentru lectură obligatorie, m-am gândit să iau o pauză şi să citesc ceva mai drăguţ. Ceva carte să-mi facă plăcere să dau paginile. Am terminat de citit cartea acum cîteva zile şi desigur acum sunt fascinată de fiecare părte. Este o lectură de-a dreptul plăcută, cu o multitudine de elemente fantastice interesante şi răsturnări de situaţie drăguţe.
Portretul lui Jude care reiese din cele 292 de pagini este cel a unui om extraordinar cu multitudinea lui de defecte şi cu bocancii lui DocMartens.
Fie, întreaga idee e de apreciat, cu lupta fantomei de a-l elimina şi cu strădania lui de a rămâne în viaţă. De-a dreptul o lecţie pentru ăia care renunţă uşor.
Drăguţă iarăşi partea în care numeroşi cîntăreţi de rock apar în diferite ipostaze. :]
O carte care merită citită. Până la urmă cum să n-o recomand, când e cartea mea favorită?
Ps: Cînd am recitit-o, am început să subliniez pasaje serioase. Îs mîndră de ce-o ieşit. :]

Seriale(septembrie)

Sons of anarchy cu Charlie Hunnam, Katey Sagal, Maggie Siff s. 1,2, şi 3 ep 1

Don't leave the footpath - pentru turişti.

2011-06-30T00:07:00.000+03:00

Azi iar o fost bine. Iar m-am trezit la ora opt, am făcut un duş, am pregătit una-alte şi-am pornit cu biţi. Iniţial, trebuia să mergem în Colţeşti, apoi ieri am restabilit traseu' până în Borzeşti şi de dimineaţă am schimbat iar direcţia spre Cheile Turzii.
Ideea e că am fost umpic mai mult obosită de la atâtea dâmburi şi dealuri şi de-alea şi totuşi am ajuns destul de bine.
Am stat umpic la buncăr, unde ne-am întâlnit cu ceva unguri şi-a fost o fază destul de comică, în ideea că o tipă a început să turuie pe maghiară şi Peţi tot aproba, apoi am întrebat-o eu de: "Do you speak English?" şi ea după un "Yes, of course!" o început iar să trăncănească-n limba ei. Desigur, după asta am aprobat-o şi i-am zis ceva gen "Don't leave the footpath."
Aveau ceva Mitsubishi serios. Ne gâdeam cu Peţi să dăm biţicli pe ea. Era o idee, oricum.
Am râs o vreme pe treaba asta, apoi fără frâne şi fără prea mare viteză, am coborât până la cabană unde-am legat biţicli de stâlp apoi am coborât prin defileu pe unde ne-am plimbat lejer.
Pe la podu' 4 am urcat în Cetăţeaua Mică, am stat umpic pe platou' de lângă Şcoala Turdeană şi apoi ne-am întors pe pod şi-am urcat în Cetăţeaua Mare(pentru prima dată). A fost destul de interesant, mai ales că se auzeau chiţăituri de lilieci şi era întuneric.

Şi pentru că îs un fel de atracţii din Chei destul de accesibile, am găsit şi nişte date aparte despre peşteri:
Cetăţeaua mare denumita si Pestera lui Balica se afla langa podul patru, pe partea dreapta a vaii Hasdate;
aici s-a adapostit o perioada haiducul Nichita Balica din Petrestii de Jos, care a participat la revolta antiaustriaca a Curutilor.
Atat despre Cetăţeaua Mare cat si despre Cetateaua Mică, se spune ca ar fi fost locuite de zane; potrivit legendei, cele doua locuri ar fi fost unite de un pod de argint, astfel incat femeile cu puteri supranaturale să nu fie separate. Insa, incalcand regulamentele castei, una dintre ele s-ar fi indragostit de un pastor, ceea ce i-a atras pedeapsa din partea celorlalte zane. A fost transformata intr-o stanca, iar aceasta se afla in continuare in apropierea pesterilor.

E destul de interesantă ideea cu zânele, ştiam eu că există o legătură între alea două peşteri, şi dacă nu, oricum o să fie făcută cât de curând, pentru că mi se pare chiar extraordinară ideea de-a le lega printr-o coardă serioasă şi de-a face o tiroliană serioasă dintr-o parte-n alta.

Oricum, apoi ne-am întors pentru că există telefoane şi oameni care sună şi-ţi cântă la telefon: "Hai acas' că vine taifunu'." Da, nu-i deloc drăguţă treaba, da până una alta, asta-i viaţa. Ca niciodată, am uitat să iau camera, o uitasem în alalalt ruxac.

Ps: La intrare în defileu există un panou serios cu câteva observaţii minore. Una dintre ele: "Interzis persoanelor în stare de ebrietate." Let's be serious!

Printre spiţe şi peşteri.

2011-06-27T22:07:00.001+03:00

Azi am fost, pentru prima dată în Cheile Turului pe bicicletă cu mai mulţi. A fost o chestie destul de serioasă, cu pedalat obositor şi râs mult.

Eram eu, Ioana, Peţi, Cristi şi Miţă. Am urcat pe Drumu' Mocanilor, am coborât pe drumu' de la fermă-n Copand şi ne-am aşezat undeva lângă apă, aproape de pădure.

După ce-am pierdut vremea şi am mâncat şi-am mai râs pe-acolo, am făcut o tură drăguţă prin defileu. Sincer, n-am mai fost pe-acolo înainte şi a fost un fel de chestie nouă interesantă. Îi mult mai provocator ca ăla din Cheile Turzii şi nu-i atâta de accesibil - desigur, nu era nimeni defapt pe-acolo, da no.

A fost destul de aiurea că n-aveam camera la mine - erau câteva peisaje de mi-o dat lacrimile, da' va mai fii o data viitoare la sigur, când o să mă asigur că am şerveţele, apă şi cameră pentru poze la mine.

Desigur, câteva poze vechi din Cheile Turului:

Şi pentru că habar n-am unde-s alea serioase, pun şi una de pe fratele google că e mai explicită:

Ne lăsăm de fumat?

2011-06-26T23:57:00.000+03:00

Viaţa e o ţigară.

Cu fiecare fum eşti mai aproape de moarte.

La final rămâne numai scrum.

Am găsit chestia asta pe undeva prin comp. În general nu salvez chestii şi nu-s des impresionată de lucruri de-astea scrise, însă asta sună aşa bine. Îi serioasă rău comparaţia şi-mi place finalu'.
Oare cei care se lasă de fumat devin sinucigaşi sau interiorizaţi? Şi scrumul e defapt amintirea şi nimic mai mult?

Şi dacă trebuie să o stingi mai repede, poţi apoi să o reaprinzi?

Şi-atunci, o scrumieră poate fii un cimitir?

Ps: Ucide-o!

"Nu da vina pe ei, ţie ţi-o trebuit să meri."

2011-06-24T12:29:00.001+03:00

Ieri am venit din Chei. Ieri am ocupat baia cam o oră jumate. A fost aproape drăguţ. Vremea faină(n-a plouat deloc, chiar dacă se anunţase furtună) şi unul dintre cele mai interesante locuri.
Şi pentru că nu vreau să uit, tre să pun aci câteva replici:

"Ăla are atâta păr în cap cât îmi lipseşte mie"

"Ăla ştie să se dea cu motoru' cât am uitat io."

"Nu trag la râma mea că-i prea mică."

"Animalofolog"(altă formă pentru veterinar, derivată de la ginecolog)

Astea-s aproape toate de-a mele. Desigur, ultimul e cuvânt e fabricat după ce-am povestit puţin cu prietena mea aia bună, veche, rusoaică.

Da, marţi seara am avut un fel de întâlnire de-aia târzie în care ne-am povestit amintirile şi toate lucrurile care le-am făcut între timp de la ultima dată. Ca întodeauna, a fost drăguţă şi puternică, totuşi puţin prea micuţă.

Am fost prin defileu şi-am făcut baie. Am văzut peşti.

Oricum, n-o fost nimic hardcore. Totu' a fost prea relaxant defapt, prea lipsit de evenimente marcante. Nimic ieşit din comun, mai puţin ideea de dormit şapte în cort de cinci.

Vroiam altceva, îmi imaginasem totul altfel(cred) da' no, mi-e cam naşpa să mă plâng acu'.

Brânză, vacanţă şi carabine pentru lanţ.

2011-06-18T03:01:00.005+03:00

În sfârşit, după mult timp de abureală, a venit vara în adevăratul sens al cuvântului. Da, probabil că plouă tare şi vremea nu-i senină toată ziua şi nici măcar nu-ţi zâmbeşte toată lumea, da' măcar nu mai e şcoală. Adio stres continuu şi bălăreală printre bănci mâncate de timp şi cărţi mâzgălite de vreme.

Exact. Şi pentru că-i vară şi pentru că acum un an melodiile astea mi-or colorat săptămânile, m-am gândit să fac un fel de listă cu ceva piese[se înţelege că-mi aduc aminte de anu' trecut şi alea alea]:

Bon Jovi - Summertime.

Aerosmith - Janie's got a gun.

Ar mai fii şi Girls of summer de la Aerosmith, da' cum trăim în România, ăia cu youtubeu' s-or gândit că nouă nu ne tre' să ascultăm melodia, aşa că or blocat-o. Shit!

Ps: Măcar mi-am găsit carabe pentru lanţ. (după ce nu-l mai port, desigur)

Leapşa VI - Cu cărţi.

2011-06-18T00:22:00.002+03:00

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Mai nou am un fel de bentiţă subţire din material care mă ajută să ştiu întodeauna unde am rămas. Până acum însă foloseam foi sau cartoane, niciodată n-am îndoit pagini sau altele, nu dă deloc bine la aspect dacă e să mă gândesc aşa. xD

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă da, care a fost aceasta?
Ultima carte pe care-am primit-o a fost demult, prin iarnă, Fata de hârtie scrisă de Guillame Musso. Era ziua mea şi chiar am zâmbit atunci când am găsit-o prin grămada de cadouri.

3. Citiţi în baie?
Desigur.

4.V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte, şi dacă da, care ar fi fost aceasta?
Când eram mai mică aveam idei multe şi scriam o mulţime de începuturi pentru o grămadă de cărţi, însă niciodată n-am reuşit să termin ceva serios.

5. Care este cartea preferată?
Păi sincer nu există una, sunt o mulţime. Nu-mi vin, dar cu siguranţă în momentul de faţă, pe lângă vechea "Singur pe lume" de Hector Malot pe care-o îndrăgesc de foarte mult timp, mai e şi "Copiii libertăţii" scrisă de Marc Levi.

6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Cum nu toate cărţile merită recitite, evit să fac asta foarte des. O carte care chiar m-a fascinat şi care o am recitit-o a fost "Singur pe lume" şi sincer, cât de curând o să o mai caut prin bibliotecă. De recitit, a mai fost şi seria lui Anne Rice, "Cronicile Vampirilor" care sunt extraordinare şi care merită recitite la infinit. xD

7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Dacă m-aş întâlni cu autorii cărţilor care-mi plac cu siguranţă aş încerca să aflu modalitatea prin care au reuşit să scrie romanele, muzele şi alte surse de inspiraţie. Ar fii ceva destul de interesant. xD

8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, în general cu prietenii apropiaţi sau cunoştinţele pasionate de literatură. Nu-mi bat capu' cu cei care ştiu cî nu citesc. De cele mai multe ori încerc să-i conving să citească cartea pe care o disputăm, sau în cazul în care au făcut-o deja, ajungem să analizăm acţiunile marcante şi personajele care mă fascinează.

9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
În mare parte merg după recomandări, dar mai nou am o listă de cărţi care e destul de lungă şi pe care tre' să bifez anumite titluri.

10. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Păi sunt multe cărţi care ar trebui să fie obligatorii, dar una esenţială e cu siguranţă Maytreyi scrisă de Mircea Eliade.

11. Care este locul preferat pentru lectură?

Păi sincer în pat sau undeva pe iarbă, cu playeru' în urechi sau cu câteva păsărele pe lângă.

12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
În general sunt dependentă de player, aşa că ascult muzică şi citesc în acelaşi timp, însă câteodată prefer liniştea deplină care mă linişteşte de-a dreptul.

13. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da. Am citit "Demonul Memnoch" scrisă de Anne Rice şi a fost de-a dreptul insuportabil să-mi ţin laptopul pe piept câteva ore în fiecare seară şi să citesc. Am avut în perioada accea ochii roşii constant.

14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Înainte obişnuiam să cumpăr fiecare carte pentru că aveam impresia că o să le recitesc pe toate. Abureală, nu merită recitit orice, aşa că am început să folosesc biblioteca munincipală şi e mult mai uşor, financiar vorbind, chiar dacă e obositor drumu' ăla până în centru şi înapoi.

15. O carte este pentru mine...cum aţi descrie o carte?

Un mod de a mă rupe de realitate, de a mă relaxa şi de a găsi o parte din sufletul meu între pagini. De cele mai multe ori mă regăsesc printre personaje, aşa că o carte pentru mine mai e şi modul de a-mi dezvolta personalitatea şi ideile.

Am bântuit ceva bloguri şi-am dat de leapşa asta. Mi-era dor cred că răspund la întrebări aiurea, sper că nu se supără nimeni dacă o "împrumut". Oricum, mai departe poate să o ia oricine. xD

Giveaway by Emily.

2011-06-13T22:30:00.000+03:00

Emily a organizat un concurs pe blogul World of Books şi prin intermediul ei fiecare are ocazia să câştige o carte în valoare maximă de 40 de lei.

Pentru mai multe detalii, fiecare poate să arunce un ochi aici: Link.

100 de cărţi pe care tre' să le citeşti într-o viaţă

2011-06-06T21:04:00.003+03:00

1. The Lord of the Rings, JRR Tolkien
2. Pride and Prejudice, Jane Austen
3. His Dark Materials, Philip Pullman
4. The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, Douglas Adams
5. Harry Potter and the Goblet of Fire, JK Rowling
6. To Kill a Mockingbird, Harper Lee
7. Winnie the Pooh, AA Milne
8. Nineteen Eighty-Four, George Orwell
9. The Lion, the Witch and the Wardrobe, CS Lewis
10. Jane Eyre, Charlotte Brontë
11. Catch-22, Joseph Heller
12. Wuthering Heights, Emily Brontë
13. Birdsong, Sebastian Faulks
14. Rebecca, Daphne du Maurier
15. The Catcher in the Rye, JD Salinger
16. The Wind in the Willows, Kenneth Grahame
17. Great Expectations, Charles Dickens
18. Little Women, Louisa May Alcott
19. Captain Corelli’s Mandolin, Louis de Bernieres
20. War and Peace, Leo Tolstoy
21. Gone with the Wind, Margaret Mitchell
22. Harry Potter And The Philosopher’s Stone, JK Rowling
23. Harry Potter And The Chamber Of Secrets, JK Rowling
24. Harry Potter And The Prisoner Of Azkaban, JK Rowling
25. The Hobbit, JRR Tolkien
26. Tess Of The D’Urbervilles, Thomas Hardy
27. Middlemarch, George Eliot
28. A Prayer For Owen Meany, John Irving
29. The Grapes Of Wrath, John Steinbeck
30. Alice’s Adventures In Wonderland, Lewis Carroll
31. The Story Of Tracy Beaker, Jacqueline Wilson
32. One Hundred Years Of Solitude, Gabriel García Márquez
33. The Pillars Of The Earth, Ken Follett
34. David Copperfield, Charles Dickens
35. Charlie And The Chocolate Factory, Roald Dahl
36. Treasure Island, Robert Louis Stevenson
37. A Town Like Alice, Nevil Shute
38. Persuasion, Jane Austen
39. Dune, Frank Herbert
40. Emma, Jane Austen
41. Anne Of Green Gables, LM Montgomery
42. Watership Down, Richard Adams
43. The Great Gatsby, F Scott Fitzgerald
44. The Count Of Monte Cristo, Alexandre Dumas
45. Brideshead Revisited, Evelyn Waugh
46. Animal Farm, George Orwell
47. A Christmas Carol, Charles Dickens
48. Far From The Madding Crowd, Thomas Hardy
49. Goodnight Mister Tom, Michelle Magorian
50. The Shell Seekers, Rosamunde Pilcher
51. The Secret Garden, Frances Hodgson Burnett
52. Of Mice And Men, John Steinbeck
53. The Stand, Stephen King
54. Anna Karenina, Leo Tolstoy
55. A Suitable Boy, Vikram Seth
56. The BFG, Roald Dahl
57. Swallows And Amazons, Arthur Ransome
58. Black Beauty, Anna Sewell
59. Artemis Fowl, Eoin Colfer
60. Crime And Punishment, Fyodor Dostoyevsky
61. Noughts And Crosses, Malorie Blackman
62. Memoirs Of A Geisha, Arthur Golden
63. A Tale Of Two Cities, Charles Dickens
64. The Thorn Birds, Colleen McCollough
65. Mort, Terry Pratchett
66. The Magic Faraway Tree, Enid Blyton
67. The Magus, John Fowles
68. Good Omens, Terry Pratchett and Neil Gaiman
69. Guards! Guards!, Terry Pratchett
70. Lord Of The Flies, William Golding
71. Perfume, Patrick Süskind
72. The Ragged Trousered Philanthropists, Robert Tressell
73. Night Watch, Terry Pratchett
74. Matilda, Roald Dahl

75. Bridget Jones’s Diary, Helen Fielding
76. The Secret History, Donna Tartt
77. The Woman In White, Wilkie Collins
78. Ulysses, James Joyce
79. Bleak House, Charles Dickens
80. Double Act, Jacqueline Wilson
81. The Twits, Roald Dahl
82. I Capture The Castle, Dodie Smith
83. Holes, Louis Sachar
84. Gormenghast, Mervyn Peake
85. The God Of Small Things, Arundhati Roy
86. Vicky Angel, Jacqueline Wilson
87. Brave New World, Aldous Huxley
88. Cold Comfort Farm, Stella Gibbons
89. Magician, Raymond E Feist
90. On The Road, Jack Kerouac
91. The Godfather, Mario Puzo
92. The Clan Of The Cave Bear, Jean M Auel
93. The Colour Of Magic, Terry Pratchett
94. The Alchemist, Paulo Coelho
95. Katherine, Anya Seton
96. Kane And Abel, Jeffrey Archer
97. Love In The Time Of Cholera, Gabriel García Márquez
98. Girls In Love, Jacqueline Wilson
99. The Princess Diaries, Meg Cabot
100. Midnight’s Children, Salman Rushd

Sincer, nu mi se pare cea mai "cuprinzătoare" listă pentru "100 de cărţi într-o viaţă". Lipsesc o grămadă de cărţi care merită citite, dar fie, o să încerc să bifez cât mai multe titluri pe-aici că îs câteva destul de interesante.

Astăzi e soare.

2011-06-05T12:04:00.000+03:00

Soare. Astăzi e soare afară şi vântul moale care adie printre crengile copacilor te mângâie încet, şoptindu-ţi cuvinte neînţelese. Ştii că magia o să dureze o vară, dar tu cerşeşti fericirea asta pentru o viaţă. Nu vrei anotimpuri pline de bucurie, tu vrei vieţi.
Cântecul păsărilor te inspiră şi te trimit departe. Zâmbeşti. Ieri era ploaie şi o mulţime de praf. Acum e doar soarele pe cerul albastru şi vântul care adie.

Astăzi trebuia să fac altceva. Acuma trebuia să fiu în Copand sau pe undeva pe-acolo, da desigur, nu prea-mi ies toate aşa cum vreau.

Mâine poate o să fie bine, astăzi ajunge soarele care inundă totul.

Hot air for a cool breeze

2011-06-04T23:18:00.002+03:00

Fumul îţi inundă plămânii. Ai tendinţa să tuşeşti şi ai face-o cu siguranţă dacă asta nu ţi-ar demasca slăbiciunea. Tresari. Simţi mâna moale care-ţi deranjează încet buclele castanii şi zâmbeşti. Rupt dintre barele ţigării, te trânteşti între braţele tremurânde care cu greu sprijineau sticla de bere.

Vreau să scriu şi nu-mi vine. De ce? Păi pentru că nu am inspiraţie la ora asta şi pentru că vreau să fac altceva. Ce? Habar n-am. Într-un final am descoperit unele chestii şocante. Fie, nu prea contează. Am fost la concert Speak Floyd zilele trecute-n Cluj şi-a fost foarte mişto. N-am apucat Luna Amară da mi-au ajuns melodiile cântate de la Pink Floyd de ăştia de la noi. Şi pentru că au început să-mi placă, trebuie să pun un video:

Da, e "Wish you were here" cântată de Speak Floyd. Originala desigur, le aparţine ălora de la Pink Floyd. Fie, îs buni. Îmi plac. xD
Şi să nu uit. Când am fost joi în Cluj era ploaie afară şi concertu' a fost în faţa casei studenţilor şi, desigur, s-au strâns acolo o grămadă de rockeri pletoşi uzi. Portret drăguţ, ştiu, am profitat de asta. xD

Copilul luptă pentru că vrea libertate.

2011-05-31T00:15:00.000+03:00

Când copilul ascuns în sufletul tău strigă, când îţi loveşte cu pumnii în piept şi te roagă să-l laşi să iasă, ce faci? Da, lupta sângeroasă îţi lasă urme adânci pe trup, însă tu rezişti. Războiul nu durează niciodată prea mult, întodeauna se încheie cu victoria cuiva.
Acum însă copilul plânge. Însetat de libertate şi lovit de tragica şi dureroasa amintire a copilăriei, te imporă la infinit să-l laşi. Dar tu poţi? Eşti capabil să admiţi într-un final că ai crescut, că nu mai ai nevoie de o inimă de copil care să-ţi distrugă planurile şi care să-ţi întunece viitorul de adolescent matur şi cu gândire analitică?

Eşti capabil să arunci copilul din inima ta şi să trăieşti?

Poate că-i târziu. Poate că nu-mi pasă şi poate că aşa e cel mai bine. Iubirea e fericire? Iubirea e putere şi încredere? Sau e numai un căcat de sentiment care defapt nu-i decât apă de ploaie? Serios acuma, există iubire? Există dragoste adevărată? Sau totu' nu-i decât o atracţie obsesivă care încolţeşte şi se împleteşte cu sentimente de gelozie, protecţie şi posesivitate.

Da, i degeaba, şi prinţu' nu mai vine. Acum există numai falşi care mint şi care distrug totul, încercând să pară altceva. Da' sunt sigură că odată o să vină. Chiar dacă nu pot zbura, ştiu că el odată o să se întoarcă la mine şi o să mă ridice departe de toată mizeria asta.

O să te iubesc mâine, fiindcă astăzi încă nu te cunosc.

2011-05-23T16:48:00.001+03:00

"O să te iubesc mâine, fiindcă astăzi încă nu te cunosc."

(Marc Levi, Copiii libertăţii)

Probabil că întodeauna o să existe. Poate că lupta pentru libertate există în sufletele fiecăruia, chiar dacă nu e animată de decorul războiului. Da, e-un fel de sămânţă care încolţeşte dacă e îngrijită.

Şi eu tot sunt confuză în legătură cu anumiţi termeni. Ce înseamnă cunoaşterea? Când poţi să afirmi sincer că ştii o persoană? Asta-i o întrebare care mai nou mă macină, şi e destul de aiurea ideea că nu o să găsesc un răspuns prea curând.

Altfel, toată viaţa mea e acum puţin diferită. O grămadă de lucruri noi, o grămadă de chestii ciudate şi totuşi, atât de normale. Aştept vacanţa şi aştept linişte. Am atâta nevoie de câteva zile călduţe în care să nu fac nimic. Mi-e aşa dor de leneveală, fără şcoală şi gânduri aiurea!

Minciună şi bomboană din staniol care scârţâie.

2011-05-16T21:59:00.000+03:00

Atunci când îţi dai seama că defapt îţi pasă, şi că defapt tot ce se întâmplă în jur te deranjează, de ce continui să te prefaci că eşti indiferent?
De ce nu ai atâta curaj să spui că-ţi pasă şi că, oricât de tare ai încerca să ascunzi asta, chiar eşti lovit de noutăţi?
Unde ţi-e curaju'? De ce înveleşti totul într-o minciună jalnică şi construieşti neadevăruri peste tot ce simţi? Patetic.

Relaţia noastră e ca o bomboană învelită staniol.

Foarte dulce, dar cam scârţâie.

(unknown)

Oricum, îs confuză şi dezamăgită. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Nu vroiam să cred că ai putea fii în stare de aşa ceva. Serios, nu tu! Niciodată tu! De ce tocmai tu?

Fie, ce-am învăţat azi? Păi, sincer, revenind la realitate, oamenii mint. Oamenii spun o mulţime de minciuni pe care nici măcar ei nu le cred. Şi ce e mai urât e că impun altora să creadă lucruri cărora şi lor le-ar fii greu să le accepte. Aiurea, de-a dreptul aiurea.

Dar, în fond, ce este o minciună?

Adevărul mascat...

Sau un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult.

Sau nu este decât un văl subţire ce protejează adevărul.

Nimic nu-i făcut să dureze.

2011-05-08T22:54:00.000+03:00

Probabil că cea mai sigură posibilitate de a ieşi dintr-o lume proprie îi să o distrugi. Da' cum poţi să faci asta, atunci când o persoană înseamnă o lume întreagă? Poţi să omori? Ai dreptu' să ucizi şi să te eliberezi din cuşca suferinţei? Sau trebuie doar să aştepţi ca barele care te îngrădesc să se erodeze, să laşi timpul să se scurgă-n clepsidră şi să cureţe rănile pline de puroi făcute de amintiri şi clădiri construite într-o minte obosită şi bolnavă.
Bine. Nimic nu are logică şi nimănui nu-i pasă. Asta-i regula care întodeauna se plasează mai sus ca restul şi după care fiecare îşi ascunde nebunia. Măcar atâta.

La ora asta-s confuză în ultimul hal. Nu ştiu ce să fac şi nici măcar nu ştiu pe cineva care să mă poată ajuta. Îi război pe la mine p-aci. Îi una dintre cele mai ciudate lucruri care se întâmplă-n capu' meu.

Atunci când te lupţi cu tine, sângerezi.

2011-04-26T21:45:00.000+03:00

Probabil că-n întuneric nu se pot vedea cicatricile. Poate-n întuneric o să reuşeşti să ascunzi şi sângele închegat pe răni. Mai rămâne numai strădania de a-ţi colora faţa cu-n surâs fals, şi apoi întregul teatru ar fii mândru de talentul tău actoricesc.
Dar defapt tu nu poţi zâmbi şi nici măcar nu poţi să ascunzi coaja sângeroasă a rănilor.
Stelele-ţi strălucesc, călăuzindu-ţi cărarea şi luna zâmbeşte amară. Doar ea e martora luptei din sufletul tău, doar ea e capabilă să asiste la războiul sângeros care-ţi năpădeşte mintea.

Hai să ne spânzurăm de felinare şi să trăim din amintiri.

2011-04-25T23:19:00.000+03:00

Da, sincer asta-i cea mai actuală postare de pe tumblr şi într-o oarecare măsură m-a lovit. Da, inevitabil o să se întâmple şi chiar dacă n-ar exista sentimentu' ăla de trezire degeaba, tot cam două săptămâni mai îs până una-alta.

Sincer, cea mai drăguţă chestie ar fii să există amintiri care să le poţi împacheta, momente care să le poţi păstra lângă tine pentru totdeauna. Şi sentimentele. Sentimentele ar fii frumos să poată rămâne acolo şi timpul să treacă şi să treacă şi intensitatea lor să învolbureze constant inimile noastre. Da' nu, la noi nu se poate aşa ceva. Noi uităm momentele, noi uităm sentimentele şi uităm fiecare parte din ce-a fost odată.

Şi totuşi, ce se poate face? Cine poate face ceva?

Poza-mi vorbeşte, muzica se opreşte şi cineva-mi zâmbeşte.

2011-04-21T14:07:00.000+03:00

Nu ştiu de ce, da poza asta-mi spune atâtea! Ioi, parcă-mi vorbeşte, nu alta. Serios, îi aşa de ciudată, atâta de diferită şi de altfel.
Fie, îi destul de ciudată totuşi toată treaba p-aci. Bliţu' ăla, era mai bine fără el şi dacă-i ieşea faţa la Simona. Da oricum, îi mult mai bine aşa, exprimă multe. Plus Oaia e aşa prinsă "în mişcare".
Altfel, se poate vedea uşor că în poză-s trei oameni binedispuşi cu ochelari de soare.

Ps: Îi totu' ciudat până la urmă, da cui i pasă?

Arătăm diferit, gândim diferit şi suntem tot ăia.

2011-04-20T15:31:00.000+03:00

În ultimul timp am cam fost bântuită de ideea pierce-urilor, tatuajelor, chestiilor care te fac să arăţi altfel şi îţi schimbă înfăţişarea pe viaţă.
Sincer, de mult mă cam bate pe umăr gându' să-mi scriu ceva pe mână şi desigur, nu ceva enorm, nu ceva extravagant şi ciudat. O chestie mică şi drăguţă şi care să mă reprezinte.
Da' desigur, asta înseamnă că am nevoie de bani, de curaj şi de o grămadă de alte chestii cum ar fii aprobarea alor mei. Da, probabil că ăsta-i cam principalu' inconvenient şi pe la un 18 ani o să trec cu siguranţă de el pentru că de la 18 ani fiecare poate să facă ce vrea, nu?

Mă simt ciudat şi aştept să fiu acceaşi. Trag aer în piept şi observ că plămânii mei îl conservă în acelaşi mod. Ochii mei văd la fel şi când zâmbesc se văd aceiaşi dinţi. Îs tot aia, nu?
Atunci de ce toţi zic că m-am schimbat? De ce toţi se uită altfel la mine şi mă desconsideră? Îmi urlă sufletul de copil în mine, plânge fiecare bucată de trecut care m-a construit odată şi fiecare amintire doare. Da' degeaba. Cică-s alta.

Aripi hăituite de timp.

2011-04-19T13:16:00.000+03:00

O să vină un timp când o să am propriile mele aripi şi atunci poate o să te ridic şi pe tine. O să vină un timp când eu şi tu vom fii deasupra lor şi mizeria de-acum va fii doar ca o amintire supărătoare. Nu vor mai fii ei care să ne hăituiască.

Dar până atunci mai este. Până atunci mai e.

Racoviţă Open 2011

2011-04-16T21:13:00.000+03:00

Acum am ajuns din Cluj. Am fost, după cum era de aşteptat la prima ediţie a turneului de debate desfăşurat aci aproape, Racoviţă Open 2011. Dacă la Sfântu' m-am plâns c-a fost complicat, sincer aici a fost de o grămadă de ori altfel.
Aici am mers de dimineaţă în Cluj şi ne-am trezit la şapte şi ne-am întors la opt acasă. Aici am jucat patru meciuri din care două impromptu şi două pe sancţiunile prepared, "Acest Parlament ar elimina sanctiunile economice ca masura de politica internationala." şi "Acest Parlament ar exonera de raspundere lucratorii vamali care contribuie la demascarea faptelor de coruptie din sistemul vamal."
Fie, am jucat mai prost ca niciodată. Dacă la Sfântu' s-a văzut o evoluţie şi am putut vorbi lejer, aici am avut probleme dubioase cu limbaju' şi exprimarea şi cu fluenţa ideilor. Fie, nu-s eu de vină, îs mai mult alea două nopţi nedormite şi emoţiile. Da, în primu' meci am avut şi "spectatori neanunţaţi". Am crezut că o să plâng când am văzut că e acolo. Gosh, a fost atâta de ciudat!
Oricum, am câştigat un meci şi cred că l-am luat şi pe ultimul. Fie, măcar a trecut. Am terminat şi cu asta.

Ps: Asta cred c-a fost ultima competiţie de debate. Am dezamăgit unii oameni şi mai presus de toate m-am dezamăgit pe mine.

Cu trei cuvinte şi un shot.

2011-04-11T21:56:00.001+03:00

Atunci când lumina s-a stins, am reuşit să văd doar strălucirea ochilor tăi şi surâsul care-ţi creiona chipul. Conturul stelelor de afară şi lumina lunii intrau pe fereastra deschisă, înfiorându-ne împreună cu picurii reci de ploaie care udau parchetul.
Atingerea vântului şi muşcătura dureroasă de pe gât m-au trezit pentru câteva secunde din visare, ca mai apoi mâna lui rece, care m-a tras pe covorul pufos şi călduţ să îmi indice câteva sclipiri purpurii în dreptul tavanului.
- Artificii pe tavan! am ţipat, entuziasmată. Artificii pe tavan. Am încercat să mă ridic, să apuc una în palme însă el m-a tras mai aproape, a început să mă sărute şi mi-a interzis discret să mă ridic.
- O să te aştepte. O să te aştepte numai pe tine.
Şoapta lui devenise cuţitul care taie adânc între lumi. Ne-am strâns în braţe, ne-am rostogolit departe de zgomotele celorlaţi frustraţi şi am închis ochii, ameţiţi de bubuitul familiar al artificiilor de pe tavan.
Trecuseră secole. Praful se puse pe amintiri şi pe chipurile înmormântate de mult în marmură albă a cunoscuţilor. Rămăseseră doar artificiile de pe tavan şi chipurile noastre extaziate.
- Tavanul tău e cerul meu. Vocea îmi tremura, iar atunci când el s-a ridicat, şi-a întins mâinile şi a cuprins o sclipire purpurie în palmă ochii au început să-mi strălucească.
Simţeam lacrimi în ochi. Simţeam stropi de ploaie udându-mi spatele gol, însă nu conta. Zâmbetul care-mi apăru chipul luminase încăperea, iar artificiile începuseră să bubuie mai tare, într-o melodie haotică.

Fie, mi-a venit pe moment şi e de înţeles că se trage de la noua melodie de la Vunk, "Artificii pe tavan". Deci e genială, am iubit-o la minut, la fel cum am iubit-o şi pe Simona după ce mi-o zis de ea.
Altfel, treaba merge bine. Fiecare se descurcă cum poate, mai ales că vine vacanţa de Paşti(într-un final).
Până la urmă tre', chiar tre' să pun piesa aici:

Vunk - Artificii pe tavan

Ps: Nu intreba cat este ceasul
Nu lasa sa se puna praful
Pe dorinta de a sifona cearseaful
Cu trei cuvinte si un shot
Cu un sarut si un oftat
Iti intind covorul rosu pana la pat

Mototolită de timp.

2011-04-09T23:19:00.000+03:00

Atunci când sângele nu a mai curs şi fiecare rană s-a închis definitiv, tu te-ai trezit. Ameţită, puţin speriată dar întoarsă în realitate ai realizat că, departe de căsuţa construită din iluzii, te-ai transformat într-o stafie îngenuncheată de soartă şi de timp, uitată de razele soarelui şi trântită dureros în nămolul murdar al tristeţii.
Dar era prea târziu. El plecase de mult timp, amintirea lui era asemeni unei vagi imagini creionate cu un pix prost iar mirosul care-ţi pătase palmele, părul şi hainele dispăruse.

Un fel de "Hai să ţinem minte." III

2011-04-01T12:12:00.022+03:00

Filme(aprilie - iunie)

The Phantom of the Opera (2004) cu Gerard Butler, Emmy Rossum, Patrick Wilson. - revăzut.

* Probabil că am observat dinainte, dar abea acum am realizat că Fantoma era umpic obsedată. Da, geniu şi magician şi iluzionist şi alte alea, da' sâcâiala o apusese în prag de disperare pe săraca fată. Acuma' serios, ce era cu atâta insistenţă, dacă creaţa aia l-o ales din start pe ciudatul ăla?
Fie, acuma ce contează-i că măcar în final o rămas împreună ciudatu' ăla de conte cu ea. Sincer, eu vroiam să rămână Kristine cu fantoma, chiar dacă era umpic deraiat, era mai plin de chestii faine. Fie, a fost un film drăguţ şi melodia de la Nightwish l-o făcut de 100 de ori mai fain. (că doar de-aia am vrut să-l văd prima dată, se înţelege).

Candy(2006) cu Heath Ledger, Abbie Cornish - revăzut

* Aveam nevoie de Heath. Omu' ăsta, chiar dacă-i mort de trei ani, tot are o grămadă de filme bune care merită văzute şi unde arată cât de bine ştie să joace. Oricum, aveam nevoie şi de un film cu tematica principală "cum te poţi distruge dacă iei una-alta şi în ce hal poţi să ajungi". Clar, era de înţeles că ea mai se putea salva, prin simplu' motiv că era nouă, da' el fusese un caz pierdut de la început. Fie, altfel a fost interesantă împărţirea în trei părţi, rai, pământ şi iad. Un film care chiar merită văzut. xD

Hebi ni pasu(2008) cu Yuriko Yoshitaka, Kengo Kora, Arata

* L-am văzut într-una dintre nopţile trecute când a dormit Simona la mine şi a fost destul de drăguţ. Ce-mi place cel mai mult la ea îi că respectă cartea(nu c-ar fii acţiune multă şi o dificultate, da' totuşi), a fost frumos când am văzut fiecare secvenţă conturată pe ecran într-un stil drăguţ.
Altfel, păcat că era asiatică situaţia, dacă ar fii fost europeni sau americani la sigur ar fii arătat într-un alt mod totul. Totuşi, a fost un film bun şi dacă faci abstracţie de scenele sado şi exagerate de violenţă, merită văzut.

Van Helsing (2004) cu Hugh Jackman, Kate Beckinsale - revăzut

* Well, l-am revăzut pentru că eram la munte weekendu' ăsta şi aveam dvd-ul cu el în laptop. Păi a fost la fel de interesant şi la Simona i-a plăcut. A fost ceva gen: "Hai să ne uităm la un film cu ceva drăguţ." Well, nu a fost tocmai ceva foarte drăguţ cu vârcolaci, vampiri şi alte creaturi urâte p-acolo, da Hugh Jackman îi un om tare, se înţelege. Totuşi, abea acuma, a doua oară când l-am văzut filmu ăsta am observat că parcă îs umpic exagerate acţiunile lor, cum sar şi cum se caţără chestiile pe-acolo de parcă pot lupta contra naturii însăşi. Fie, altfel a fost drăguţ şi accentele alea stâlcite de transilvănieni au fost excepţionale. Gosh, cum ne văd americanii pe noi, ăştia din Transilvania. Ceva în genu' nişte ţărani speriaţi cu vampiri pe după colţuri. Oricum, filmu' îi bun, merită văzut. xD

Black Swan(2010) cu Mila Klunis, Natalie Portman

* L-am descărcat acum ceva timp şi mi-am propus să-l văd de ceva timp. Well, a fost interesant, cu acţiunea aia plină de chestii interesante şi lupta dusă de Nina pentru a reuşi să-şi descopere latura aia sexi. Sincer, mie tipa mi se părea dusă. Defapt, chiar era, la naiba cu grămada aia de chestii pe care le vedea peste tot şi paranoia care îi muşca din umăr. Fie, a fost un film foarte drăguţ şi merită văzut şi numai pentru Mila Klunis, care e una dintre cele mai frumoase actriţe.

Unknown(2011) cu Liam Neeson

* Am citit nişte reviews de la filmu' ăsta şi toţi erau frustraţi că ideea e un clişeu şi că totul se bazează pe chestii ce-au mai fost şi alte bălării d-astea. Sincer băi, mie mi se pare unul dintre cele mai faine filme ale lui Liam Neeson(şi are câteva destul de reuşite). Acţiunea a fost drăguţă, suspans a fost o grămadă şi răsturnări de situaţie peste măsură. Sincer, nu mă aşteptam la aşa un final, mă gândisem că se va termina total diferit. Totuşi, îi un film din 2011 reuşit care merită văzut. Şi finalul a fost interesant, cu grămada aia de nume şi întrebările stupide pe care mi le-am pus:"Si totuşi, cum naiba-l chema pe ăsta? Cine drac îi el defapt?".

Queen of the Damned(2002) cu Stuart Townsend, Marguerite Moreau, Aaliyah - revăzut.

* Mi-a venit zilele trecute să văd un film bun şi nu ştiam sigur care. Well, aveam nevoie de sânge şi chestii moarte, aşa că de ce nu ceva cu vampiri. Îi unul dintre filmele mele preferate cu vampiri şi Stuart Townsend e foarte fain. Serios, ii chiar foarte bun ca actor şi are o grămadă de realizări la capitolu' cinematografie. Oricum, chestia spookie îi că le-a trecut un avion prin cap şi-au combinat a doua şi a treia carte, de parcă nu puteau să le facă căte o producţie diferită. Da no, nu contează, efecte tari, coloana sonoră bună, ce altceva mai tre'?

The Wolfman(2010) cu Anthony Hopkins, Emily Blunt, Benicio Del Toro

* L-am văzut în reprize şi-a fost ciudat. Chiar simţeam nevoia să văd un film cu ceva chestii spookie, şi chiar la chestia asta m-a dezamăgit prin tagu' ăla de "horror" care parcă o fost pus la băşcău sau degeaba. O avut câteva tentative de aşa ceva, da cu siguranţă nu o fost un horror, mai mult thriller. Altfel, filmu' a fost drăguţ şi mostruleţii ăia de wolfmen erau chiar interesant făcuţi. Totuşi, n-am înţeles de ce vorbeau ţiganii aşa o română stricată.

Requiem for a Dream (2000) cu Jared Leto, Jennifer Connelly

* Seamănă o grămadă cu filmu' lui Heath Ledger, "Candy", unde ideea centrală e acceaşi, iubirea dintre doi "junkies" şi lupta lor pentru marfă. Desigur, în ambele filme fetele ajung să facă chestii urâte, că doar altfel n-are farmec nimic. Şi desigur, şi ăsta-i împărţit în trei perioade numai că aici e puţin mai subtil totul: "summer","fall" şi "winter", nu "heaven", "earth" şi "hell". Oricum, finalul e tragic rău şi desigur, deloc fericit. Măcar Marion a rămas cu prafurile, chiar dacă Harry a rămas c-o singură mână şi mă-sa o ajuns la bolunzi. Principală e invăţătura filmului: veci să nu te înţepi dacă-ţi doreşti două mâini.

Avatar(2009) cu Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver - revăzut

* Era vorba de văzut un film, aşa că din grămada aia mare din calculator s-o nimerit Avatar. Da, l-am revăzut într-un fel de-a dreptul profund, cu tot cu extensiile alea care-au fost tăiate la cinema. Revenind, a fost un adevărat eveniment cinematografic lansarea filmului cu întreaga poveste şi idee de-a dreptul genială. Da, civilizaţia na'avi a fost cu meticulozitate construită de regizor şi e chiar interesant fiecare detaliu. xD Oricum, de apreciat secvenţele de zbor care te aruncă departe de toate şi te ajută să evadezi odată cu oamenii ăia gigantici albaştri călare pe păsări. Altfel, îmbină o mulţime de lucruri şi poveşti, idei şi bătălii. Un film care merită şi care nu l-am văzut de mult, mai exact din 2009 de la lansare când am fost cu Simona şi Tudor în Polus xD.

Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides(2011) cu Johnny Depp, Penélope Cruz

* Trebuia să-l văd la cinema, numa că am tot amânat şi-apoi am uitat şi până la urmă n-am mai avut răbdare, şi-ntrun final l-am descărcat(la o calitate mediocră) de pe net. Oricum, a fost destul de drăguţ, cu Jack atât de bine conturat şi jucat de Depp. Comedie, dragoste, aventură, o îmbinare perfectă cu de toate. Efectele speciale au fost iarăşi drăguţe, păcat că Will Turner nu şi-a mai zvânturat pleata pe-acolo, se putea măcar să se-aducă aminte de el, că naiba, trei filme el a fost protagonistu'. Da' fie, cu sau fără Turner, ultimu' film din serie îi bun şi merită văzut.

Tristan + Isolda(2006) cu James Franco, Sophia Myles

* Mi-a venit pe moment ideea să văd filmu' ăsta, după ce în "Nuntă în cer" a pomenit trecător Eliade de cuplurile celebre. Atunci mi-am amintit că şi la şcoală, la ora de română am vorbit despre aşa ceva şi-atunci m-am gândit să încerc filmu'. Actorii, după cum au fost aleşi merită nota 10, prin simplul fapt că cei doi îndrăgostiţi sunt potretizaţi perfect de interpreţii lor. Surprinzător a fost însă apariţia lui Rufus Sewell în rol pozitiv, care m-a cam uimit în primă fază. Oricum, scenariul e îngrijit şi legenda e bine urmată. Chiar dacă e cam lacrimogen şi se sfârşeşte foarte tragic, filmu' merită văzut atent pentru că e chiar foarte bun. xD

127 Hours(2010) cu James Franco

* Ăsta a fost mai mult un film instructiv care, referitor la acţiune a fost sec, dar care a compensat mult la ideea "tehnici de supravieţuire". În orice caz, după prăbuşirea aia haotică-n gaură cu o piatră imensă care i-a blocat mâna, am realizat că veci n-o să pornesc singură în drumeţii sau fără ca măcar să anunţ pe careva. Ce a fost mai marcant, că totul se trage dintr-o întâmplare reală, a alpinistului Aron Ralston care chiar a rezistat cinci zile undeva la câţiva metri buni sub pământ, până şi-a tăiat mâna şi s-a târât afară. Serios tip, în orice caz.

Pineapple express(2008) cu Seth Rogen, James Franco, Danny McBride

* Băi am crezut la început că tipu' ăsta, James Franco, îi ceva actor serios, da după filmu' ăsta sincer... nu mai ştiu ce să cred. Acţiunea a fost anapoda, plină de drogaţi paranoici şi fiecare acţiune întreprinsă de "bad guys" ghicită înainte de nişte fumători înrăiţi de iarbă rară. Băi, îmi plac filmele cu oameni care fumează şi apoi se transformă într-un fel de roboţei boemi, da până una-alta, filmu' ăsta parcă o fost făcut de ceva regizor fumat în timp ce-şi dădea cel mai serios naşpa din viaţa lui. Desigur, nu o fost aşa jalnic filmu', că o avut ceva replici interesante şi momente faine, da cam rare. Multe chestii trase de coadă anapoda.

Cărţi(aprilie - iunie)

Cronicile din Narnia - Calul şi băiatul scrisă de C.S.Lewis(1954) - recitită

*Am terminat în sfârşit şi a treia carte din serie. Sincer, sunt foarte drăguţe, copilăroase şi au o acţiune interesantă. Prinţi, prinţese şi animale care pot vorbi, îmi amintesc atât de mult de copilărie şi de cât de bine era la 10 ani. Oricum, îmi place felul în care sunt construite civilizaţiile şi mai ales tărâmul din Narnia. A treia carte a fost chiar foarte frumoasă!

Şarpe şi cercel de Hitomi Kanehara (2006) - recitită.

*Dacă e să tot recitesc cărţi perioada asta, m-am gândit că de ce să nu încerc şi ceva nu neapărat indicat copiilor. Sincer, e o carte profundă, cu o temă controversată şi oameni frumoşi. Da, Shiba e chiar unul dintre ăia frumoşi cu tot cu pierce-urile, tatuajele şi chelia lui. Ama în schimb nu e prea lăudat, pare mai mult un fel de papă-lapte care nu prea şi-a găsit bine hobby-ul de a-şi găuri corpu'. Şi totuşi, el îi ăla cu limba despicată! Oricum, a fost drăguţă cartea, a meritat să o recitesc.

Cronicile din Narnia - Prinţul Caspian scrisă de C.S.Lewis(1951) - recitită.

*Am recitit-o asta după ce am apucat la "Şarpe şi cercel" de-am gătat-o. Fie, a fost drăguţă da pe final sincer a fost copilăroasă. Defapt desigur, mi s-a terminat perioada "childish" când aveam nevoie de copilării în cărţi. Yep, acuma îi altceva, mai ales că am citit şi văzut filmu' "Hebi ni piasu." Fie, altfel a fost o carte frumoasă unde Caspian a fost destul de interesant, mai ales că eu îl tot aveam în cap pe Ben Barnes.

Enciclopedia zmeilor scrisă de Mircea Cărtărescu(2002)

*Cartea asta am împrumutat-o de la profa de română după ce într-un capitol am vorbit despre zâne. Ea o început să vobească despre chestii fantastice şi despre fiinţe supranaturale, şi-aşa am ajuns într-o oarecare măsură de la zâne la zmei. A fost drăguţ, mai ales că asta a fost prima carte pe care-am citit-o de la Cărtărescu şi care mi-a plăcut. A fost foarte interesantă şi aducea, prin detaliile alea exacte cu o enciclopedie. Foarte faină, merită citită.

Copiii libertăţii scrisă de Marc Levy(2009)

*Am luat-o de la bibliotecă pentru că era singura interesantă de la "noutăţi". Nu am fost extraordar de încântată când am deschis-o prima dată, da' după ce am început să citesc prima frază, eram pe spate deja. Da, e una dintre puţinele cărţi pe care-am citit-o încontinuu şi pentru care-mi făceam timp să citesc. Mi-a fost chiar dor de o astfel de carte care să mă captiveze şi care să-mi dea atâtea senzaţii drăguţe. Merită citită, acţiunea e atât de bine povestită, şi tragediile sunt atât de dureroase. Dacă-mi amintesc bine, am şi plâns puţin. Îi o carte extraordinară, se înţelege că acum îs în căutare de cărţi scrise de Marc Levy.

De ce iubim femeile scrisă de Mircea Cărtărescu

*Profesoara de română a dat o listă de lecturi pentru capitolu' dragostea, şi din grămada aia, ce-am găsit acceptabil la bibliotecă a fost asta. A fost a treia carte de-a lui Cărtărescu pe care-am citit-o şi sincer tot mai mult îmi place felul lui de-a scrie. "Travesti" m-a cam dezamăgit, "Enciclopedia zmeilor" m-a făcut să-mi schimb părerea despre el, iar "De ce iubim femeile" m-a obligat să afirm că tipu' ăsta chiar nu-i aşa de rău şi că stilul lui e chiar diferit şi drăguţ în felul lui. Da, cartea împărţită-n atâtea povestioare micuţe a fost foarte interesantă, prin felul ei concentrat şi scurt de-a prezenta fiecare idee şi detaliu. Foarte interesantă, merită citită.

Vieţile secrete ale Pippei Lee scrisă de Rebecca Miller

*După mult timp de lălăială cu cititu', am început să gust din nou savoarea fiecărei cărţi. Defapt, am găsit motivul "abandonului" provizoriu, şi anume calitatea lecturii. Aveam nevoie de cărţi bune, cărţi care să fie interesante şi care să nu mă invite la moţăială după fiecare pagină. Fie, "Vieţile secrete ale Pippei Lee" a reuşit să mă atragă şi în vreo câteva zile am "dat-o gata". Chiar dacă în început a fost de-a dreptul plictisitoare cu detaliile alea degeaba despre pensionari, în mijloc s-a schimbat puţin situaţia şi a fost prezentată viaţa aia trăită într-un stil hardcore a lui Pippa înainte de-a ajunge bătrână respectabilă cu doi copii. Oricum, nu mi-a dat idei(prea multe) şi pentru asta chiar o recomand. Merită citită. xD

Vampiraţii: Demonii oceanelor scrisă de Justin Somper

* Încă îs în căutarea unei cărţi bune şi sincer nu ştiu cum m-am putut gândi că primul volum dintr-o serie de mai multe care urmăresc povestea clişeu a unor orfani care pleacă de acasă şi ajung mari eroi poate să se ridice la aşteptările mele. Sincer, a fost drăguţă şi am citit-o destul de repede pentru că oarecum captivează prin detalii, însă nu e nimic spectaculos. Totul previzibil. M-am gândit să mă apuc şi de restul volumelor, dar apoi am realizat că n-am de ce. Ştiu, sau bănuiesc mare parte din scenariile cum s-ar putea încheia viitoare carte. De altfel, există o mulţime de asemănări cu "Piraţii din Caraibe", şi singura chestie originală din carte e ideea de vampirat, o combinaţie obosită dintre un pirat şi-un vampir. Ceva nou, în rest tot îi la fel. Oricum, îi de citit pentru copii între 12 şi 14 ani, pe la 16 parcă te cam zgârie la inteligenţă.

Îţi aminteşti cum a fost prima oară? scrisă de Jenny Colgan

* Am terminat-o acuma, de vreo 10 minute şi sincer nu a fost cine ştie ce. O carte de-aia de autobuz pe care o citeşti odată şi după o arunci - în cazul meu o returnezi la bibliotecă şi n-o mai cauţi veci. Finalul l-am ghicit fără efort şi cam aşa o fost cam toată acţiunea - simplă şi total previzibilă. Totuşi a fost interesantă diferenţa şi capacitatea de gândire a Florei, felul în care ea se contopea printre adolescenţi şi toate alea. Ciudat totuşi groapa aia de întrebare numită: "Cum Ispas se tot învârtea ea printre lumi?"

În altă viaţă scrisă de Marc Levy

* La început n-a fost cea mai excepţională carte, însă treptat s-a transformat într-un fel de burete care îmi absorbea dorinţa de a citi cât mai mult şi am devenit oarecum maniacă, purtând cartea asta cam peste tot. Oricum, a fost drăguţă cu ideea foarte originală pe alocuri şi clişeică pe alte părţi, cu dragostea eternă şi sufletele pereche care se întâlnesc adeseori şi în vieţile următoare. Stilul uşor şi cursivitatea poveştirii ridică mult calitatea cărţii. Merită citită!

Nuntă în cer scrisă de Mircea Eliade

* Primul meu scriitor român pe care l-am apreciat întodeauna a fost Eliade. Omu' ăsta scrie bine, se pricepe şi are câteva cărţi foarte drăguţe. Nuntă în cer e una din cărţile recomandate de profesoara de română la capitolul dragoste. Interesantă povestea vieţii Ileanei, femeia care fuge întodeauna şi care la început se lasă pradă complet iubirii şi apoi o reneagă temătoare. Da, a fost o carte interesantă, plină de sentimente şi imagini calde, însă conturată pe temerile oamenilor. De ce un bărbat trebuie să mintă într-atâta şi să fie atât de nehotărât în legătură cu propriile-i sentimente pentru femeia cu care stă? Ileana a fost o nenorocoasă, avâd relaţiile acelea tragice, iar întrebarea finală a lui Mavrodin a fost de-a dreptul şocantă. Până la urmă, cu siguranţă nu s-a omorât, însă totuşi...

Seriale(aprilie - mai)

Vampire Diaries cu Ian Somerhalder, Nina Dobrev, Paul Wesley, Michael Trevino - s. 2 ep. 8 - 20

Sezonu' unu şi o parte din sezonu' doi le-am văzut mai demult, aşa că acuma o trebuit numa să mă apuc de ce-or mai apărut. Sincer, a devenit a naibii de bun serialu' şi într-o oarecare măsură eram "addicted". Wow, chiar nu mă aşteptam ca de la povestea aia plictisitoare cu doi tipi îndrăgostiţi de acceaşi tipă să se ajungă la încâlceala actuală. Oricum, serialu' e superb şi abea aştept episoadele viitoare.

Skins cu Nicholas Hoult, Hannah Murray, Joe Dempsie - s 1 + 2.

So close, no matter how far.

2011-03-31T22:30:00.000+03:00

Când a închis ochii, lumea s-a prăbuşit. Fiecare construcţie care fusese zidită de privirea lui s-a dărâmat într-un abis întunecat şi plin de mocirla trecutului dureros. Nu a mai rămas decât ruina amintirilor şi căldura buzelor lui rămasă pe gâtul tău.
Totul s-a transformat apoi într-un castel gotic în care elementele principale nu erau arcul frânt sau vitrariile, ci sângele scurs din rănile celor torturaţi şi zbierătele care răzbăteau până departe, izbind pereţii, murdărindu-i cărămizile şi picturile batjocoritoare.

Bine, viaţa e verde. Iar toată treaba-i schimbată de la un verde intens şi de la iarba aia care te face să zâmbeşti automat când o priveşti. La naiba cu ea căldură, eu am nevoie de vară, sau măcar de vacanţă. Sau timp liber, desigut. xD
Oricum, cât de curând o să aterizeze pe-aci un set de poze că doar nu degeaba o să fie o grămadă de verde-n poze.

Praf de stele pe buza ta, pe obrazul ei şi pe lama cuţitului.

2011-03-26T11:07:00.000+02:00

Am descoperit că oamenii se schimbă. Am învăţat că nimic nu e la fel, fiecare minut şi fiecare secundă sunt diferite şi oricât ai încerca să le faci să semene, nu te ajută cu nimic, te doar afundă într-un nămol dureros degeaba.

Da, ştiu că a trecut mai bine de juma' de an de când am făcut principiul identităţii la logică (yeah, fix) care afirma că orice obiect este identic numai cu sine, da' eu abea acum am înţeles că chestia asta se aplică la orice. Sau poate că ştiam, dar doar acum i-am dat importanţă.

Serios, îi ciudat. Măcar acum pot trăi liniştită cu veşnicele şi vechile mele bătăi de cap.

Ps: Poţi să tai un sărut şi să-l păstrezi pentru totdeauna cu tine, ca să fii sigur că n-o să uiţi niciodată atingerea, sentimentul şi moliciunea pielii?

Saint George - City of Debate 2011.

2011-03-16T21:42:00.001+02:00

Weekend-ul ăsta am fost la Sfântu' Gheorghe, pentru prima dată la o competiţie de debate. Sincer, a fost obositor şi complicat, da' şi-a meritat osteneala. Sincer, încep să le prind şi eu câte una alta, şi sunt conştientă că nu o să-mi fie de rău în cazul în care o să încep să vorbesc din ce în ce mai bine.
Dacă arunc un ochi în spate, cu siguranţă o să observ diferenţa, pentru că încă-mi mai amintesc primul meci din CRD şi replica aia spusă cu teamă şi nesiguranţă: "Domnule profesor, da' io chiar nu pot!" Fie, la ultimele trei meciuri din Sfântu' am făcut tot posibilu' să nu mai spun replica aia, mai ales că profu' nu era în sală.
Revenind, moţiunea a fost: "Acest Parlament ar trebui să acorde tinerilor dreptul să candideze în Parlament de la vârsta de 18 ani." Am fost şi pro, şi contra, am fost şi pe vorbitor unu şi pe trei.
Fie, până la urmă, tot ce contează e că mai vreau. După meciurile alea trei am observat că, indiferent de cât de mult mai am de învăţat, sunt dispusă să-mi rezerv timp pentru aşa ceva.

Fie, acum însă nu prea o să am timp, va trebui să-mi învăţ la istorie pentru că fără să vreau am ajuns la judeţ şi indiferent dacă vreau sau nu, i necesar să merg şi-acolo şi implicit nu pot să mă fac de ruşine cu o notă de trei puncte.

Ps: În drum spre Covasna am trecut şi prin Sighişoara. O să pun probabil nişte poze de pe camera lui Gelu în postările viitoare.

Whispers in the dark.

2011-03-15T22:58:00.000+02:00

Probabil că de mult n-am mai înşirat nişte poze pe-aici, aşa că era şi timpu'. Cum natura e cam moartă încă în prezent, am pozat altceva. Total altceva. Până la urmă natura tre' să mai învie.

Cam toate mă includ şi ar trebui să spun ceva despre fiecare, da e cam târziu şi mi-e cam somn şi am chef să citesc, aşa că până una alta, noapte bună. Lumina lunii să vă oglindească visele iar tărâmul întunecat al dorinţelor neîmplinite să vă stăpânească coşmarele. Noapte bună.

Doi ani şi-o zi în castelul de marmură albă, ascuns departe în munţii nordici.

2011-03-06T21:56:00.000+02:00

Se pare că, până la urmă, chiar dacă în general mă plictisesc repede de chestii şi le desconsider uşor, am reuşit să mai postez încă un an pe-aici. Sincer, sunt şocată, nu-mi stă-n fire să rămân prea mult pe undeva, iar doi ani sincer... e ceva.

Fie, prinţu' nu-i bine deloc. Prinţu' până la urmă nu mai vine. S-a rătăcit pe undeva şi... nu mai vine. Rămâne numai prinţesa închisă în turnul cel mai înalt din castelul de marmură deghizat printre zăpezile nesfârşite cu fulgii care îi alină singurătatea şi soarele care îi luminează ziua.

Prinţu' totuşi i-a promis că va veni, iar speranţa care-i înoadă sufletul o face să păşească prin viaţă în fiecare zi, aşteptând, luptând cu timpul şi cu sine pentru singura flacără care îi făgăduise odată siguranţa şi iubirea eternă.

Zâmbeşte(dacă poţi), azi e ultima zi de iarnă.

2011-02-28T21:19:00.000+02:00

Astăzi e ultima zi de iarnă, cică. Astăzi trebuie să se topească toate zăpezile care-acoperă străzile şi încet să încolţească iarba aia de-un verde crud, pufoasă şi udă.

Ah, tânjesc de-a dreptul după un colţ verde, după moalele călduţ al pământului scăldat de razele soarelui. Mi-e aşa de dor de castanii înfloriţi şi de zâmbetele coloarate pe chipurile tuturor.

Şi totuşi, nu pot zâmbi. Tre' să mă ascund sub un întunecat surâs tragic care-mi acoperă ochii şi să mă închid între nişte bare reci, usturătoare care îngrădesc fericirea şi ucid încet fiecare gând bun.

Până la urmă vânătăile se văd, şi urletele se încâlcesc printre explicaţii rostite degeaba. Sincer, m-am săturat de reproşuri şi de vagi teorii fanteziste. Serios, nu se mai termină?

Fie, aş mai continua, da' mai tre' să-mi citesc la istorie pentru că, oricât de mult aş încerca, nu mă pot face de ruşine în faţa tuturor la judeţeană.

Leapşa V - It will crush you.

2011-02-27T16:08:00.002+02:00

De mult timp n-am mai completat o leapşa, aşa că aci vine una. x_x

1. Are you named after anyone?

Nu.

2. When was last time you cried?

Azi de dimineaţă, m-am uitat la "Beauty and the Beast"

3. Do you have kids?

Da, am trei copiii. Vlad, Roxana şi Chowder.

4. If you were another person, would you be a friend of yourself?
Probabil, n-am chiar aşa o părere rea despre mine

5. Do you use sarcasm a lot?
Câteodată.

6. Will you ever bungee-jump?
Da, la sigur!

7. Whats your favorite cereal?
Păi Lion, Cini Minnis

8. Whats the first thing you notice about people?
Păru'.

9. What is your eye color?
Schimbătoare. În general o combinaţie de verde cu maro.

10. Scary movie or happy endings?
Happy ending.

11. Favorite smells?
Nu ştiu d-astea

12. Summer or winter?
Vară băi, vară!

13. Computer or television?

Calculator.

14. What's the farthest you've ever been from home?
Austria

15. Do you have special talents?

Probabil că da, în adâncu' meu am aşa ceva, da' atâta de adânc încât nimeni niciodată n-o să le descopere.

16. Where were you born?

Romania.

17. What are your hobbies?

Cititu', scrisu', schiu', calculatoru', ieşitu' pe-afară etc.

18. Do you have any pets?
Nu prea, nimic nu rezistă prea mult.

19. Favorite movie?
Ioi, o grămadă.

20. Do you have any siblings?
Nu.

21. What do you want to be when you grow up?

Manager la o agenţie de pompe funebre.

22. When was your first slow dance and the song?
Pe aia de la Titanic.

23. Movies you dislike.

Nu prea ştiu.

24. What 3 YouTubers/bloggers would you like to meet in person?
Probabil că pe Al., Ala. şi Bia.

Am luat-o de la Geo. [mersi băăăi]

Unde-i verdele? Sau măcar albu' ăla pufos...

2011-02-27T14:45:00.001+02:00

Se-aude afară clipocitul supărător al bălţilor care ascund gropile pline cu mizeria zăpezii topite şi susurul hipnotic al gheţii care se scurge câte puţin peste tot. Mă deprimă. Dacă n-aş conştientiza că la un moment dat va fii iar verde tot şi apoi soare şi multă fericire pe feţele tuturor, probabil că acuma m-aş îneca printre lacrimi.
Sincer iarna a fost şi va fii probabil întodeauna anotimpul meu preferat, da' deja parcă-i prea mult. Măcar de-ar fii constant zăpadă peste tot şi nu numai de dimineaţă, amiaza fiind inundată de noroi şi mizerie. La naiba cu ele schimbări bruşte de vreme!

Oricum, trecând peste inconvenienţele meteo, în ultimul timp am ceva cu Nightwish, şi mai ales cu melodia asta. Probabil e de vină Tuomas, care-l urmăreşte ciudat pe Marco-n video sau poate vocea lui, da' sincer nu-mi pasă. Mi-e dragă rău melodia asta...

Nightwish - While Your Lips Are Still Red

Învineţit de soartă.

2011-02-24T22:07:00.001+02:00

Învineţit de soartă, lovit de destin şi muşcat de viaţă, inspiri greşit aer şi te târâi printre trupuri străine, beat din cauza ciudăţenilor care-ţi treaversează mintea prin faţa ochilor. Nebăgat în seamă, privit cu spaimă şi amintit cu teamă, te închizi într-o cutie metalică plină de spini şi ace care-ţi maltratează sufletul şi încet, întreaga voinţă.
Răbdător la încercări, deschis în faţa durerii şi plin de sânge, îţi laşi rănile să-şi scurgă tragedia prin sânge şi laşi totul să fie şters de câteva imagini cancerigene care-ţi devorează amintirile şi sănătatea încet, capabile să te răpună la nesfârşit, printre mii de alte cadavre căzute din cauza luptei continue care-a distrus încet fiecare spirit.

Unii ar zice că chestia asta-i ciudată. Unii ar considera nebunie tot. Da' cui i pasă?

înecat în sânge cu ciocolată.

2011-02-14T22:22:00.000+02:00

Dacă odată aş închide ochii, aş face un pas greşit şi m-aş scufunda într-un butoi de tristeţe, ar fii cineva să mă ridice? Sau oare ar auzi cineva urletele disperate în care-mi revărs agonia şi-mi cânt nebunia?
Şi cei care ar vrea să mă ajute, ar reuşi oare să mă ridice deasupra, sau m-ar scufunda, într-o încercare fără rost, absurdă şi plină de intenţii greşite...

Ps: Cum îs pralinele umplute cu cianură?

Un fel de "Hai să ţinem minte." II

2011-02-13T00:24:00.003+02:00

Clar, atâta timp cât nu mă pot numi un geniu sau un calculator ambulant, tre' să-mi fac liste şi liste şi alte liste ca să reţin câte ceva şi să nu uit.
Well, de data asta mă rezum la cărţi, pentru că la filme folosesc cinemarx, unde am o listă destul de voluminoasă cu filme care m-ar interesa. Fie, până la urmă:

De veghe în lanul de secară(1951) scrisă de J. D. Salinger
Barbati care urasc femeile scrisă de Stieg Larsson
Unde eşti de Marc Levi

I'm leaving, get your boots and come on, I've got my coat and my keys, I need you next to me then I'm gone, come on.

2011-02-10T20:51:00.004+02:00

Hey babe, it's me parked outside your house
I know that he's asleep, so listen to me now
Darlin', I'm tired of living just in your dreams
I'm getting out
You know we both sold our souls
We're just growing old in this sleepy, dead-end town

Destination anywhere - Name the place, I'll be there
Pack a bag and we're out of here - let's run

Baby, we both been running uphill for too long
We both settled for something, got nothing
And we both know that it's wrong
Go on admit it if we lived it
I'm leaving, get your boots and come on
I've got my coat and my keys
I need you next to me then I'm gone, come on

Destination anywhere - Name the place and I'll be there
Pack a bag and we're out of here - let's run
Destination anywhere - Left or right, I don't care
Baby we'll just disappear like the sun, ooh...

When these wheels spin, baby they can all eat our dust
As far as I'm concerned, this whole town lost its nuts
We won't be here when they put us down
It's our big chance, I'm calling you now
They'll never let us go unless we try
I'm tired of living just to die
We're getting out of here, destination anywhere

Destination anywhere - Name the place and I'll be there
Pack a bag and we're out of here - let's run
Destination anywhere - Left or right, I don't care
Maybe we'll just disappear chase the sun
Come on, come on, come on

[Jon Bon Jovi - Destination Anywhere]

Până la urmă vin Bon Jovi în România. Deci doamne, cred că o să plâng dacă n-ajung. Defapt la naiba, nici nu se pune problema să nu merg. Şi dacă puşcă toţi zâdarii din Libia, eu tot o să fiu acolo. O să ascult Bon Jovi Live şi o să fie extraordinaaar!

Fie, până la urmă nu degeaba Jon Bon Jovi o fost ales tipu' cu cele mai sexi buze prin '80. Şi serios, la vârsta lui chiar se ţine bine băăăi, având în vedere că dragu' de Axl Rose... well, rămân la Jon Bon Jovi.

Ps: Vreau să scriu ceva, aşa că probabil cât de curând o să pun şi pe-aci dacă nu-i prea personală treaba ce-o să iasă.
Ps2: Un video cu Jon Bon Jovi live cântând "Destination Anywhere".

Ps3: Până la urmă geografia-i complicată.

De vreo două nopţi trăim într-o lume nebună şi nimeni nu s-ar supara daca întarzii o lună.

2011-02-05T00:01:00.003+02:00

Până la urmă la butoaie am auzit(după mult timp) Bosquito. Deci nu pot sa nu pun aici video-urile cele mai drăguţe şi să precizez că solistu' e unul dintre cei mai frumoşi tipi pe care i-am văzut. Păru', gura şi ochii. :x

Clar, nu m-am putut răbda să pun mai puţin de trei, mai ales că tipu' ăsta arată în fiecare genial şi se mişcă la fel şi cântă ai ai ai!:x

Dăi 'nainte cu tupeu!

2011-02-04T23:47:00.002+02:00

Cineva a furat luna. A ascuns-o şi a lăsat doar stelele care să lumineze cerul haotic şi să îndrume paşii fiecăruia spre lucruri interesante. Desigur, am uitat să precizez că zilele trecute am fost la Arieşeni(Vârtop) şi-am petrecut destul de fain fiecare parte din zi. (mai ales noaptea)

Clar că m-am împiedicat dimineţile pe pârtie, printre pietre şi pământ românesc, după-amiezile le-am pierdut printre cărări bătute de munte, iar nopţile cocoţată pe-un scaun, sprijinită de-un butoi imens alături de mulţi alţii.

Fie, încă-mi mai amintesc sentimentul acela straniu pe care l-am simţit odată ce-am ajuns rezemată de lemnu' ăla tare colorat în multe nuanţe de maro. Era un fel de linişte şi pace. Serios, nimic nu s-a comparat cu asta, poate doar rachiu' din prima noapte.

Oricum, până la urmă totu' a fost drăguţ şi chiar dacă dacă am ieşit la două noaptea după suc şi eram în colanţi, există chestii care încălzesc totul, chiar şi sufletele îngheţate.

Chiar, la fel cum şi banii îi ajută pe barmani să pună ce muzică vrei. Clar, la Mont Blanc după zece, când ajungeam erau întodeauna aceleaşi trupe tari în boxe: Bosquito, Vama Veche, Mărgineanu', Eagles. Şi chiar dacă la un moment dat au venit nişte alcoolici anonimi prieteni cu barmanu' şi-au început să pună un fel de hip hop obosit, s-a făcut o selecţie interesantă de bancuri pârcoşe care-au făcut lumea să se manifeste-n moduri diferite. Majoritatea am râs, da' Marcela a adormit pe butoi şi ne-a luat cam cinci minute s-o trezim.

Clar, până la urmă a fost drăguţ, iar îngrămădeala de şase persoane într-o cameră a fost a' naibii de ciudată. Aproape mă face să mă înspăimânt şi să mă gândesc că orecum am adoptat caracteristicile unor sarmale.

Şi pentru că am mai făcut şi nişte poze, aici:

Peisaje, desigur. Întodeauna natura surprinde prin minunăţiile ei şi ameţeşte cu frumuseţea fiecărui colţ.
Ps:Luna probabil era ascunsă-n cana mea cu vin fiert, pentru că de fiecare dată când închideam un ochi şi priveam atentă culoarea roşiatică se transforma într-un galben pal de la lumină şi luna se creiona.

Cică spirala distruge tot.

2011-01-31T14:47:00.001+02:00

Data trecută era vorba de spirală. Să înţeleg că şi de data asta ea cacă totu'? La naiba cu ea!

De ce iar?

Ce de lupi se înconjoară.

2011-01-30T03:33:00.005+02:00

Aerul strâmt şi fumul care învăluia întreagul deal ascundea fiecare rană a pădurii provocată de limbile de foc care pârjolise totul. Atmosfera plângea pierderea piesajului, însă lupii-şi arătau durerea-n urlete monstruoase către lună şi în dansuri hipnotice sub razele de lumină care străpungeau cu greu norii de furtună.

Nimic nu era făcut să salveze sacrificiul suferinţei, iar tânguirea prelungă a leagănului copacilor însămânţa teama mai adânc printre aripile împestriţate ale păsărilor prădătoare care se învârteau în cercuri desupra.

Îngerul lovit încă sângera, iar strălucirea care odată orbea privirea oricărui muritor, pâlpâia acum stinsă, îngropată în pământul ars. Îngenunchiat de şoapte mincinoase şi cuvinte neînţelese, fusese păcălit de câteva zâmbete false şi înrobit de nişte vise ascunse.

Lacrimile, care altădată îi erau un ideal greu de ajuns îi sângerau din ochi asemeni unor globuri înnebunite de cristal care se rostogoleau pe obraji-i umani.

Doar urletele lupilor care adulmecau laş întreaga porţiune adormită măsurau timpul pe care sufletul divin îl mai avea de petrecut printre crengi rupte de copaci putrezi şi iarbă pârjolită.

Poate că-i normal să am atâta inspiraţie. Poate nu. Ador melodia asta, momentan, aşa că... a trebuit neapărat să scriu ceva.

Iad construit din rămăşiţe de rai.

2011-01-29T01:10:00.000+02:00

Fata de hârtie sângerează cu cerneală, iar sângele îi e propriul instrument de scris. Ficţiunea e o lume inversă, stranie, ciudată care surprinde.
Lacrimile strălucitoare asemeni cristalelor îi lipsesc fetei de hârtie, pătându-i hainele cu cerneală albastră şi rece, iar rănile îi picură lichidul care uscă pe hârtie poveşti şi întâmplări nemaivăzute.

Fie, pentru că îs în proces de citire şi pentru că oarecum îmi place foarte mult cartea, trebuie să pun unele citate care m-au impresionat prin modul în care s-au potrivit la începutul fiecărui capitol, pe lângă ideea de bază care-am accentuat-o mai sus.

|||

Infernul există şi ştiu acum că oroarea lui constă în faptul că e făcut decât din rămăşiţe de paradis. (Alec Covin)

Muzele sunt nişte fantome cărora li se întâmplă să intre în scenă fără a fii invitate. (Stephen King)

E la o jumătate de oră de aici. Ajung în zece minute. (replică din filmul "Pulp Fiction")

Cu ţeava unui revolver între dinţi, nu pronunţi decât vocale. (replică din filmul "Fight Club")

Bare care te privează de libertate.

2011-01-28T15:40:00.000+02:00

Eşti închis într-o cuşcă şi nu reuşeşti să-ţi exprimi nici un sentiment, eşti lovit constant de barele de metal rece care-ţi taie calea spre libertate şi te zbaţi fără folos.
Ţi-ai pierdut umanitatea şi nu eşti decât un animal încolţit de neputinţă şi surzit de propriul urlet zilnic care-ţi arde plămânii şi-ţi devorează corzile vocale câte puţin, asemeni unei ţigări aprinse.
Ceea ce te face să nu te prăbuşeşti în abisul întunecat care se cască constant sub tine sunt câteva rămăşiţe ale unor amintiri pe care continuu mintea încearcă să ţi le ascundă într-un sertar îndepărtat, în timp ce inima răscoleşte înnebunită, cerşind îndurare şi milă, de dragul chipului scrijelit atent, conturat în culori fine şi calde care alină uşor rănile sufletului.
Dar unde-i portretul dimineţii petrecute împreună? Unde-i ceaşca de cafea şi ţigara uitate pe masa veche şi cearşaful alb care ascunde două trupuri îmbrăţişate, îndrăgostite de parfumul cald al dimineţii de iunie?

Cu sufletul plin de noroi, ca un strigoi.

2011-01-27T17:36:00.001+02:00

Până la urmă s-a încheiat şi semestrul ăsta şi cam toată lumea-i fericită. Da, mediile îs cum îs(pârcoşe), da' viaţa nu-i întodeauna fericită. Chiar, iar a venit vremea când reuşesc să plâng la comandă. Îi un fel de chestie periodică care mă ajunge din urmă ca un fel de fantomă care mă bântuie din trecut şi care, indiferent de timpul care trece, nu se satură de mine.
Şi totuşi, ce doare mai tare îi că în majoritatea timpului îs la mijloc. Într-un tunel întunecat în care, singură mă zbat şi nu ştiu spre care ieşire să o apuc, care cale-i mai aproape de lumină şi care mă va purta mai repede spre salvarea propriei minţi.
Da' nu. O să treacă. Întodeauna vine ca o ploaie rece şi udă totul, şi distruge pe rând fiecare zi fericită şi apoi pleacă, lăsând în urmă câte o rană sângerândă. Dar pleacă... şi totuşi mereu se întoarce.

A doua ei expoziţie foto.

2011-01-25T21:17:00.000+02:00

Azi, 25 ianuarie 2011 la Biblioteca Munincipală Turda, Laura a avut a doua ei expoziţie foto. A fost chiar interesant, şi pentru că am avut timp, am aterizat şi eu pe-acolo. A fost prima mea dată când am ajuns la o expoziţie de-a ei(data trecută am cam avut altceva de făcut) şi am fost chiar surprinsă.

Pe lângă oamenii foarte interesanţi şi drăguţi care erau acolo pentru ea, am putut admira liniştită fotografiile ei care sunt chiar fantastice!

Desigur, din câte am înţeles totul poate fii încă vizitat încă câteva zile, aşa că dacă puteţi, nu evitaţi biblioteca, pentru că merită!

Ps: Probabil o să pun şi nişte poze mai încolo.

Alb în poze.

2011-01-24T22:14:00.000+02:00

Până la urmă am nimerit şi să pun pe-aici câteva poze. Desigur, nu toate le-am făcut eu că în majoritatea timpului camera era la daddy, da' asta-i altceva. Fie:

Well, cam astea-s alea drăguţe cu piesaje şi altele. Desigur, aş vrea să mai pun încă una da' aş aduce după aia cu o obsedată umpic. Oricum, ajung.

Primele şase îs pe Moltaller, gheţaru' ăla genial unde se schiază foarte fain, a şaptea, a opta şi a noua îs de pe drum şi ultima e de pe pârtia aia pârcoşă de la Ankogel.

Acuma ţin o bere-n mână şi o beau...

2011-01-23T10:11:00.000+02:00

A fost drăguţ. Am râs o grămadă şi m-am distrat şi am schiat şi m-am împrăştiat umpic pe pârtie. Foarte interesant, ştiu, da' mi-a fost dor de mizeria românească. Da, chiar mi-a fost dor!

Dar fie, până la urmă a fost mai frumos decât în alealalte părţi. Am schiat pe gheţar şi asta a fost cea mai mişto chestie! Da, zăpada la 3150m altitudine parcă-i altfel, şi pârtiile îs mult mai uşor de coborât în viteză.

Yeah, păcat de vreme şi de vânt, care au distrus totu' aproape în ultimele zile.

Fie, până la urmă ar trebui să pun nişte poze, numai că încă nu le am. Da, laptopu' unde îs l-am uitat în maşină.

Ps.Genunchiu' nu mai doare atât de tare.

Leapşa IV.

2011-01-10T16:29:00.000+02:00

Ce fel de persoana esti?

Iris - Lumea vrea pace. (probabil că lumea vrea, dar eu?)

Esti petrecareata?
Nightwish - Sacrament of wilderness (ioi.)

Ce ai face pe o insula pustie?
Disturbed - Deify

Trece mosul pe la tine anul asta?
Smokie - Needles and pins

Ai face vreodata pact cu diavolul?
Nirvana - In bloom.

Ti se pun porecle idioate?
Within Temptation - Somewhere.

Ce parere au profii despre tine?
Scorpions - Rock you like a hurricane.

O sa mananci vreodata ochi de melc?
Bon Jovi - We weren't born to follow.

Se teme lumea de tine?
Uriah Heep - Lady in black. ( fix. acuma o să şi bag spaima-n babe şi copii sub cinci ani.)

Ai o inima de piatra?
The Kelly Family - I can't help myself.

O sa te razi in cap vreodata?
Ozzy Osbourne - Revelation. (cât de curând, mai exact după ce-mi ajunge păru pân' la tălpi)

Spirtoasele sunt viata ta?
Bon Jovi - Lonely at the top. (well, pot să neg dacă mă strădui.)

Cat de des faci pipi?
Bon Jovi - We got it goin' on.

Bine, tocmai mi-am dat seama că a trecut ceva timp de când n-am mai făcut aşa ceva. Mi-era dor.

Nu am chef azi.

2011-01-04T19:19:00.001+02:00

Până la urmă s-a dus. Până la urmă iar a venit şi feţele tuturor îs iar împânzite de tristeţe. Serios, astăzi nimeni nu face nimic interesant, toţi stau şi plâng după ieri sau se gândesc cu groază la mâine.
De fiecare dată e la fel, şi oarecum întodeauna diferit. Măcar nu mai e atâta pân' la Austria. Nu mai tre' să aştept aşa mult până când o să fiu iar plecată o săptămână fără dureri de cap şi alte nebunii dinalea. Chiar, anu' ăsta va fii Mallnitz care cică îi destul de drăguţ şi puţin mai periculos(pârtii negre, zăpadă multă şi alte aleaaa).

Anu' trecut a fost Rauris.

Acu' doi ani a fost Oberperfuss.

Anu' ăsta e al treilea an şi trebuie să fie cel mai fain, nu? Mai nou se cer căşti de protecţie, că nimeni nu vrea să ajungă-n comă ca Huidu. Fie, merg să mai scriu la română şi geogra că vezi doamne, începe şcoala!

Adio somn pân' la doişpe jumate, adio stat până la cinci!

Un fel de "Hai să ţinem minte".

2011-01-01T22:06:00.034+02:00

Am văzut pe mai multe bloguri care aveau făcute sondajele astea, şi sincer mie mi se par drăguţe. De ce nu, pană la urmă.
În postul ăsta(pentru că-i şi din 1 ianuarie) vreau să trec toate filmele(cărţile) care le-am văzut(citit) în 2011. Voi trece actorii principali (autorul), anul apariţiei şi o părere scurtă.

Filme(ianuarie - februarie - martie):

The Notebook(2004) cu Ryan Gosling, Rachel McAdams.

* De mult mi-am propus să-l văd, însă abea astăzi am reuşit să apuc la el, respectiv la ora patru când m-am trezit. A fost interesant şi chiar dacă seamănă mult cu Heads in the clouds(2004), mi-a plăcut. Ce a fost destul de neprevăzut a fost povestea dintre bătrâni, importanţa atribuită acesteia în final şi sfârşitul destul de drăguţ, având în vedere c-au murit împreună şi şi-au şi dorit asta. Da, mulţi şi-ar dori o persoană care să le fie alături toată viaţa, făcând abstracţie de toate imperfecţiunile care-i marchează persoana. Fie, un film bun care merită.

Coyote Ugly(2000) cu Adam Garcia, Piper Perabo

* Filmul ăsta îl aveam pe cinemarx la "de văzut", şi când am răsfoit lista l-am găsit din întâmplare. Sincer, este un film simplu şi cu o idee interesantă. Adică dăăă, toţi avem vise da' de cele mai multe ori ne e teamă să le urmăm din unele motive de neînţeles. Exact asta sublinează Coyote Ugly. Personajele sunt bine alese şi dansatoarele arată destul de bine. Şi nu în ultimul rând m-a impresionat coloana sonoră. Dăăă, n-am mai văzut un film cu trupe ca Def Leppard la soundtrack de la revoluţia franceză! Un film care, dacă nu ceri prea multe îmbârligături şi alte alea, merită văzut.

Titanic(1997) cu Leonardo DiCaprio, Kate Winslet - revăzut.

* Era de înţeles că al treilea film avea să fie ceva interesant, ceva de suflet, care să marcheze toată lista asta din tot anul. Da, l-am revăzut pentru că l-au dat la tv, şi-n general nu prea pierd ocazia asta. Ca de fiecare dată m-a uimit prin fiecare scenă. Sinceră, e filmul meu preferat şi aşa va rămâne! Leonardo DiCaprio este unul dintre actorii mei favoriţi, iar asta numai datorită rolului de "Jaaaack!" pe care l-a avut în '97.

The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe (2005) cu Georgie Henley, Skandar Keynes, William Moseley, Anna Popplewell, Liam Neeson - revăzut.

* Sincer, nu ştiu ce mi-a venit să revăd fimul ăsta, dar sunt fericită c-am făcut-o. A fost un mod simplu de a-mi aminti de vremurile în care citeam fascinată seria de cărţi. Da, asta era pe vremea când filmul abea apăruse. Revenind, îmi place mult acţiunea şi modul în care a fost ecranizată ce-a de-a doua carte. Sincer, îs multe filme eşuate făcute după cărţi drăguţe. Oricum, personajele sunt drăguţe iar actorii au nişte feţe foarte copilăroase. Merită!

The Chronicles of Narnia: Prince Caspian (2008) cu Ben Barnes, Georgie Henley, Skandar Keynes, William Moseley, Anna Popplewell - revăzut.

* Pentru că am revăzut primul film din serie, trebuia să trec şi la al doilea. Sincer, e un film foarte drăguţ iar Ben Barnes e un actor de nota 10. Şi pentru că tot veni vorba de actori, îs mult mai drăguţi decât în prima parte, par mai maturi(cred că şi aşa trebuie) şi îs mult mai implicaţi în toată aventura. Well, e interesant şi merită!

The Tourist (2010) cu Johnny Depp şi Angelina Jolie.

* Filmu' ăsta nu mi-era în plan. Pur şi simplu am mers în Cluj la Polus şi-am zis că de ce să nu nimeresc şi eu în sala 7 în care rula. Well, îi unul dintre filmele bune ale lui Depp şi unul dintre puţinele pe care le-am văzut cu Jolie. Totuşi, ideea cu profu' de mate nu mi-a plăcut. Dintre toate materiile, de ce trebuia să zică "matematică"? Oricum, important e că până la urmă el a fost ăla şi totul s-a terminat frumooos. Da, inclusiv acţiunea şi scenele cu pistoale au fost faine. Şi să nu uit, cea mai genială replică din tot fimu' a fost cea de la final, respectiv: "Elise: 20 million dollars worth of plastic surgery. And that's the face you choose. Frank: You don't like it? Elise: I will do." Sincer, a fost un fel de maxim d-ăla original. Oricum, filmu' chiar merită!

The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader (2010) cu Ben Barnes, Georgie Henley, Skandar Keynes, Will Poulter

* Într-un final am reuşit să văd al treilea şi ultimul film din câte-au apărut, şi-s foarte fercită. Chiar dacă până la urmă a fost un final destul de ciudat şi venit prea rapid, mi-a plăcut. Şi desigur, puteau să aleagă un tip mai drăguţ pentru rolu' lui Eutace dacă aveau de gând la final să-l facă bun şi să-l mai şi bage-n filmu' din 2011.(care cică-i în producţie). Oricum, un film fain prin simpla prezenţă a lui Aslan, merită văzut!

A Nightmare on Elm Street(2010) cu Jackie Earle Haley, Kellan Lutz, Rooney Mara, Kyle Gallner

* Până la urmă mi-am făcut curaj şi-am văzut filmu' ăsta. Deci chiar nu îs fană a filmelor de groază, da' până la urmă am nimerit să-l văd la Noni. E foarte interesant cum decurg toate, da' parcă-i cam clişeeu ideea cu adolescenţii ăia o grămadă care îs fericiţi la început şi care până la urmă-s omorâţi pe rând până la ultimii doi care câştigă contra nebunului ucigaş. Desigur, finalul a fost ceva frumos care parcă promite un final deschis. Mă rog, a o fost drăguţ şi m-a cam speriat totuşi.

Beauty and the beast(1991) cu Paige O'Hara, Robby Benson - revăzut.

* Mi-am propus să revăd desenu' ăsta de foarte mult timp, şi chiar dacă într-un final am apucat în weekendu' ăsta la el, l-am cam fragmentat că ba mă suna careva să mă cheme pe-afară, ba îmi cădea câte-un ochi de somn. Fie, măcar bine că într-un final am reuşit să-l termin. E unul dintre desenele mele de suflet, cu învăţătură şi cu voci drăguţe. Chiar dacă în copilărie Bestia şi Belle nu mi-au influenţat viaţa, au început cam de anu' trecut să-şi facă simţită prezenţa. Un desen drăguţ, cu o poveste nemuritoare! Merită văzut, indiferent de vârstă.

Dirty dancing(1987) cu Patrick Swayze şi Jennifer Gray.

* Pur şi simplu m-am pus să caut un film printre grămada de dvd-uri şi l-am găsit pe ăsta. Vechi de când lumea, înfăţişază o lume diferită şi totuşi asemănătoare cu cea în care ne chinuim noi astăzi. E unul dintre filmele mele preferate, chiar dacă Patrick e de mult mort. Fie, acţiunea e constant interesantă, iar Johnny e tipu' de băiat perfect. Serios, cine nu s-ar îndrăgosti de unu' ca el? Merită fimul, e unul dintre alea care trebuie văzute neapărat.

Motocrossed(2001) cu Alana Austin, Riley Smith, Trever O'Brien.

* Apăi de mult îl tot dau ăştia pe Disney Channel da' abea acum am reuşit să-l văd integral. Well, a fost foarte drăguţ cu o poveste interesantă şi cu un tip destul de drăguţ. Totuşi, povestea a fost umpic ciudată da' cel mai interesant a fost felu' in care ea s-a deghizat în el şi cum le-a tras clapa la toţi tipii ăia naşparlii care totuşi erau destul de faini că doar nu degeaba sprijineau un cross pe-acolo.

Another Cinderella Story (2008) cu Selena Gomez şi Andrew Seeley.

* Am vrut să văd un film relaxant ca de duminică, ca ăla de dimineaţă. Altă idee de film nou nu am prea avut, aşa că am dat-o pe ăsta. A fost simpatic cu acţiune interesantă, da' m-au cam dezamăgit la final, gen de ce naiba s-au urcat amândoi pe scenă şi au început să se certe acolo, în faţa tuturor cu replicile alea penale? Serios, puteau să o facă după concursu' ăla împrăştiat de mişcări deşirate. Mă rog, s-a terminat, cum era de aşteptat. Oricum, acceptabil, chiar dacă prinţu' nu era deloc prinţ.

Blood: The Last Vampire (2009) cu Alison Miller şi Gianna Jun

* Ăsta l-am fragmentat în două părţi că ieri seară n-am mai apucat să-l termin că era tărziu şi mi-era somn. Fie, a fost foarte fain, m-a surpins. Primul film cu asiatici anu' ăsta şi cu vampiri în acelaşi timp. Drăguţă treabă. Oricum, ce nu a fost prea acceptabil la film îs efectele alea proaste de sânge şi felu în care se tăiau ăia toţi pe-acolo. Acu' serios, ce erau chiar aşa franjuraţi ăia pe-acolo? Fie, altfel mi-a plăcut mult personaju' Saya. Gen, a fost foarte tare cum reuşea să se bată cu vampirii ăia urâţi şi obsedaţi şi să aibă grijă de Alice în acelaşi timp. Un film care se vrea horror drăguţ care merită văzut.

The Beach(2000) cu Leonardo DiCaprio, Tilda Swinton şi Virginie Ledoyen - revăzut

* Era planificat de ieri să merg la fundaţie şi să văd un film. Surpriza a fost că nu am nimerit la ceva dramă de-aia urâtă cu sânge şi droguri, ci la un fel de aventură printre idealuri cu iarbă multă, clădiri efemere şi puţină iubire franceză.
Desigur, DiCaprio era un bonus, iar faptul că am mai văzut filmul a fost un avantaj gen "Acuma ce o să facă?" "Mai e din film?". Fie, chiar dacă are un nume care te trimite spre o idee greşită dacă pronunţi puţin diferit, e foarte fain şi Daffy era un fel de strigoi care-l maltrata într-un fel dureros pe Richard. Foarte faină ideea şi nişte peisaje extraordinare.

A life less ordinary(1997) cu Ewan McGregor şi Cameron Diaz.

* Pur şi simplu l-am găsit în lista cu "de văzut" de pe cinemarx şi l-am descărcat de pe filelist. Sincer, a fost umpic mai mult văzut din plictiseală, n-are nimic extraordinar la el, parcă-i făcut complet dintr-un clişeu gen îngeri care vin să ajute oamenii să se combine şi chiar dacă toţi îs împotriva lor, până la final le iasă. Hai să fim serioşi. Oricum, a fost un film drăguţ altfel, cu actori drăguţi şi cu accentul superb englezesc al lui Robert. xD

Cărţi(ianuarie - martie):

The Picture of Dorian Gray (1890) scrisă de Oscar Wilde.

* Păi sincer e prima carte care-o citesc anu' ăsta, deci e umpic ciudat. Mi-a plăcut prin simplul mod în care au decurs toate, cu întregile replici şi paradoxuri interesante ale lui Wotton(yeah, îmi place mult cum sună). A avut totuşi un final tragic, şi chiar dacă ştiam că urma să moară, nu mă aşteptam să se încheie atât de sec. Da, l-au găsit întins pe podea şi l-au recunoscut după inele. Şi desigur, tablou' a devenit iar frumos ca înainte. Da' totuşi, Wotton nu trebuia să afle? Sau măcar să fie aproape de a afla? Fie, o carte care merităăă!

Fata de hârtie (2010) scrisă de Guillame Musso

* Probabil că dacă n-aş fii primit-o de ziua mea, n-aş fii ajuns niciodată s-o citesc. Chiar dacă a fost una dintre cărţile simple, cu o grămadă de acţiuni previzibile şi clişee, a fost una dintre cele care mi-au făcut o deosebită plăcere să o citesc şi care m-a atins la final. Poate că totul părea uşor de ghicit în cuprins, dar sfârsitul a fost total neaşteptat şi surprinzător. Cel mai fascinant personaj a fost desigur Billie, care a fost ameţitoare, mai ales prin dezvăluirea şocantă din încheiere, atunci când toate minciunile au ieşit la iveală.

Iliada( 850 și 750 î.Hr.) scrisă de Homer

* Sincer, asta-i o carte care tre' citită în momentele în care ai o stare dinamică, eşti nervos şi nu prea ştii cum să te răzbuni pe unu-altu'. Sincer, e prea plină de război şi sânge şi cruzime. Nu că mie nu mi-ar place aşa ceva, dar în general prefer cărţile care împletesc mai multe astfel de chestii. Descriind numai cum X ucide pe Y şi cum fiul lui Z moare la picioarele lui X, totul devine plictisitor. Desigur, am găsit asemănarea din filmu' "Troia", în care totuşi modul în care sunt prezentate lucrurile este diferit. Da, Achile îi baza, şi Hector printre.

Travesti(1994) scrisă de Mircea Cărtărescu

* Sincer, am aşteptat altceva de la cartea asta. A fost prea complicată, cu o gândire prea ciudată şi o privire prea încurcată asupra lucrurilor. Salturi neînţelese de la un plan la altul, cerea atenţie continuu, ori eu sincer nu obişnuiesc să-mi flexez imaginile din cărţi de la o suprafaţa la alta constant. Fie, existau însă şi nişte structuri interesante, chestii gândite de ciudatul Victor. Fie, a fost de altfel plină de lucruri prea obsedante şi cuvinte prea încâlcite.

Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului(1955) scrisă de C.S.Lewis - recitită.

* Dacă stau să mă gândesc, nu-s prea sigură de motivu' pentru care-am început să recitesc Narnia. Pur şi simplu vroiam să mă scufund din nou în tărâmu' copilăriei mele printre vocea lui Aslan şi copacii verzi din pădurile vii. Chiar dacă are un stil pueril, uşor, e relaxant şi e de înţeles pentru că până la urmă sunt nişte cărţi pentru copii. Fie, îmi amintesc că atunci când eram mică mulţi îmi spuneau că "odată ce creşti nu-ţi mai vine să citeşti cărţi de copii", da personal am impresia că există anumite cărţi care îţi vine să le citeşti toată viaţa indiferent de vârstă. Oricum, plănuiesc să termin toată seria de şapte cărţi pentru că toate sunt fantastice. Şi să nu uit, prima carte e o scuză excepţională când vine vorba de abandonarea cărţii de istorie în schimbul tărâmului din şifonier.

Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea şi dulapul.(1950) scrisă de C.S.Lewis - recitită.

* Îi clar că mi-am propus să citesc toată seria. Până la urmă, de ce nu? E un ciclu interesant de volume pentru copii şi mă teleportează înapoi în timp, când aveam unşpe ani şi vedeam totul diferit. Oricum, are totul simplu şi parcă e o sinteză a filmului. Chiar, seamănă mult cu filmul. Fie, o carte care merită citită, indiferent de vârstă.

Desene, seriale (ianuarie - februarie):

Prinţesa Sissi (1998 - 1999) episoadele 1 - 11.

*Mi-a venit să încep să mă uit la desenu' ăsta când am terminat Beauty and the beast. Mi-am amintit cât de mult o iubeam pe Sissi şi cât de dragă mi-era firea ei nebună. Oh god, da' parcă-i aşa pueril, cu atâtea mişcări defazate şi feţe stricate... şi totuşi mi-e aşa faină toată faza, mai ales că l-am găsit complet pe Vplay. Sper să mă ţin de el şi să-l termin că prinţu' Franz, chiar şi fără plete, tot e un fel de model.

Artificiile erau ca bombele-n al doilea război mondial.

2011-01-01T07:32:00.002+02:00

Se pare c-ajung să postez la ora asta şi pe-aici. Da, ştiu că-i destul de ciudat că nu dorm chiar dacă la ora şapte fix(era fix!) am intrat în casă, dar fie.
Pentru că am uitat să scriu şi pe-aici de-astea, vreau să urez tuturor un an nou fericit, mai bun şi mai plin de bucurii alături de cei dragi! Fericire şi îndeplinirea tuturor dorinţelor.
Da, altfel acum aş vrea să ameţesc despre cum a fost la Noni, despre cum am râs, cum ne-am distrat şi alte alea, da' nu-s prea în stare de-aşa ceva. (e totuşi ora 7 şi n-am prea dormit)

Ps: Părerile se schimbă, şi artificiile nu-s mai aşa o pierdere de bani şi alte alea. Pot să aducă un zâmbet pe un chip, chiar dacă numai pentru câteva minute. :)
Ps2: Sper să revin mâine cu-n post.
Ps3. Ăsta-i al treilea an.